S-a întâmplat în 8 februarie 1828

0
40

S-a întâmplat în 8 februarie 1828 : S-a născut Jules Verne. Jules Verne (Jules Gabriel Verne) (n. Nantes, Franţa – d. 24 martie 1905) a fost un scriitor francez şi un precursor al literaturii ştiinţifico-fantastice. Verne a fost apreciat pentru scrierea operelor legate de viitor, spaţiu, aer şi călătoria în adâncurile mării. Jules Verne a rămas cel mai tradus scriitor de romane; potrivit statisticilor UNESCO operele sale au fost traduse în 148 de limbi. Anul 2004 a fost anul centenarului morţii scritorului. Anul a fost marcat în Franţa şi în alte ţări francofone. Și în România a fost marcat prin reeditări ale volumelor sau ale unor opere de exegeză despre Jules Verne.

Jules Verne a trăit în secolul XIX. În acea perioadă, omenirea își ridica pânzele în vânt și naviga pe apele necunoscute ale științei. Fascinat de geografie și matematică, Jules Verne a fost printre primii care s-a îmbarcat, dornic să fie cronicar al viitorului. Într-o epocă în care savanții abia făceau experimente cu motoare, elice și electricitate, el schița deja mașinăriile ce vor apărea abia peste zeci de ani.

Misiunea mea este să pictez lumea în alte culori, imaginându-mi aventuri ciudate pentru oameni”.

Acestea sunt cuvintele după care s-a ghidat marele scriitor. Jules Verne s-a născut în 8 februarie 1828 la Nantes, pe o mică insulă artificială de pe Loara. Orașul-port era locul ideal în care un tânăr visător se putea forma ascultând poveștile extraordinare ale marinarilor și exploratorilor. De mic a încercat să ia ce era mai bun de la părinții săi. Tatăl era un avocat de succes, foarte calculat. Mama era opusul. Conform spuselor părintelui literar al lui Nemo, ea avea o imaginație precum o furtună, mult mai bogată ca a lui. Oscilând între cei doi, va obține o cale de mijloc care îi va aduce succes.

Încă din tinerețe Jules Verne a visat să fie un erou.

În toate cărțile pe care le-a scris, povestea viața pe care o visa din copilărie. La 11 ani s-a îmbarcat, fără știrea părinților, ca însoțitor de cabină pe o navă oceanică, fiind însă luat de tatăl său înainte ca ambarcațiunea să ajungă în larg. După incident, tânărul a promis să călătorească doar cu imaginația, fapt de care s-a ținut cu prisosință.

În școală s-a dovedit bun la matematică luând și un premiu la geografie.

În afara școlii era neastâmpărat și poreclit „Regele jocurilor” datorită multitudinii de distracții pe care le inventa. Acasă, după ce făcea tot felul de năzbâtii, se afunda cu orele în lectură, cartea lui preferată fiind una care îl va inspira peste ani: „Călătoriile lui Robinson Crusoe”, multe din poveștile sale celebre implicând personaje eșuate pe insule. Adolescentul Jules Verne s-a apucat de scris și visa să devină dramaturg.Tatăl său avea însă alte planuri.

Fiind cel mai mare din familie, trebuia să urmeze dreptul și să-i preia într-o zi locul astfel că după terminarea liceului, este trimis la Paris să urmeze dreptul. Planurile lui Pierre Verne nu s-au potrivit cu realitatea.

Soția sa, Sophie, l-a introdus în cercurile artisitice. Asemenea altor sute și mii de provinciali veniți la Paris, a ajuns să-și ia o slujbă măruntă pentru a-și duce existența. S-a angajat la teatru, dar veniturile tot mici îi erau- avea o singură jachetă ponosită. Deși mediul nu îi oferea satisfacții materiale, cele spirituale compensau. Zilnic putea lua contact cu marii artiști din diferite domenii. Astfel, în preajma revoluției din 1848, îl cunoaște pe Alexandre Dumas tatăl, care îl va lua sub protecția sa.

Cu ajutorul său, își va vedea jucată prima piesă timp de 2 săptămâni, lucru încurajator pentru debut.

A continuat să ia legătura cu cele mai luminate minți ale vremii: matematicieni, astronomi, chimiști, fizicieni. A petrecut mult timp și la biblioteca națională. A documentat cele mai noi descoperiri. Inspirându-se din opera lui Edgar Allan Poe, care pe baza noilor descoperiri stiințifice încerca să-și justiificie creația, Jules Verne a început să publice. În 1856, când abia începea să-și contureze stilul, a întâlnit-o pe Honorine de Viane Morel, o tânără văduvă cu doi copii. Pe loc s-a îndrăgostit de ea.

Pentru a o impresiona a luat decizia să se angajeze ca agent de bursă. S-a dus la tatăl lui și i-a cerut 50.000 de franci pentru a-și cumpăra un loc la bursă.

Pierre Verne era năucit. El dorea ca fiul său să ajungă avocat iar acum filologul visa să fie agent bursier. Cu greu i-a dat acești bani. După ce s-a angajat, în 1857 a reușit să o cucerească pe Honorine și să o ia de soție. Căsnicia nu a fost una fericită deoarece ea nu putea înțelege pasiunea soțului ei pentru litere și spera ca el să se dedice mai mult slujbei de la bursă. Ajuns la 34 de ani, pe fostul „rege al jocurilor” succesul îl ocolea.

Deși nefericit atât la slujbă cât și în familie, a terminat cartea „Balonul”, care mai târziu va deveni „Cinci săptămâni în balon”.

După mai multe refuzuri de publicare, prin intermediul lui Alexandre Dumas tatăl a reușit să ia legătura cu unul dintre cei mai importanți editori francezi, Jules Hetzel, care a fost încântat de manuscris. L-a publicat și a devenit un succes neașteptat. Romanul era atât de bine documentat, încât acțiunea părea că a și avut loc în realitate. Această reușită editorială a pus bazele unei prietenii de-o viață între Jules Verne și Jules Hetzel.

În următoarele patru decenii va publica la editura lui Hetzel 66 de cărți care îl vor face celebru în lumea întreagă, operele sale urmând a fi traduse în peste 140 de limbi.

Fiind bogate în ilustrații, la sugestia lui Hetzel, cărțile lui Verne erau mai credibile când în fața cititorului se înfățișa mașinăria fantastică ce putea naviga pe sub ape sau fel de fel de locuri, aparate și ființe fantastice. Următorul manuscris pe care Verne l-a prezentat lui Hetzel a fost respins deoarece era o critică la adresa societății burgheze. Deși Verne nu a fost vreun simpatizant socialist, a intuit bine că lumea capitalistă va ajunge să pună mai mult accent pe profit decât pe dezvoltarea culturii.

Următorul manuscris s-a dovedit a fi un nou succes: „Călătorie spre centrul Pământului”.

A treia mare încercare literară a avut un caracter profund vizionar: „De la Pământ la Lună”. Peste ani Frank Borman, comandantul primei nave care a dat ocolul Lunii i-a scris nepotului lui Jules Verne: „Nu poate fi o coincidență. Capsula noastră avea 9.000 de kg și era din aluminiu. Avea 4 metri înălțime și am decolat la doar 100 de mile de locul din care personajele lui Verne și-au luat și ele zborul. Am aterizat la doar două mile și jumătate de zona unde «actorii» lui Verne au revenit pe Pământ, în oceanul Pacific”.

Cape Canaveral, Florida este  locul de unde NASA își trimite rachetele în spațiu a fost ales deoarece este cel mai aproape de Ecuator, deci mai aproape de exosferă.

Succesul literar i-a adus liniște în viață. Astfel, soția a devenit mândră de el și scriitorul a putut să își cumpere o ambarcațiune cu care deseori evada în larg. În 1871, Pierre Verne a murit și Jules Hetzel a devenit „tutorele” lui Verne. Îl sfătuia în viața de zi cu zi și îi corecta manuscrisele. Sub îndrumarea sa, Jules Verne a publicat în 1873 cel mai mare succes al său: „Ocolul Pământului în 80 de zile”. În zilele noastre acest titlu este „revendicat” și de „20.000 de leghe sub mări”.

În epoca lui Verne însă, a avut un mai mare succes deoarece era cel mai puțin fantastic, arăta lumii ce putea face cu minunile tehnice disponibile la acea vreme: tren, balon, vapor cu aburi.

Cititorii au fost inspirați să facă aceleași călătorii, ba mai mult, au apărut jocuri de societate care ilustrau deja celebrul roman. Cu trecerea timpului, Jules Verne nu a încetat să scrie. Succesul nu mai era însă același, iar două evenimente i-au accentuat declinul literar. În 1886 a fost împușcat în picior de un nepot care își pierduse mințile, iar peste o săptămână Hetzel a murit. Aceste întâmplări l-au schimbat complet.

A devenit ursuz și scrierile sale erau din ce în ce mai sumbre. Mai mult, știința avansase astfel încât povestirile sale nu mai erau așa vizionare.

Oricum își pusese amprenta pe viitor. Igor Sikorsky, inventatorul elicopterului, a spus că ideea i-a venit citind operele marelui scriitor francez. Simon Lake, devorând „20.000 de leghe sub mări” a fost fascinat de mașinăria fantastică, iar la maturitate a fabricat primul submarin modern al americanilor aducând numeroase inovații în domeniu. Richard Bird, cel care a zburat atât la Polul Nord cât și la Polul Sud, și-a găsit în „Aventuri extraordinare” o sursă de inspirație pentru temerarele sale acțiuni.

Pentru Jules Verne ultimii ani de viață au fost grei. La 1900 suferea deja de trei afecțiuni: cataractă, diabet și un picior șchiop.

Pe 24 martie 1905 a trecut la cele veșnice, la 77 de ani. Patru din romanele sale evocă România. Primul este Kéraban le têtu (Kéraban încăpăţânatul) din 1882. Apoi, Claudius Bombarnac din 1891. Le Château des Carpathes (Castelul din Carpaţi) din 1892 este cel mai cunoscut. Aceasta, pentru că întreaga acţiune se petrece în Transilvania.

Al patrulea roman, Le beau Danube jaune ( Pilotul de pe Dunăre) este din 1901.

În cartea Pe urmele lui Jules Verne în România, Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 şi 1884 Jules Verne ar fi fost în relaţii intime cu o anume Luiza Müller, originară din România, mai precis din Homorod. La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu. Apoi a mers cu trenul la Bucureşti. A mers apoi la Braşov şi, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutrierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ, care a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul „Castelul din Carpaţi”.

Surse:

https://www.ro.biography.name/scriitori/114-franta/315-jules-verne-1828-1905

http://www.linternaute.com/biographie/jules-verne/

https://www.fnac.com/Jules-Verne/ia7641/bio

http://www.rador.ro/2015/03/24/portret-jules-verne-calatorie-extraordinara-prin-viata/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here