S-a întâmplat în 6 martie 1919

0
43

S-a întâmplat în 6 martie 1919 . Ungariei i s-a înmânat hotărârea Consiliului Militar interaliat de la Paris (Nota Vyx), privind retragerea trupelor din Transilvania pe o nouă linie de demarcaţie (Satu Mare-Oradea-Arad) până la încheierea păcii, prin care urmau să se hotărască noile graniţe politice (6/19).

          În scopul împiedicării eliberării teritoriilor slavo-române, chiar germane, dăruite Ungariei de Habsburgi în 1867, în special a Slovaciei, Transilvaniei, Banatului, Partium-ului şi Voivodinei, dovedind o mare capacitate de mobilizare şi adaptare, ungurii s-au metamorfozat cameleonic, de la tentativa eşuată de re-federalizare a Imperiului întreprinsă de Carol de Habsburg (16 octombrie 1918) la Tratatul de pace de la Trianon (4 iunie 1920), ori de câte ori s-a schimbat curentul în Europa, oferindu-şi serviciile tuturor noilor cauze şi încercând să păcălească diplomaţia internaţională că sunt singura soluţie a momentului în Europa central-răsăriteană.

          Astfel, în octombrie 1918, ei erau încă monarhiştii adepţi ai unui regat ultranaţionalist unguresc în cadrul imperiului dualist, habsburgic. Dar văzând încotro conduc evenimentele, în momentul izbucnirii revoluţiei anti-monarhice la Viena (30 octombrie) au devenit „revoluţionari” peste noapte. A doua zi, 31 octombrie, în spiritul celor „14 puncte wilsoniene” au proclamat la Târgu-Mureş, printr-un Consiliu Naţional Maghiar, „recunoaşterea statelor naţionale formate sau în curs de formare” iar Ia Budapesta, l-au „lichidat” pe fostul far călăuzitor Istvan Tisza (1861-1918) fiul binecunoscutului conte Kalman (1830-1902) „zdrobitorul de naţionalităţi”, înlocuindu-l cu abilul conte Károlyi Mihalyi (1875-1955), în ideea declarată a „salvgardării păcii”.

           Imediat Károlyi s-a proclamat „antantofil” (1 noiembrie) şi acest cuvânt de ordine a fost lansat de Lovaszy Márton, ca ordin, în parlament. Deveniţi antantofîli şi mai „europeni” si mai „democraţi” decât toţi ceilalţi europeni, ungurii .vinovaţi alături de germani şi germani austrieci de agresiune, politică imperialistă şi declanşarea războiului, s-au lepădat de trecut, proclamându-şi, pe 2 noiembrie 1918 independenţa față de Austria.

           Nu le trecea prin cap, nici lor, nici altora de atunci încoace, că acest act echivala cu anularea dualismului dar şi a avantajelor acestuia – adică a includerii în Ungaria a Transilvaniei de exemplu. Cu alte cuvinte că, anulând dualismul, proclamau, în fapt, separarea Ungariei şi de Transilvania… Mai mult, la 16 noiembrie 1918, Karoly proclama Ungaria – Republică, foştii adepţi ai „Regatului Coroanei Sf. Ştefan”, devenind peste noapte şi „republicani” înfocaţi, gata să dea lecţii oricui.

          Cu un Mihalyi Károlyi premier şi, de la 1 ianuarie 1919, preşedinte, şi cu Oszkar Jaszy ministru al naţionalităţilor, Ungaria încerca să-şi asigure, în pofida Declaraţiei de la Alba Iulia, inviolabilitatea frontierelor, desfăşurând o furibundă campanie de schimbare a imaginii sale, de „albire” prin mistificare şi ascundere a contribuţiei sale la declanşarea războiului şi a asupririi în anii 1867-1918 asupra a milioane de români, slovaci, croaţi, sârbi, polonezi, sloveni, evrei, ţigani germani etc.Scopul? Convingerea delegaţilor la Conferinţa de Pace (18 ianuarie 1919-21 ianuarie 1920) că singura realitate stabilă, viabilă în Europa Central-Răsăriteană ar fi o Ungarie republicană şi „civilizatoare”, bastion împotriva bolşevismului şi zid de apărare al Europei creştine, în graniţele fostei Ungarii dualiste. Dar nu au reuşit să păcălească pe nimeni.

         Tone de maculatură în sprijinul unei Ungarii republicane a „Coroanei Sf. Ştefan” au invadat Versailles-ul. Fără succes însă, deoarece, de la Praga, şeful misiunii militare franceze, generalul Maunce Joseph Pelle, le contracara eforturile transmiţând: „ungurii sunt hotărâţi să restabilească vechile hotare ale ţării lor. Singurul mijloc de a-i dezarma este de a ocupa efectiv Ungaria printr-o intervenţie militară, aşa cum s-a făcut în Germania.”

             Mai mult, dovedind o reală cunoaştere a istoriei şi a situaţiei,  preşedintele Conferinţei de Pace, Alexandre Millerand, le-a dat peste nas afirmând că „voinţa popoarelor s-a exprimat în zilele din octombrie şi noiembrie 1918, atunci când dubla monarhie s-a prăbuşit şi când populaţiile îndelung asuprite s-au unit cu fraţii lor italieni, români, iugoslavi şi cehoslovaci.”

          Văzând că nu are succes cu occidentalii, Mihalyi Karolyi s-a orientat spre Rusia bolşevică, deoarece avusese prevederea să autorizeze ca rezervă înfiinţarea unui Partid Comunist Ungar, la 16 noiembrie 1918, iar ruşii tocmai sfidau lumea lansând teza revoluţiei mondiale, odată cu înfiinţarea, prin convocarea la Moscova, la 2-6 martie 1919, a delegaţiilor tuturor partidelor comuniste şi social-democrate, a Internaţionalei a III -a Comuniste.

          Omul providenţial a fost găsit de Karolyi în persoana lui Bela Kun (Bella Kuhn), evreu ungur comunist, născut în judeţul Sălaj şi care, la Moscova fiind, în anturajul lui Lenin, îl informa deja pe acesta, în scris, încă de la 5 ianuarie, că în Ungaria situaţia era coaptă pentru o revoluţie bolşevică.

            Că Mihalyi Karolyi i-a predat puterea în mod premeditat lui Bela Kun o sugerează însuşi Lenin: „Guvernul burghezo-conciliatorist (Guvernul Berinkey) şi-a dat el însuşi demisia, a început el însuşi tratative cu comuniştii, cu tovarăşii unguri care se aflau atunci în închisori şi a recunoscut el însuşi că nu există altă soluţie (evident, pentru păstrarea sub asuprire a milioane de români şi slavi) decât trecerea puterii în mâna poporului muncitor”.

          Şi astfel, peste noapte, ungurii s-au transformat din „republicani” burghezo-democraţi şi „antantofili” în „bolşevici”. Nu toţi, pentru că era greu pentru grofi să renunţe la latifundii şi pentru bancheri şi industriaşi să accepte naţionalizarea. Aceştia puteau să capete experienţă însă, ca refugiaţi în Austria, Germania şi Italia, constituind rezervă în diaspora „albă”, adică fascistă, a amiralului Miklos Horthy sau, în interior, în rândul mişcării fasciste a lui Gombos Gyula.

         Demițând guvernul la 21 martie, Karolyi a încredinţat puterea unui Consiliu revoluţionar prezidat de Gárbai Sándor, lider, alături de Bohm Vilmos al socialiştilor, susţinut de latifundiari ca Bethlen Istvan, de fasciştii lui Gyula Gombos, de sindicate, dar şi de comuniştii lui Bela Kun proclamat „Comisar al poporului pentru Afaceri Externe”. Gestul i-a fost grăbit de anunţul (6/19 martie 1919) colonelului Vyx, comandantul armatei franceze din Balcani că s-a decis de către Conferinţa de Pace crearea unei „.zone neuter” între români şi unguri, asigurată de „trupe interaliate”, motiv pentru care el are misiune să-şi instaleze unităţile şi solicită să i se predea Debreţinul şi Mako.

             La 21 martie 1919, Karoly a răspuns că decizia Conferinţei este „integral contrară Convenţiei militare de armistiţiu din noiembrie 1918”, (cu Austro-Ungaria care nu mai exista, dar ce contează?) şi „nu ţine cont de interesele vitale ale ţării sale” care constau, evident în asuprirea românilor şi slavilor, drept care a finalizat tratativele cu comuniştii şi Bela Kun, aflaţi formal în închisoare din 20 februarie, delegaţii săi (Kunfi. Landler, Pogany, Weltner şi Haubrich) acceptând cele 3 puncte până atunci refuzate: 1. construirea socialismului în Ungaria; 2. prietenia cu Uniunea Sovietică, stipulată prin tratate şi 3, lupta împotriva imperialismului mondial. Aşa s-a născut, la 21 martie 1919 Republica Sovietică Ungară, cunoscută ca „Republica Sfaturilor” sau „Republica celor 133 de zile”. Şi a urmat războiul româno-ungar, finalizat cu ocuparea Budapestei la 3 august seara,1919… Dar despre aceasta, într-un episod viitor…
Surse:

Kirițescu, Constantin; Istoria războiului pentru întregirea României- Ediția a III-a, vol. II; Editura Științifică și Enciclopedică; București; 1989;

Grad, Cornel;Contribuția armatei române la preluarea puterii politico-administrative în Transilvania. Primele măsuri (noiembrie 1918-aprilie 1919); Revista de Administrație Publică și Politici Sociale, An II, Nr. 4(5)/Decembrie 2010

O ISTORIE MAI PUTIN CUNOSCUTĂ. LA 3 AUGUST 1919 ARMATA ROMÂNA A OCUPAT BUDAPESTA ȘI A LICHIDAT REPUBLICA SOVIETICĂ UNGARĂ. FOTO SI VIDEO

https://www.dacoromania-alba.ro/nr36/divortul_ungaria.htm

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here