S-a întâmplat în 7 iunie 1602, 7.VI – 5.X: Este construită Mănăstirea Secu (Neamţ); ctitor, vornicul Nestor Ureche. Așezată în vecinătatea Pârâului Secu și la poalele Muntelui Vasan, Mănăstirea se înfățișează sub forma unei cetăți medievale, construită cu ziduri groase, turnuri de apărare și turle ce se înalță asemenea unor sulițe uriașe.
Cu o vechime de peste 500 de ani, Mănăstirea Secu este una dintre cele mai vechi așezări monahale din Neamț. Construcțiile care se află astăzi în cadrul complexului mănăstiresc de la Secu au fost construite, începând cu anul 1602, de către vornicul Nestor Ureche. În interiorul complexului monahal de la Secu se află și două paraclise: paraclisul Adormirii Maicii Domnului (1640) și paraclisul Sf. Nicolae (1758- 1763). Bisericii ctitorite de către vornicul Nestor Ureche în 1602 i s-a adăugat în secolul al XVIII-lea pridvorul, apoi, în prima jumătate a veacului trecut, un diaconicon, un proscomidiar, precum și pridvorașul de pe latura vestică.
În anul 1850 i s-a refăcut în intregime pictura interioară și i s-a reînnoit catapeteasma În anul 1821, lupta revoluționarilor eteriști cu turcii provoacă mari daune Mănăstirii Secu. După 1821, s-au reconstruit corpurile de chilii din incintă, refăcându-se din temelii și Paraclisul Sfântul Nicolae, distrus de incendiu. De asemenea, în anul 1832 se construiește pe temelie de piatră biserica cu hramul Nașterea Sf. Ioan Botezătorul din cimitirul mănăstirii.
Până în anul 1850 se restaurează și biserica mare a mănăstirii, realizându-se, în aceeași perioadă, catapeteasma și pictura murală în ulei. În perioada 1977-1984 s-a efectuat ample lucrări de restaurare a întregului complex monahal. Pe latura vestică a mănăstirii se află masivul turn al intrării, având la primul etaj o încăpere boltită semicilindric, iar la cel de al doilea etaj, clopotnița. Scara de acces, în spirală, este alipită peretelui nordic al turnului.
O dispoziție interioară, cu mult mai interesantă, prezintă turnul nord vestic, denumit „turnul Mitrofanei”, la care etajele al doilea și al treilea au fost amenajate ca locuință pentru familia ctitorului. Pictura inițială, executată în anul 1602, în stilul frescelor bizantine, s-a păstrat, în câteva registre, atât în interior, deasupra ușii dintre pronaos și naos, cât și în exterior, deasupra pisaniei originale, pe latura de sud. În pronaos se găsește o raclă frumos sculptată, din lemn de tei, conținând mai multe odoare sfinte: o cruce în care se găsește o părticică de lemn din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos; chivotul în care s-a păstrat un fragment din piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, precum și părticele din moaște sfinte.
Cele mai multe piese ale tezaurului de la Secu, „ marea minune a Secului” (N. Iorga), în număr de peste 70, se păstrează în cadrul colecției de obiecte bisericești a mănăstirii în care sunt expuse obiecte de cult, manuscrise și tipărituri, inclusiv Cazania de la 1643 a Mitropolitului Varlaam. Dintre ele se remarcă „Aerul” dăruit mănăstirii de către ctitori în anul 1608, pe fondul roșu al catifelei fiind reprezentată în fir de aur Plângerea lui Iisus. La fel de importantă este și seria de Evangheliare în manuscris, cel mai vechi manuscris fiind unul scris în limba slavonă ce dateaza din secolul XIV-XV.
Printre alte obiecte prezente în muzeul mănăstirii menționăm: o cruce îmbrăcată în argint din anul 1592, două cădelnițe și două cățui din argint aurit lucrate în stil gotic din sec. Al XVII-lea, un sfeșnic de argint cu decorațiuni florale având inscripția „Nestor Ureche, 1602”, o frumoasă bederniță, broderie în fir de aur și argint reprezentând Învierea Domnului, trei cruci sculptate în lemn de măslin de calugării din mănăstire, ferecate în argint aurit la 1849, și alte obiecte de o mare valoare istorică și artistică. Însă, cel mai deosebit dar pe care l-a primit Mănăstirea Secu, păstrat cu sfințenie până astăzi, este Icoana Maicii Domnului din biserica mare, oferită de Domnitorul Vasile Lupu în anul 1647, ca semn de prețuire deosebită față de Mitropolitul Varlaam, marele cărturar și credinciosul său sfătuitor.
Provenind dintr-o familie de răzeşi, care se numea Moţoc, din Borceşti, sat situat lângă Târgu-Neamţ, Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1590. Din tinereţe şi-a îndreptat paşii spre Schitul Zosima de pe valea pârâului Secu, unde a învăţat carte şi limbile slavonă şi greacă. Fiind bun povăţuitor, a fost numit egumen al mănăstirii. În 1610, Varlaam este numit arhimandrit și egumen la Secu, iar la 23 septembrie 1632, datorită clerului și credincioșilor moldoveni, Varlaam este hirotonit arhiereu și mitropolitan al Moldovei. După unele cronici, se stinge din viață în perioada dintre 18 august și 19 decembrie 1657 la Mănăstirea Secu, unde se odihnește până astăzi. Canonizarea Mitropolitului Varlaam a avut loc în anul 2007, iar în prezent pelerinii se pot închina la Sfintele Moaște, ce sunt așezate într-o raclă din argint și aur în cadrul bisericii Mănăstirii Secu.
În memoria și evlavia credincioșilor, alături de Mitropolitul Varlaam, a rămas și Cuviosul Paisie Velicicovski (1772-1794), ce s-a născut în Poltava (Ucraina) și a fost stareţ la Secu în perioada anilor 1775-1779. În anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât trecerea în rândul sfinților a Cuviosului Paisie. Datorită învățăturilor Cuviosului Paisie, în cultura românească se dezvoltă o mișcare de renaștere a vieții monastice, pe baza unei mai bune cunoașteri a învățăturilor patristice și a transpunerii lor riguroase în practică. În obștea paisiană a funcționat o adevarată școală de traducători din limba greacă în limba română și slavonă, textele patristice fiind răspândite în Moldova și Țara Românească. Prin personalitățile bisericești care au crescut și s-au format aici, Mănăstirea Secu a constituit un factor activ în dezvoltarea vechii culturi românești, cât și a vieții duhovnicești.
Surse:
http://www.tinutulzimbrului.ro/manastirea-secu/
http://monumenteneamt.ro/manastirea-secu
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
; ctitor, vornicul Nestor Ureche. Așezată în vecinătatea Pârâului Secu){kind=link}