S-a întâmplat în 9 aprilie 193

0
30

S-a întâmplat în 9 aprilie 193 – Septimius Severus este proclamat împărat roman de către armată. Lucius Septimius Severus, cu numele întreg, Lucius Septimius Severus Augustus (n. 11 aprilie 146, la Leptis Magna, Africa – d. 4 februarie 211, la Eboracum, Britannia) a fost împărat roman din 9 aprilie 193 până în 211.

         Cu el a început accederea la putere a provincialilor având ascendenţă neromană şi dinastia Severilor, al căror eponim este. Este singurul împărat născut în Provincia Africa. La 9 aprilie 193 este proclamat împărat la Carnuntum de către legiunile de la Dunăre, la vestea asasinării lui Pertinax şi a alegerii lui Didius Iulianus.

            Septimius pătrunde în Italia şi, după moartea lui Didius Iulianus este recunoscut de senatul din Roma (iunie 193). Reuşeşte în decurs de patru ani să elimine toţi candidaţii la tron şi să instaureze un regim riguros autoritar. Căsătorit în 185 cu siriana Iulia Domina pune bazele dinastiei Severilor (193-235), prin ridicarea în 198 şi 209 a celor doi fii ai săi, Caracalla şi Geta, la rangul de auguşti.

          În timpul domniei sale, autoritatea imperială este întărită, atribuţiile senatului sunt drastic limitate. Transformă Mesopotamia în provincie romană (197-199); Dacia şi Moesia cunosc şi ele o remarcabilă înflorire economică şi edilitară. În 203 este inaugurat cunoscutul arc de triumf al împăratului. Moare la Eboracum (astăzi York) la 4 februarie 211. Principalul său monument, Arcul de Triumf din Forul Roman, a fost ridicat în 203, anul triumfului împotriva părţilor. Este un edificiu bine proporţionat şi somptuos, bogat în decoraţie arhitecturală realizată în genul barocului flavic.

          Septimius Severus nu a câştigat niciodată simpatia senatului, bazându-se, în schimb, pe sprijinul armatei. Soldaţilor le-a mărit soldele şi le-a îmbunătăţit condiţiile de trai, permiţându-le să se căsătorească şi să părăsească barăcile militare ca să locuiască acasă, cu soţiile şi familiile lor. A încercat, de asemenea, să intre în graţiile poporului roman, montând unul după altul spectacole foarte variate şi măcelărind sute de animale sălbatice aduse din toate colţurile lumii. După doar câteva luni, a plecat într-o altă campanie.

         De data aceasta, inamicul era reprezentat de parţii care ameninţau avanposturile romane şi regii clientelari ai Romei din orient. După ce a traversat nordul Mesopotamiei, Septimius Severus şi-a îmbarcat trupele pe nişte corăbii care i-au dus în josul Eufratului. Ultima porţiune de drum, până la Ctesiphon, capitala partă, a fost străbătută pe uscat.Soldaţii romani au învins rapid apărarea firavă, cucerind şi prădând oraşul. Bărbaţii au fost ucişi, femeile şi copiii – aproximativ 100.00 – luaţi în robie, iar visteria regilor parţi golită de bijuterii şi de restul obiectelor de valoare. Nordul Mesopotamiei a devenit iar provincie romană, aşa cum fusese în ultimii ani de domnie ai lui Traian.

          Septimius Severus a rămas în Orient cinci ani, în primii doi ocupându-se de organizarea noii provincii romane şi încercând, fără succes, să cucerească oraşul Hatra. Apoi, a pornit într-un tur al Palestinei şi Egiptului, unde a admirat trupul îmbălsămat al lui Alexandru cel Mare la Alexandria şi a călătorit apoi în amonte pe Nil ca să viziteze piramidele şi templele din Teba.

             Septimius Severus s-a întors la Roma în vara anului 202. Bătrân după standardele vremii, şi chinuit de boli, împăratul îşi dezvăluise deja planul în privinţa succesiunii, prin ridicarea primului său născut, Caracalla, la rangul de Augustus, la începutul anului 198. Din nou în capitala imperiului, Septimius Severus s-a ocupat să-i găsească fiului său nevastă. Aleasa a fost Publia Flavia Plautila, fiica lui Caius Flavius Plautianus, prefect al pretoriului şi prieten al împăratului.
            Septimius Severus îi dăruise acestui tovarăş, care-l însoţise în toate campaniile militare, puteri sporite şi bogăţii considerabile. Lui Caracalla nu i-a convenit căsătoria, ridicând obiecţii atât împotriva soţiei, cât şi a tatălui ei. A refuzat să împartă mâncarea sau patul cu ea şi a ameninţat că o să-i omoare pe amândoi atunci când va prelua puterea. Caracalla i-a convins, după trei ani, pe trei centurioni, să depună mărturie mincinoasă împotriva lui Plautianus. Acesta a fost ucis în grabă, iar trupul său a fost aruncat în stradă ca să fie pângărit de mulţime. Nevasta lui Caracalla a fost exilată pe insula Lipari.

           Moartea lui Plautianus neutralizase o sursă a problemelor de la Roma, dar nu a putut domoli duşmănia crescândă dintre Caracalla şi fratele său, Geta. Aşa stând lucrurile, a fost o adevărată uşurare pentru romani când frământările din Britannia l-au obligat pe Septimius Severus să pornească în campanie, luându-i cu el şi pe cei doi fii ai săi.

          Septimius Severus suferea de gută şi trebuia să fie purtat în lectică, dar, având multă tărie de caracter, nu suporta să se odihnească mai mult decât era necesar. Cortegiul a străbătut în grabă ţinutul Galliei, îmbarcându-se apoi spre Britannia. Felul în care Septimius Severus se decisese să pună capăt obişnuitelor probleme de la graniţa provinciei era cucerirea întregii insule. Provincia şi administraţia civilă au fost date în grija lui Geta, în vreme ce Septimius Severus şi Caracalla au pătruns cu armata în Scoţia, lăsând în urmă zidul lui Hadrian.

          În anii 209 şi 210, expediţia a fost încununată de câteva succese, armata avansând mult spre nord şi forţându-i pe localnici să ceară pace. Dar Septimius Severus era acum bătrân şi-i venea din ce în ce mai greu să controleze evenimentele în mod direct. Caracalla, pe de altă parte, nu era deloc interesat de campania britanică, pe care o vedea doar ca pe o ocazie de a-şi atrage simpatia armatei. Se spune chiar că ar fi încercat să-şi asasineze tatăl.

         Septimius Severus a murit, în cele din urmă, la York, pe 4 februarie 211, la vârsta de 65 de ani, lăsându-şi neterminat planul de cucerire a Scoţiei. Fiii lui au întrerupt campania şi s-au îmbarcat spre Roma, ducând cu ei, într-o urnă, cenuşa tatălui lor, pe care au depus-o în Mausoleul lui Hadrian.            .

Surse:

https://www.ancient.eu/Septimius_Severus/

https://www.britannica.com/biography/Septimius-Severus

The Story of Roman Emperor Septimius Severus’ Turbulent Relationship with Britain

http://www.rasfoiesc.com/educatie/istorie/SEPTIMIUS-SEVERUS-Lucius-Septi47.php

http://dinastiaseverilor.freewb.ro/septimius-severus-193-211

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here