S-a întâmplat în 8 decembrie 65 î.Hr.

0
73
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 8 decembrie 65 î.Hr.: S-a născut poetul latin Horaţiu. Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horaţiu (n. Venosa – d.27 noiembrie 8 î.Hr., Roma) a fost unul din cei mai importanţi poeţi romani din „perioada de aur” a literaturii romane („Secolul lui Augustus”) sau „epoca augustană”, cuprinsă între 43 î.Hr. (moartea lui Cicero) şi 14 (moartea împăratului Augustus).

       Primele sale versuri sunt remarcate de Virgiliu, pe atunci „Poeta laureatus” al Romei, care îl prezintă nobilului şi influentului încurajator al artelor, Gaius Maecenas. Între Horaţiu şi Maecena se dezvoltă o strânsă şi durabilă prietenie. În anul 33 î.Hr., Maecena îi dăruieşte o proprietate în regiunea munţilor Sabinici, nu departe de Roma. Aici are liniştea şi tihna (otium) pe care le consacră creaţiei sale literare. După moartea lui Virgiliu, în anul 19 î.Hr., Horaţiu este acela care primeşte distincţia de „Poeta laureatus”.
        În anul 8 î.Hr. Maecena moare şi în acelaşi an, la 27 noiembrie, moare şi Horaţiu, fiind înmormântat pe colina Esquilina.Cele două cărţi cu Satire (Satirae), numite de Horaţiu Sermones („Convorbiri”), cuprind 18 poezii inspirate din operele satiricului Gaius Lucillius. Sub forma unui dialog cu Maecena, sunt tratate teme etice, criticându-se, pe baza unor exemple, ambiţia nemăsurată, prostia, avariţia, defecte şi vicii care îi fac pe oameni nefericiţi, într-un mod tolerant şi cu umor, fără asprimea predecesorului său.Uneori se referă la slăbiciunile propriei sale persoane.
       Dialogul dintre poet şi interlocutorul său ia sfârşit prin postularea principiului epicurian, al cărui adept a fost Horaţiu, bazat pe echilibru interior şi armonie: „Est modus in rebus, sunt certi denique fines,Quos ultra citraque nequit consistere rectum” „E o măsură-n toate: tu, drumul drept îl ţine Şi nu călca hotarul pus între rău şi bine” (Sermones, I,1: trad. de Al. Hodoş şi Th. Măinescu).Cartea Epodelor (Epodon liber) cuprinde 17 poeme lirico-satirice cu referire la evenimentele şi problemele politice ale epocii, după modelul poetului grec Archilochos din Paros.Horaţiu a scris patru cărţi de ode, intitulate „Carmina”, care cuprind 104 poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice, bacchice, unele consacrate Romei sau lui Augustus, reprezentând o culme a măiestriei sale poetice.
       Primele trei cărţi au fost realizate în anul 23 î.Hr., ultima în anul 13 î.Hr. Ca modele i-au folosit creaţiile din literatura greacă ale lui Alceu, Anakreon, Pindar şi Sappho. Spre deosebire de predecesorii săi greci, odele lui Horaţiu sunt poezii lirice pure şi nu au fost transpuse pe muzică. Meditaţia asupra scurgerii ireversibile a timpului este un motiv major în odele horaţiene, încercarea de a opri trecerea timpului şi apropierea sfârşitului prin rugăminţi şi ofrande aduse zeilor este zadarnică. Carmen saeculare, scrisă cu ocazia sărbătorilor „seculare” (ludi saeculares) organizate de împăratul Augustus (17 î.Hr.), este oda patriotică cea mai avântată închinată gloriei Romei.Epistulae („Scrisori”), două cărţi (20 şi 13 a.Chr.) cu problematică filosofică, morală, literară etc.
       Ca filosof, Horaţiu preferă principiul aristotelian al „căii de mijloc de aur” (aurea mediocritas) şi învăţăturile lui Epicur, conform cărora plăcerea reprezintă bunul unic, iar durerea singurul rău existent. Adevărata plăcere se găseşte în starea de absolută linişte sufletească, în tihnă, într-un mod de viaţă bazat pe virtuţile majore (mores maiorum): modestia, curajul, fidelitatea, statornicia, dreptatea şi respectul. A doua carte de epistole este consacrată problemelor literaturii. Se remarcă printre ele „Epistula ad Pisones” („Scrisoare către Pisoni”, Lucius Calpurnius Piso, consul în anul 15 a.Chr., şi cei doi fii ai săi, Lucius şi Gaius, iubitori şi protectori ai literelor), cunoscută mai târziu ca „Ars poetica” („Artă poetică”).
       Fără a avea pretenţia de a redacta un tratat de poetică după toate regulile, Horaţiu îşi exprimă clar în 476 de versuri, sub forma unei conversaţii prieteneşti cu Pisonii, ideile sale referitoare la problemele scrierii operelor literare. Această operă a exercitat o deosebită influenţă asupra posterităţii, până în timpurile moderne. Astfel Nicolas Boileau-Despréaux, poet şi critic literar francez, sintetizează în „Art poétique” 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitaţie a vieţii -mimesis) şi ideile estetice ale lui Horaţiu.
Surse:

Eugen Cizek: Istoria literaturii latine, Ed. Adevărul S.A., București, 1994, reeditare la editura Corint

Traian Costa și Mihai Nichita (ed.): Horatius: Opera omnia, Ed. Univers, București, 1980

https://literaturapetocuri.ro/horatiu-quintus-horatius-flaccus-creatorul-poeziei-mintii.html

https://www.scribd.com/doc/124786866/Quintus-Horatius-Flaccus

http://literaturapopoarelor.blogspot.com/2011/07/quintus-horatius-flaccus-65-8-i-hr.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here