S-a întâmplat în 7 martie 1395

0
81

S-a întâmplat în 7 martie 1395 . Tratatul antiotoman de la Braşov dintre Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei; Tratatul reprezintă prima alianţă militară românească antiotomană. Biserica Sfântul Martin este unul dintre cele mai vechi monumente din Braşov. Edificiul al fost iniţial biserică romano-catolică şi a avut drept patron pe Sf. Martin de Tours. La 7 martie 1395 în această veche biserică pe atunci mănăstire, Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg au semnat primul tratat de alianţă antiotomană din istoria sud-estului Europei.

           Mircea cel Bătrân a avut cea mai longevivă domnie din istoria Țării Românești. Aflat la mijlocul conflictului dintre două puteri, Imperiul Otoman și Regatul Ungariei, a reușit să supraviețuiască printr-o abilă îmbinare a diplomației cu războiul.

         Unii istorici spun că tratatul s-a încheiat în condiţii de deplină egalitate, alţii spun că, în fapt, Sigismund a condiţionat sprijinul către Mircea, impunându-i acestuia condiţii de vasalitate… Orice va fi fost cu exactitate, a rămas ca un punct de reper în istorie…

        În 1394 are loc lupta de la Rovine. Cronicarul turc Orudj consemnează că „s-a dat o mare bătălie”, că „din amândouă părţile au murit mulţi oameni” şi că, la sfârşit, sultanul „se retrăgea plin de demnitate”. La rândul lor, cronicile slave arată că „lănci nenumărate s-au frânt şi s-au tras atâtea săgeţi, încât cerul nu se putea vedea de mulţimea lor”, adăugând că, din cauza pierderilor suferite, Bayezid „s-a spăimântat şi a fugit. Iar râul acela curgea roşu de sângele ce ieşea din mulţimea trupurilor căzute”.

           Mircea cel Bătrân obține un succes din punctul de vedere al daunelor provocate adversarului. Totuși, turcii erau prea mulți pentru a fi goniți peste Dunăre. Un pretendent, Vlad, este pus de otomani pe tron. Mircea mai dă o luptă nefavorabilă în zona Curții de Argeș și se refugiază la Brașov.

        În Brașov, încheie pe 7 martie 1395 un tratat cu regele maghiar Sigismund de Luxembrug. Tratatul era îndreptat „împotriva acelor vrăjmasi cumpliţi, vicleni şi neîmpăcaţi duşmani ai noştri care sunt turcii”. Tratatul stabilea scop, strategie și acţiuni comune contra otomanilor.

         Mircea cel Bătrân se angaja: „ca ori de câte ori de acum înainte regele maghiar va merge cu oştirea să împotriva aşa-zişilor turci sau împotriva unor părtaşi ai lor atunci tot cu oştirea, oamenii şi toată puterea noastră să fim datori a merge cu dânsul de asemenea noi înşine împotriva acelora”. Dacă însă regele nu ar fi venit în persoană şi ar fi trimis doar oştirea, Mircea urma să procedeze la fel ca un egal al regelui, angajându-se să asigure liberă trecere precum şi hrană necesară, contra cost, oştirii regale ce va merge în părţile lui Dobrotici sau în orice alte locuri.

            În răspuns la ajutorul oferit de Mircea, regele maghiar se obliga să-l sprijine în cazul în care ar fi fost atacat de turci.În toate orașele și cetățile cucerite de la turci urmau să fie puse garnizoane ale lui Mircea, dublate de cele ale lui Sigismund.

          Principala prevedere a tratatului de la Braşov era că regele maghiar recunoştea lui Mircea cel Bătrân stăpânirea asupra Banatului de Severin, Amlaşului, Făgăraşului, posesiuni pierdute de Radu I. De menționat este că domnul muntean era într-o poziție aparent precară.Fusese gonit din țara lui. Ba mai mult, tratatul de Brașov îl întărește cu pecetea mică, cea destinată actelor interne, nu cu pecetea mare, destinată actelor externe. În timpul retragerii Mircea nu avusese timp să recupereze toate bunurile care îi aparțineau. Calitățile militare și diplomatice au suplinit acest neajuns ce l-ar fi putut transforma într-un veșic domn fără tron.

           În baza tratatului de pe 7 martie 1395 de la Brașov, pe 6 aprilie armatele lui Mircea și Sigismund sunt gata de plecare spre Țara Românească. Luptele efective au avut loc în luna mai și au dus la reluarea cetății Turnu din mâinile turcilor. Campania a avut un succes limitat. Vlad cel pus de turci, n-a putut fi gonit. Mai mult, el îndrăznește să atace în munți oastea maghiară ce se întorcea de la Turnu și-i pricinuiește mari pierderi. În urma acestei biruințe, Vlad păstrează cel puțin jumătatea de răsărit a țării, inclusiv Argeșul.

           Din această reședință, dă pe 28 mai 1396 act omagial către Vladislav Iagello, regele Poloniei, către soția acestuia Hedviga și urmașii lor, făgăduind credință și ascultare. Dacă Vlad n-ar fi stăpânit în Argeș, un asemena act, cu indicația precisă a datei și locului, n-ar fi putut exista. Mircea fie a rămas stăpân pe doar pe Oltenia, fie s-a retras în Ardeal. Vlad va ieși de pe scena istorie la sfârșitul lui 1396, când Mircea cel Bătrân redevine domn al Ungro-Vlahiei.

Surse:

P.P. Panaitescu, Mircea cel Bătrân, ediţia a II-a, Editura Corint, Bucureşti, 2000.

Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, Ed. All Educaţional, Bucureşti, 2003.

Bogdan Petriceicu Hasdeu, Istoria critică a românilor, vol. I, Bucureşti, 1875

A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, vol. I, Iaşi, 1889.

Nicolae Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol. III, Bucureşti, 1901.

http://ziarullumina.ro/mircea-cel-batran-vrednic-aparator-de-neam-si-de-tara-130285.html

https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2016/09/23/documentar-630-de-ani-de-la-inceputul-domniei-lui-mircea-cel-batran-09-47-51

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here