S-a întâmplat la 11 octombrie 1968: NASA lansează Apollo 7, prima misiune cu oameni la bord (astronauţii: Wally Schirra, Donn F. Eisele şi Walter Cunningham). 11 octombrie 1968 a fost o zi fierbinte la Cape Kennedy; noroc cu ventilația asigurată de nava Apollo 7, care s-a ridicat la ora 11:02:45 a.m., lăsând în urmă un curent puternic de aer și două linii strălucitoare de flăcări. Era prima misiune spațială cu echipaj uman la bord și startul a decurs perfect. După 5 minute și 54 de secunde de la lansare, comandantul Walter Schirra Jr transmitea „Merge ca un vis”. După alte cinci minute, nava s-a înscris pe o orbită eliptică, la aproximativ 300 de km deasupra Pământului.
Obiectivele zborului erau simple: de a dovedi posibilitatea prezenței umane în spațiu și de a testa performanțele tehnice ale aparaturii de diverse tipuri în mediul extra-terestru. Misiunea a fost încheiată cu succes pe 22 octombrie, când piloții au făcut o baie bună, cu tot cu navă, în Oceanul Atlantic, de bucurie că s-au întors acasă.După ce Apollo 7 a luat-o pe drumul cel bun, comanda a fost preluată de directorii de zbor, Glynn Lunney, Eugene Kranz și Gerald D. Griffin, de la centrul din Houston.
Echipajul, alcătuit din comandantul Walter M. Schirra și piloții Donn F. Eisele și R. Walter Cunningham nu a înregistrat decât probleme minore și care puteau fi rezolvate, în special legate de panourile navei. Simulările de andocare și testele la care au supus motoarele au fost neașteptat de reușite. Echipajul a fost chiar surprins de forța motoarelor, propulsia fiind atât de puternică, încât i-a aruncat pe piloți în scaune și l-a făcut pe Schirra să strige „Yabadabadoo” precum Fred Flintstone. Din cele 8 teste ale motoarelor, 8 au mers strună.
De asemenea, nava a dovedit că rezistă în spațiu chiar mai mult decât ar fi durat o călătorie până pe Lună și înapoi. Cu mici excepții, toate sistemele operaționale ale navei și-au făcut bine treaba. Unele componente electrice s-au supraîncălzit, câteva ferestre s-au aburit din cauza lipsei de ventilație, zgomotul era destul de puternic și crea disconfort piloților, o mică problemă la instalația electrică, resetată manual au fost singurele inconveniente, toate suportabile și rezolvabile.
Echipajul a fost destul de tensionat și morocănos în timpul misiunii, ceea ce a determinat NASA să nu îi mai trimită în alte zboruri. Era oricum de înțeles să fii mai stresat în condițiile în care pentru a merge la toaletă aveai de lucru cam o oră. În plus, comandantul a avut ghinionul să răcească la câteva ore de la plecare. Guturaiul nu e plăcut nici acasă, cu atât mai puțin în spațiu, unde simpla operațiune de a-și sufla nasul devine o problemă.
Deși acum poate părea ciudat, pe acea vreme, prezența unei camere de filmat care să transmită imagini cu echipajul în misiune a dat naștere la multe controverse. Până la urmă, s-a decis totuși că e util pentru toată lumea ca cei de acasă să vadă ce se întâmplă într-o navă spațială. Fără să aibă o calitate ieșită din comun, imaginile au făcut senzație, arătând astronauții plutind în interiorul navei, prinzând obiecte care zburau în jurul lor și luând prima masă în spațiu. Ca și imaginile televizate, calitatea vieții și a mâncărurilor de pe navele spațiale s-au îmbunătățit mult în următorii ani.
Apollo 7 și-a atins scopul – acela de a pregăti terenul pentru misiunile următoare, către Lună și mai departe. Succesul înregistrat a dus la îmbunătățiri substanțiale ale zborului Apollo8. Astronauții de pe Apollo 7 au petrecut 6 zile relatând și analizând propria experiență, pentru a remedia incovenientele, astfel încât următoarea misiune să decurgă în condiții optime. Mai mult, opinia publică a fost convinsă de posibilitatea reală de a trimite oameni în spațiu și eventual, de a ajunge pe alte planete. Drumul către ceruri a fost larg deschis.
Surse:
https://www.nasa.gov/mission_pages/apollo/missions/apollo7.html
https://www.space.com/17522-apollo-7.html
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
