S-a întâmplat în 7 februarie 1931

0
15

S-a întâmplat în 7 februarie 1931 . A murit Ion Vidu, compozitor, dirijor şi folclorist (n. 1863). S-a născut în satul Mânerău din judeţul Arad, unde tatăl său era învăţător. A făcut şcoala elementară în satul natal, dar murind tatăl său chiar la terminarea studiilor elementare, risca să nu-şi continue studiile din cauza sărăciei familiei. A avut norocul că protopopul Butenilor, Constantin Gurban, venit la înmormântarea tatălui său, s-a îndurat de familie şi l-a luat pe tânărul Vidu sub ocrotirea sa. Protopopul Gurban nu avea copii, de aceea a avut grijă de Ion Vidu ca de propriul său fiu. L-a înscris la Institutul pedagogic din Arad, unde avea să ia lecţiile de canto ale profesorului Petru Popovici. Atunci i-a fost descoperită înclinaţia sa naturală pentru muzică.

Încurajat de protopopul Gurban, care i-a cumpărat şi un flaut, Ion Vidu şi-a dezvoltat abilităţile muzicale şi încă de pe băncile şcolii dirija corurile compuse din colegii săi.

A terminat pedagogia în 1881, după care a fost numit dascăl la şcoala ortodoxă română din Seleuş-Cighirel, din judeţul Arad. A profesat aici timp de doi ani, până când la Institutul Pedagogic din Arad s-a înfiinţat catedra de muzică, pe care a ocupat-o tot cu sprijinul protopopului Gurban. A profesat aici timp de mai bine de 4 ani.

La chemarea fruntaşilor bănăţeni, Ioan Vidu pleacă la Lugoj în august 1888 pe postul de învăţător şi profesor de muzică la şcoala română.

Totodată el preia conducerea „Reuniunii române de cântări şi muzică din Lugoj”, care fusese până atunci dirijată de profesori străini. În anul 1891 biserica ortodoxă română din Lugoj îl trimite pe Vidu la Conservatorul din Iaşi. Timp de doi ani de zile a studiat în capitala Moldovei sub îndrumarea marelui compozitor Gavril Muzicescu. În toată această perioadă el era susţinut financiar de biserica din Lugoj, care îi plătea regulat salariul. La Iaşi Vidu a învăţat vioara, teoria şi armonia muzicii. Muzicescu i-a descoperit talentul cu ocazia unui turneu făcut prin Moldova cu corul său. Atunci l-a luat pe Ion Vidu sub aripa sa şi l-a iniţiat în studiul folclorului muzical.

Reîntors la Lugoj cu un bogat bagaj de cunoştinţe şi cultură muzicală, Ion Vidu începe să compună, inspirat fiind din folclorul bănăţean, din vechile doine bănăţene.

Corul dirijat de el devine unul dintre cele mai faimoase coruri ale timpului şi duce faima Lugojului peste Carpaţi. Spre exemplu, la expoziţia universală din 1906 de la Bucureşti, „corul lui Vidu” a făcut furori la Arenele Romane cântând „Lugojana” sau „Sus opinca”.

După unirea Banatului cu România a fost numit de Consiliul Dirigent profesor de muzică la liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Din 1 aprilie 1926 este numit de Ministerul Instrucţiunii inspector general de muzică pe toată ţara. A ieşit la pensie în 1929. Ca fruntaş român aflat în „capitala” culturală a românilor bănăţeni, Ion Vidu s-a implicat în lupta naţional-politică şi a fost un distins publicist şi gazetar.

A fost unul dintre fondatorii ziarului „Drapelul” din Lugoj, în coloanele căruia a publicat numeroase articole.

A scris studii, articole, eseuri, cronici muzicale, poezii, pamflete, publicate în presa lugojeană şi centrală. Pentru scurt timp a fost director al revistei pedagogice „Educatorul” din Lugoj.

După unire a fost apropiat de familia Brătianu şi s-a implicat în organizarea Partidului Naţional Liberal în Banat. A fost şi preşedintele filialei PNL din Lugoj. Ioan Vidu a fost fondatorul şi preşedintele „Asociaţiei corurilor şi fanfarelor române din Banat” (1922), care cuprindea peste 200 de coruri şi 60 de fanfare doar în Banatul românesc, precum şi circa 100 din Banatul sârbesc. În 1921, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de activitate muzicală, s-au pus bazele unei fundaţii „Ion Vidu” pentru ajutorarea elevilor talentaţi în muzică.

A organizat şi cursuri de perfecţionare pentru dirijorii de coruri.

Aria creaţiei sale este vastă: muzica de teatru, vocal-simfonică, de pian, dar se remarcă prin lucrările corale: Din şezătoare, Ana Lugojana, Răsunetul Ardealului, Preste deal, Negruţa, Moartea lui Mihai eroul, Ştefan şi Dunărea, care sunt piese antologice ale muzicii corale româneşti; ele fac parte din fondul componisticii clasice, adevărate pietre de încercare pentru corurile de performanţă artistică.

Între creaţiile corale ale lui Ion Vidu, la loc de cinste se rânduieşte muzica corală religioasă pentru trei voci egale, pentru cor bărbătesc şi pentru cor mixt, care cuprinde un vast repertoriu: liturghii, cântări funebre, pricesne, tropare, axioane, imnuri şi colinde – repertoriu atât de necesar, în special în Banat, unde mişcarea corală bisericească luase la vremea respectivă un mare avant, necunoscut în multe alte provincii româneşti.

Ion Vidu a compus această muzică religioasă „cu pietatea cuvenită”, şi o depune „pe altarul Bisericii poporului românesc, întru mărirea lui Dumnezeu… care a susţinut flacăra credinţei pururea aprinsă în inima acestui popor”.

Creaţia muzicală religioasă a lui Ion Vidu are la bază cântarea bisericească tradiţională de strană din Banat. Unele lucrări sunt printre cele mai izbutite din repertoriul ortodox, ca de exemplu Mântuire. Ion Vidu a fost un mare patriot, fervent apărător al drepturilor naţionale ale românilor din Imperiul Austro-Ungar. A militat pentru apropierea de fraţii din celelalte provincii româneşti într-o Românie mare şi unită.

A folosit cântecele româneşti ca armă de luptă pentru eliberarea socială şi naţională a românilor ardeleni şi bănăţeni.

L-a folosit şi ca factor de evidenţiere a originii lor unice daco-romane. Marele istoric Nicolae Iorga spunea: „Prin cântecul pe care l-a cules, l-a armonizat şi l-a răspândit în tot cuprinsul pământului românesc, Ion Vidu a fost un factor de unitate naţională şi un educator”.

Pentru meritele sale pe tărâm cultural, educaţional şi patriotic, a fost distins cu diferite ordine şi medalii. Printre distincții se numără Ordinul „Steaua României” şi, post-mortem, Ordinul „Regele Ferdinand”, cea mai importantă distincţie românească din perioada interbelică.

Surse:

Cosma, Viorel, Un maestru al muzicii corale: Ion Vidu, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1965

Popovici, Doru, Preste deal…viaţa compozitorului Ion Vidu, Editura Facla, Timişoara, 1980

http://www.aradon.ro/compozitorul-ion-vidu-85-de-ani-de-la-trecerea-in-eternitate/1614553 

TIMIȘOARA UITATĂ Ion Vidu, arădeanul stabilit la Lugoj care a devenit „Doinitorul Banatului”. Cum l-a descris Nicolae Iorga FOTO

 

 

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here