S-a întâmplat în 6 septembrie 1940

0
110

S-a întâmplat în 6 septembrie 1940: Sub presiunea generalului Ion Antonescu, a Mişcării legionare, a Germaniei şi a conducătorilor PNŢ şi PNL, regele Carol al II-lea transmite prerogativele regale fiului său, Mihai; începe cea de-a doua domnie a lui Mihai I (1940-1947); fostul suveran omite deliberat termenul de abdicare, în speranţa unei reveniri la tron, dacă împrejurările o vor permite.

Carol al II-lea (1893 – 1953) este cel mai controversat rege al României. După o tinereţe aventuroasă, în 1925 s-a despărţit de soţia sa Elena, a renunţat la drepturile de moştenitor al coroanei României şi s-a stabit la Paris, împreună cu Elena Lupescu. „Eroticul ăsta e o primejdie şi pentru ţară şi pentru noi; să mulţumim Providenţei că putem scăpa de el”, i-a spus Ion I.C. Brătianu lui Gh. Tătărescu, puţin înainte de reuniunea de Consiliu de Coroană care lua act de renunţarea lui Carol.
Regele Ferdinand l-a îndepărtat din familia regală şi l-a desemnat ca moştenitor pe tânărul său nepot, Mihai. Astfel, prima domnie a lui Mihai I a început în 1927, după moartea bunicului său, Ferdinand I. Regele-copil a fost tutelat de o Regenţă.După negocieri cu Iuliu Maniu, Carol s-a întors în ţară pe 6 iunie 1930 şi a fost proclamat rege după două zile. Deşi promisese că renunţă la relaţia cu Elena Wolf, a exilat-o pe regina-mamă Elena şi şi-a adus iubita la Bucureşti.Anii săi de domnie 1930 – 1940 au fost marcaţi pe de-o parte de o creştere economică şi de o dezvoltare culturală, dar pe de altă parte de o destrămare a democraţiei. A influenţat cursul vieţii politice prin manipularea partidelor politice şi, în final, prin suprimarea lor.
Una dintre forţele ostile lui Carol a fost Mişcarea legionară condusă de Corneliu Zelea Codreanu, mişcare ce înregistra tot mai multă popularitate, graţie formelor sale neobişnuite de manifestare: sprijin dat ţărănimii în gospodărie, tabere de muncă în construcţii. Dar actele de violenţă, atacurile antisemite şi criticile acerbe aduse partidelor, au determinat luarea de măsuri împotriva legionarilor. Războiul faţiş dintre rege şi Codreanu s-a accentuat odată cu succesul electoral din 1937 al legionarilor care ajunseseră a treia forţă în ţară. O forţă pe care Carol avea să o decapiteze în noaptea de 29/30 noiembrie 1938 când a ordonat execuţia lui Codreanu, aflat deja sub arest la închisoarea Jilava. Motivul este poate cel invocat de Armand Călinescu în însemnările sale: regele dorea să rămână singurul interlocutor posibil al lui Hitler, în eventualitatea orientării politicii româneşti spre Germania.
În 1938, Regele Carol al II-lea a dizolvat partidele politice, a abolit constituţia şi a instaurat un  regim de autoritate monarhică.
Pe acest fond, treptat, regimul său îşi pierde sprijinul de care se bucurase instituţia monarhică în România până atunci, astfel că, în zece ani, situaţia devine foarte grea.
În acest context, a apărut în prim plan figura generalului Ion Antonescu. Deşi era un cunoscut adversar al şefului statului, Antonescu era considerat de Carol singura persoană capabilă să restabilească ordinea în ţară la acel moment. Generalul se bucura de autoritate în cadrul armatei, avea încrederea Gărzii de Fier, iar Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu nu manifestau o opoziţie vehementă faţă de persoana acestuia. Pe 4 septembrie 1940, regele îl numeşte pe Antonescu în funcţia de preşedinte a Consiliului de miniştri.
În seara imediată numirii în funcţie, generalul i-a cerut lui Carol să-l investească cu puteri depline. Deşi iniţial a refuzat, pe la orele 06.00 din dimineaţa zilei de 5 septembrie, regele a semnat decretul prin care Ion Antonescu, prim-ministrul României, era învestit cu puteri depline în stat.Totodată, este abrogată Constituţia din 27 februarie 1938 şi sunt dizolvate Corpurile legiuitoare. Pe fondul continuării manifestaţiilor publice, pe la orele 21:30, Antonescu îi cere lui Carol să abdice, avertizându-l că în cazul unui refuz el nu mai răspundea de securitatea persoanei şi anturajului regal.
Într-o atmosferă extrem de tensionată, în dimineaţa zilei de 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a a semnat un manifest în care aprecia: „Azi, zile de vitregie nespusă îndurerează ţara, care se găseşte în faţa unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut şi crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care ştiu cât de mult îl iubiţi, grelele sarcini ale domniei”. Generalul Antonescu a semnat imediat un decret-lege în care se afirma că: „Având în vedere actul de abdicare a M.S. regelui Carol al II-lea”, succesiunea la tron revenea Marelui Voievod Mihai. În consecinţă, acesta a fost invitat să depună jurământul. Când a sunat aghiotantul, Mihai încă dormea, iar când a pus mâna pe receptor i s-a comunicat: „Majestatea Voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare”. Spre după amiază, Mihai a depus jurământul prin care devenea din nou rege al României.
Generalul Antonescu i-a promis lui Carol al II-lea protecţie împotriva legionarilor despre care toată lumea ştia că juraseră răzbunarea lui Codreanu.Astfel, în dimineaţa zilei de 7 septembrie 1940, Carol al II-lea a plecat din ţară însoţit de Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu, cu un tren special alcătuit din 12 vagoane, încărcate cu obiecte din patrimoniul Coroanei, tablouri de mari maeştri, ca Tizian, Rubens şi Rembrandt, sute de goblenuri, bijuterii, armuri ce decorau pereţii palatelor regale de la Pelişor şi Peleş. Un grup de legionari au tras focuri de armă asupra trenului regal dar nu au reuşit să-l oprească.
Valoarea obiectelor scoase de Carol din țară nu a putut fi estimată. Este cunoscută însă suma imensă cerută Guvernului român de compania spaniolă care administra porțiunea de cale ferată Madrid – Zaragoza, pentru transportarea lui Carol, a suitei care îl însoțea și a bunurilor sale. Compania spaniolă a cerut 17.946 de pesetas, echivalentul a 480.497 de lei, la valoarea de la vremea respectivă, reprezentând costul a 18 bilete de tren, clasa I, vagon de dormit, transportul a 3.460 kilograme de bagaje, 4 câini, 3 automobile. Pentru a nu tensiona relațiile cu Spania, Ion Antonescu a aprobat plata sumei respective.
Faptul că regele Carol a plecat în exil cu anumite bunuri de valoare a fost confirmat chiar de regele Mihai, care l-a însoțit la gara Băneasa. „Tatăl meu și-a luat cu el colecția de timbre, tablouri și un mare număr de bibelouri. Apoi l-am însoțit la gară. Ne-am îmbrățișat. N-am prea vorbit, eram amândoi prea tulburați“, povestea peste ani regele Mihai, citat de T. Milcoveanu, în cartea „Cele două domnii ale regelui Mihai I, în Regii României – o istorie adevărată”.
Carol al II-lea şi Elena Lupescu au locuit în Statele Unite ale Americii, Brazilia şi Portugalia. A murit la 4 aprilie 1953, fiind înmormântat în capela Regilor Portugaliei din Estoril. Din 2003, rămăşiţele pământeşti ale Regelui Carol al II-lea au fost aduse la Curtea de Arges, acolo unde sunt înmormântaţi şi predecesorii săi.
Surse:
Neagoe, Stelian – Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
Nicolescu, Nicolae C. – Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 – 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003
Ciucă, Marcel Dumitru – Carol al II-lea. Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. I (1904-1939), Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2004
Scurtu, Ioan – Carol al II-lea, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991
Scurtu, Ioan – Istoria României în anii 1918-1940. Evoluţia regimului politic de la democraţie la dictatură, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995

https://familiaregala.ro

https://www.rfi.ro/politica-89344-accent-pe-istorie-abdicarea-lui-carol-al-ii-lea-subtilitati-si-gloante

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/carol-al-ii-lea-si-mihai-i-cum-au-plecat-in-exil-ultimii-regi-ai-romaniei

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here