S-a întâmplat în 7 decembrie 1941

0
127
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 7 decembrie 1941: Al doilea război mondial: Atacul masiv al aviaţiei japoneze asupra flotei SUA de la Pearl Harbor. Atacul de la Pearl Harbor (sau Operaţia Hawaii, cum a fost numită de către Statul Major Imperial japonez)  a fost un atac militar, efectuat prin surprindere, din partea marinei imperiale japoneze împotriva bazei navale americane de la Pearl Harbor, Hawaii, în dimineaţa zilei de duminică, 7 decembrie, 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au intrat în al doilea război mondial.Pearl Harbor, un golf din Hawaii, unde se afla intreaga flotă americană, se află în apropiere de capitala Honolulu.Intenţia acestui atac preventiv a fost să nu permită flotei americane din Pacific să influenţeze războiul din sud-estul Asiei pe care Japonia intenţiona să-l poarte împotriva Marii Britanii, a Olandei şi a Statelor Unite ale Americii.

Operaţia a constat din două valuri de atac aerian, la care au participat 353 de avioane, lansate de pe 6 nave portavion.Ca rezultat al atacului, 4 cuirasate au fost scufundate (două fiind ulterior ridicate, reparate şi trimise în luptă spre sfârşitul războiului), iar alte 4 au fost avariate. Japonezii au distrus şi 3 crucişătoare, 3 distrugătoare, 1 puitor de mine, 188 de avioane, au omorât 2.402 persoane şi au rănit 1.282 de persoane.Pierderile suferite de partea japoneză au fost minimale: 29 de avioane doborâte, 4 mini-submarine scufundate, 65 de persoane omorâte sau rănite.Atacul a avut loc fără o declaraţie de război formală, şi înainte ca ultima din cele 14 părţi ale unui mesaj trimis de către partea japoneză Ministerului de Externe american să fi ajuns la destinaţie. Ambasada japoneză din Washington, DC, fusese instruită să trimită mesajul imediat înainte de ora planificată a atacului. Atacul, şi în special natura surprinzătoare a acestuia, a fost un factor important care a contribuit la schimbarea opiniei publice americane de la izolaţionismul care caracterizase politica externă a ţării privind participarea directă în război.
        Atacul a avut menirea de a anihila marina americană, astfel încât să nu împiedice atacul planificat de Japonia asupra Malaeziei şi a Indiilor de Est olandeze, unde Japonia căuta acces la rezervele bogate de petrol şi cauciuc.Atât Japonia cât şi Statele Unite îşi elaboraseră planuri de război în zona pacifică, planuri ce fuseseră reînnoite constant în paralel cu escalarea tensiunilor dintre cele două ţări. Tensiunile începuseră în anii 1930 prin expansiunea japoneză în Manciuria şi în Indochina franceză, acţiuni care au fost întâmpinate cu nivele din ce în ce mai ridicate de embargouri şi sancţiuni din partea SUA şi a altor ţări.În 1940, SUA a interzis exportul în Japonia al avioanelor, al părţilor de avioane, al utilajelor mecanice, al benzinei de avion, al fierului şi al oţelului vechi, lucru pe care japonezii l-au considerat un act „neprietenos”. Dar SUA nu a interzis la acea oră exportul de petrol în Japonia, deoarece la Washington se considerase că o astfel de măsură ar fi fost extremă, dat fiind faptul că economia Japoniei depindea de petrolul american şi ar fi fost probabil considerată ca o provocare de către partea japoneză. Exportul de petrol către Japonia a fost oprit în vara anului 1941, ca rezultat al expansiunii japoneze în Indochina franceză.
         Planul de atac pentru Pearl Harbor a fost iniţiat la începutul anului 1941 de către amiralul Yamamoto, comandantul de atunci al flotei japoneze. Planul său a fost acceptat de către Sediul general al marinei japoneze după o serie de conflicte printre care şi o ameninţare de a se retrage de la comanda flotei. Concepţia Planului concret de atac a început în primăvara anului 1941 sub comanda căpitanului de marină Minoru Genda. Planul a primit aprobarea neoficială a Împăratului Hirohito pe data de 5 noiembrie, după a treia din cele patru conferinţe imperiale care s-au ţinut în legătură cu atacul. Aprobarea oficială a fost dată pe data de 1 decembrie. Pe data de 26 noiembrie, 1941, o flotă compusă din 6 portavioane a plecat spre o zonă la nord-vest de Hawaii, de unde avea să iniţieze atacul. Planul era ca 405 avioane să participe: 360 pentru cele două valuri de atac, 48 pentru patrulă aeriană defensivă, inclusiv 9 avioane de atac din primul val.Primul val avea să fie atacul primar, iar al doilea val urma să termine orice acţiune neterminată de primul val.
          Primul val avea armele necesare (mai ales torpile) pentru atacarea navelor cele mai importante, iar echipajele fuseseră instruite să atace obiectivele cu cea mai mare valoare, mai ales cuirasate şi portavioane, iar dacă acestea nu puteau fi găsite, să atace crucişătoare şi distrugătoare. Bombardiere în picaj urmau să atace obiectivele la sol, anume avioane pentru ca acestea să nu poată să decoleze şi să treacă la contraatac. Când li se termina combustibilul, planul era ca ele să se întoarcă la portavioane şi apoi să intre din nou în luptă.Înainte de atacul propriu-zis, două avioane de recunoaştere urmau să decoleze de pe crucişătoare, să survoleze insula Oahu (unde se afla Pearl Harbor) şi să relateze compoziţia şi locaţia flotei americane. Alte patru avioane de recunoaştere urmau să patruleze arealul dintre flota japoneză şi Niihau, ca nu cumva grupul operativ să fie obiectul unui contraatac prin surprindere.
        Submarinele japoneze de tip I-18, I-20, I-22 şi I-24, aveau la bord minisubmarine tip A. Cele 5 submarine de tip I au părăsit districtul naval Kure pe data de 25 noiembrie 1941 şi au venit într-o zonă la circa 19 km de gura golfului Pearl Harbor, de unde au lansat minisubmarinele cam la ora 01:00 pe data de 7 decembrie. La 03:42 nava americană  vânător de mine “Condor” a observat periscopul unuia dintre minisubmarine în partea de sud-vest al intrării spre Pearl Harbor şi a alertat distrugătorul „Ward”. Acel minisubmarin probabil că a reuşit să intre în golf, dar „Ward” a distrus un altul la 06:37, ceea ce a constituit primele focuri trase de americani în al doilea război mondial. Un minisubmarin la nord de insula Ford n-a nimerit vasul „Curtis” cu prima torpilă, n-a nimerit nici vasul „Monaghan” (care l-a atacat) cu a doua dintre cele 2 torpile pe care le avea, apoi fiind scufundat de către „Monaghan” la 08:43. Un al treilea minisubmarin a eşuat de două ori înainte de a fi capturat pe data de 8 decembrie. Unul dintre membrii echipajului, sublocotenetul Kazuo Sakamaki a înotat la mal, unde a fost prins, astfel devenind primul prizonier de război japonez al americanilor în al doilea război mondial. Un al patrulea minisubmarin a fost avariat de către o bombă antisubmarin, fiind abandonat de echipaj înainte de a putea lansa torpilele.
         Cu toate că atacul a avut loc înainte ca să fi existat o declaraţie de război oficială din partea Japoniei, Amiralul Yamamoto a dat ordin ca atacul să aibă loc la 30 de minute după ce notificarea Japoniei că pune sfârşit oricăror negocieri a fost transmisă. În felul acesta Japonia dorea pe de o parte să pară că respectă conventiile internationale, dar pe de altă parte să aibă avantajul surprizei. Notificarea de 5000 de cuvinte a fost mai întâi trimisă de la Tokio la ambasada japoneză din Washington, dar transcrierea ei i-a luat ambasadei prea mult timp ca să poată fi trimisă înainte de atac. Uneori această notă este numită „declaraţie de război”, dar de fapt „nici nu declara război nici nu rupea legăturile diplomatice”. Declaraţia de război a apărut pe prima pagină ale ziarelor japoneze pe data de 8 decembrie.
          Japonezii au atacat în două valuri. Primul val a fost detectat de către radarul armatei americane de la Opana Point la 136 de mile marine, care a crezut că sunt 6 bombardiere americane B-17 care se întorceau de pe partea continentală a Statelor Unite.Primul val constând din 180 de avioane a fost lansat de la nord de insula Oahu de către căpitanul de marină militară Mitsuo Fuchida. 6 avioane n-au reuşit să decoleze din cauza unor probleme tehnice. Atacul aerian asupra portului Pearl Harbor a început la ora 7:48 AM ora locală cu atacul de la Kaneohe. La început erau avioane torpiloare, avioane greoaie, vulnerabile, care s-au folosit de avantajul surprizei să atace aerodromurile militare Hickham Field, cel mai mare, şi Wheeler Field.Cele 171 de avioane din al doilea val au atacat Bellows Field de lângă Kaneohe, şi Ford Island.Americanii erau nepregătiţi pentru un astfel de atac: dulapurile cu muniţie erau încuiate, avioanele erau parcate aripă lângă aripă în aer liber (împotriva sabotajului), tunurile erau neechipate etc.
        Al doilea val a constat din 171 de avioane: 54 B5N-uri, 81 de D3A-uri şi 36 de A6M-uri, toate sub comanda locotenent-comandorului Shigekazu Shimazaki. 4 avioane nu au putut decola din cauza unor defecţiuni tehnice.Valul al doilea a fost împărţit în trei: un grup a atacat Kaneohe, iar celelalte două Pearl Harbor. Au ajuns simultan la obiective din diferite direcţii.Cele două valuri au durat în total 90 de minute. 2.386 americani au murit (55 civili, majoritatea datorită proiectilelor anti-aeriene americane neexplodate care au căzut în zone populate) şi 1.139 răniţi. 18 vase au fost scufundate sau au eşuat, printre care 5 cuirasate. Dintre cei morţi, aproape jumătate erau din cauza exploziei magaziilor de muniţii de pe cuirasatul USS Arizona, când a fost lovit de un obuz de 400 mm. Amiralul Isaac C. Kidd şi căpitanul Franklin Van Valkenburgh au murit pe punte.Din cele 402 avioane americane prezente la acea oră în Hawaii, 188 au fost distruse şi 159 avariate, 155 dintre ele la sol.55 de aviatori japonezi şi 9 membri ai echipajelor minisubmarinelor japoneze au fost omorâţi, iar unul a fost capturat. Din cele 414 avioane japoneze, 29 au fost doborâte în luptă (9 în primul val şi 20 în al doilea val), iar 74 avariate.
       Președintele american Franklin D. Roosevelt a numit această zi „ziua ce va rămâne a infamiei”, societatea americană s-a unit, iar toți cei care susțineau neutralitatea au fost reduși la tăcere.În aceeași zi, a fost convocat într-o sesiune extraordinară Congresul american, care a votat cu majoritate de voturi declarația de război împotriva Japoniei. În replică, la 11 decembrie 1941 Germania și Italia au declarat război SUA.În scurt timp, armata japoneză a ocupat o mare parte a Asiei de Sud-Est, inclusiv zone strategice precum Singapore, Hong Kong sau Indiile Olandeze. Ofensiva japoneză a fost oprită în Insulele Solomon, la Guadalcanal, militarii americani, aflați sub comanda generalului Douglas MacArthur, luptând cu succes din mai 1942 până în februarie 1943 pentru cucerirea acestui punct strategic.
Surse:

https://www.britannica.com/event/Pearl-Harbor-attack

https://www.atomicheritage.org/history/attack-pearl-harbor-1941

https://www.historyextra.com/period/second-world-war/pearl-harbor-facts-date-live-infamy-franklin-roosevelt-japan-surprise-attack-americans/

https://www.rfi.ro/politica-99800-pagina-de-istorie-ziua-apa-foc-pearl-harbor

https://radioromaniacultural.ro/documentar-75-de-ani-de-la-atacul-aviatiei-japoneze-de-la-pearl-harbor/

https://intelligence.sri.ro/momente-tensionate-activitatea-de-intelligence-surpriza-de-la-pearl-harbour/

https://www.newspapers.com/topics/world-war2/pearl-harbor-attack/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here