S-a întâmplat la 10 octombrie 1866

0
30

S-a întâmplat la 10 octombrie 1866: S-a născut Nicolae Vermont, pictor şi grafician; membru fondator al societăţilor artistice „Ileana” şi „Tinerimea română” . Nicolae Vermont (n. Bacău – d.14 iunie 1932, Bucureşti) a fost pictor şi gravor. De la Bacău s-a mutat cu familia la Ploieşti şi, apoi, la Braşov, unde s-a înscris la o şcoală de limbă germană, după care se stabileşte Ia Bucureşti.

  Aici, urmează Şcoala de Arte Frumoase, în clasa pictorului Theodor Aman (1881). Prima sa manifestare artistică a fost colaborarea ca desenator la ziarul „Universul” (1884). Este premiat cu medalia „Doctor honoris causa”, la Şcoala de Arte Frumoase (1885), pe care o absolvă în 1886. Pentru perfecţionarea în pictură, pleacă la Munchen şi se înscrie la Academia de Arte Frumoase (1887-1893).Revenit temporar în ţară (1890), expune la Cercul Artistic, după care călătoreşte în Austria şi Italia.

       Pictează Catedrala de la Cernavodă (1893), apoi pleacă la Paris. Participă cu lucrări la Expoziţia artiştilor în viaţă. Pictează biserica de la Măneşti. Participă, alături de pictorul Ştefan Luchian, la organizarea Epoziţiei artiştilor independenţi şi are o expoziţie personală la Ateneu (1896). Devine membru fondator al Societăţii „Ileana” (1897) şi participă la expoziţia ei (1890). Împreună cu Şt. Luchian deschide o expoziţie personală la Ateneu (1889). Călătoreşte la Paris şi participă la Expoziţia Universală de la Paris (1900).

      Devine unul din membrii activi, ca fondator, al Societăţii „Tinerimea artistică” (1900).Expune din nou la Ateneu, împreună cu Ştefan Luchian, Apcar şi Artachino (1901). Începând din 1902, este prezent permanent în expoziţiile „Tinerimii Artistice”. În 1903, pictează Catedrala română de la Sofia (cu Artachino şi Serafim). Pictează plafonul Muzeului Kalinderu (1904) şi plafonul palatului Cantacuzino (1909).

      Are expoziţii personale în 1911, 1912, 1919, 1928 şi 1929. Călătoreşte în Cehoslovacia (1913), în Franţa (1925, 1926 şi 1929), în Olanda şi Germania. Ultima expoziţie de pictură postumă, la Ateneu, cu 212 picturi şi 21 acuarele şi desene (1934), iar în 1945 o amplă expoziţie retrospectivă, în Sălile Dalles, la Bucureşti.Vermont alături de pictorul Ştefan Luchian, a fost un animator al artei, a fondat mişcarea de independenţă a artiştilor, a iniţiat societatea „Tinerimea artistică” şi a fost un exemplu de creaţie continuă, ca pictor, monumentalist şi grafician, prin forţa şi temeinicia meşteşugului artistic.

        I s-a recunoscut puterea de muncă, tenacitatea, prezenţa activă în mijlocul evenimentelor. Cu toate acestea, el nu s-a distins, în mod original, prin evoluţii stilistice proprii. A suferit influenţe diverse, de la neoclasicism, la expresionism şi impresionism. Adesea, a avut un rol de pictor reporter, atras de documentarul cotidian, având însă o tendinţă spre poezia intimă a evenimentului cotidian, exaltând un sentiment liric şi o atitudine moralizatoare.

        Influenţa impresionismului a fost binefăcătoare, deoarece i-a luminat paleta, deşi picturile lui seamănă mai mult cu impresionismul german, decât cu cel francez, dorind, în primul rând, să surprindă efectul psihologic. În acelaşi mod, peisajul devine şi el romantic, pe lângă veridicitatea şi autenticitatea lui.Calitatea esenţială a picturii lui Vermont a fost compoziţia, cu teme istorice sau alegorice, suferind o influenţă a neoclasicismului. Subiectul şi destinaţia operei îi determinau şi maniera artistică, care, în general, urmărea exactitatea naturalistă a detaliilor şi spiritul neoclasic. Ceea ce aduce nou, pictorul, este colorarea umbrelor, nuanţa subtilă de culoare şi atmosfera realistă.

       În cadrul compoziţiei, Vermont a excelat în pictarea unor plafoane, pe teme istorice şi a picturii bisericeşti. Ca portretist, el a pus accentul pe acele detalii ce pot evidenţia destinul unui om (Coşarul, Orfanii şi Emigranţii). Un rol important l-a avut şi în dezvoltarea gravurii în care a excelat, în mod exemplar, şi a realizat un număr impresionant de lucrări având acelaşi nume ca cele din picturi.Adânc iniţiat în cultura epocii, simţindu-se în largul său la oraş ca şi la sate, Vermont şi-a căutat sursele creaţiei, deopotrivă, în labirintul cartierelor sărace, în intimitatea saloanelor moderne, în trecutul îndepărtat, în realităţile şi chipurile contemporanilor săi şi în viaţa diversă de la sate.

        Obiectivitatea cu care a reflectat o epocă, spiritul investigaţiei, umanismul, valoarea picturii, prin înaltul ei meşteşug, prin coloritul veridic, dar viu. Vermont a imprimat picturii lui o aureolă artistică autentică şi personală.

 Lucrări de referinţă:

  • Picturi: Autoportret, Emigranţii, Botezul, Muncitori la masă, Femeia cu umbrela la soare, Coşarul,Veneţia, Portul Constanţa, Ţărani la masă, Studiu pentru horă, Peisaj, în atelier, Fiica pictorului,Portretul soţiei, La masă, În parcul Champs Elysees, Cafe de la Paix, Ţiganca la piaţă, Repaus, Hora, Japoneze, Plaja la Dieppe, Naturi statice, Flori etc.
  • Picturi murale: Judecata lui Stroe Leordeanul, Uniunea compozitorilor, Bucureşti, 1914; Intrarea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia, 1909; Lupta între romani şi daci, 1916; Portul Constanţa, 1910, pictură concepută pentru clădirea Ministerului Lucrărilor Publice din Bucureşti; Plafonul Palatului Cantacuzinoetc.
  • Picturi bisericeşti: Pictura bisericii de la Fundeni Geraşi, Rucăr; Capela din Botoşani, 1903; Biserica din Tecuci, 1914; Biserica română din Sofia; Biserica de la Măneşti; Biserica de la Cătruneşti; Biserica din Şelari; Pictura Mitropoliei din Bucureşti etc.

Surse:

https://www.dcnews.ro/nicolae-vermont-un-senior-al-vietii-artistice-romanesti_542936.html

https://radioromaniacultural.ro/documentar-150-de-ani-de-la-nasterea-pictorului-nicolae-vermont/

https://g1b2i3.wordpress.com/alexandru-ciucurencu-pictor-roman/v-nicolae-vermont-10-octombrie-1866-bacau-14-iunie-1932/

https://www.nicollhellen.com/l/nicolae-vermont-artistul-lunii-februarie-2019/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here