S-a întâmplat în 6 mai 1962

0
24

S-a întâmplat în 6 mai 1962: A murit Maria Virginia Andreescu-Haret, prima femeie-arhitect din România şi prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general; printre proiectele sale arhitecturale se numără: Palatul Tinerimea Română, Liceele „Dimitrie Cantemir” şi „Gheorghe Şincai” din Bucureşti, Biserica „Sf. Treime” din Bucureşti, primele blocuri din beton armat.

      Maria Virginia Andreescu Haret (născută la 21 iunie 1894, București – decedată la București) a fost prima femeie arhitect din România, obținând diploma în 1919, și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect inspector general, statut recunoscut prima dată în cadrul celui de-al XVI-lea Congres de Istorie a Științei organizat la București, în 1981. Maria Virginia Andreescu, căsătorită Haret, prima femeie arhitect – inspector general în lume, nepoata pictorului Ioan Andreescu, şi-a început profesiunea în 1919, în arta de a construi şi a cuceri spaţiul, care-i dă arhitectului înalte satisfacţii, nebănuite de cei din afara breslei.

          Maria Virginia Andreescu a rămas orfană de mamă la 9 ani și s-a ocupat de cei trei frati și de gospodărie. A făcut liceul în particular, luându-și bacalaureatul la liceul Mihai Viteazul. La 18 ani a intrat prima la Școala Superioară de Arhitectură. Virginia îşi afirma personalitatea încă de la examenele de liceu, iar la Şcoala Superioară de Arhitectură proiectele ei erau premiate în numeroase rânduri de Consiliul profesoral.

         În 6 iulie 1919 proiectul ei de diplomă cu tema „O Academie de Arte Frumoase” a obţinut calificativul maxim: „admis cu menţiunea foarte bine”. Proiectul a fost prezentat la Expoziţia absolvenţilor Şcoalei de Arhitectură ţinută la Ateneul Român în anul 1925 şi a fost distins cu premiul Ministerului Instrucţiunii Publice. După diplomă, Virginia se mai perfecționează doi ani în Italia. Reîntoarsă în ţară în 1922, debutează la Casa Şcoalelor căreia îi rămâne credincioasă 25 de ani.Proiectele proprii devin „proiecte tip” pentru toată ţara, de la şcoli mici la cele mai complexe licee, fiind mâna dreaptă a arhitectului I. Pompilian.
           Din 1923 a lucrat în serviciul tehnic al ministerului Educației naționale, de unde s-a pensionat în 1947. În perioada interbelică a reprezentat România la Congresele internaționale de arhitectură la Roma, Paris, Moscova și Bruxelles. Pentru activitatea sa a primit de-a lungul vieții nenumărate premii care i-au confirmat valoarea. A colaborat cu arh. Nicolae Ghica Budeşti la cele patru volume din „Evoluţia Arhitecturii în Muntenia şi Oltenia”. Redactează Istoricul Teatrului Naţional din Bucureşti in 1939. Jocurile vieţii şi neaşteptatul au făcut ca în, datorită profesiei, să găsească în colaborarea cu inginerul Haret, fiul lui Spiru Haret, vicepreşedintele Societăţii Edilitatea, o înţelegere profundă şi o prietenie care a condus la căsătorie. Colaborarea cu soţul său s-a răsfrânt asupra întregii vieţi, ajutând-o să-şi exercite activitatea extraordinar de bogată.
          Activitatea ei este uluitoare, căci pe lângă cele 150 de clădiri proiectate şi  executate  colaborează la revistele de arhitectură şi inginerie, e membră în consilii profesorale, activează la cele 2 societăți de arhitectură, la cea a Politehnicii, la Urbanism, fiind şi profesoară.Printre cele mai importante realizări ale sale se numără o serie de blocuri de pe Calea Victoriei (printre primele la care s-a utilizat betonul armat), pavilionul adminstrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București, imobilul fostei Societăți „Tinerimea Română”, Liceul „Dimitrie Cantemir” din București, Facultatea de Medicină – Centrul de cercetări antropologice, Biserica Ghencea – Calea 13 Septembrie, Casa Haret, Şcoala normală de fete – Bârlad, Liceul model de fete – Focşani.

          Activitatea ei se curmă brusc după 40 de ani de înfrigurată activitate.Soarta îi zdrobeşte elanurile spre frumos. Talentul şi munca ei intensivă rămân un exemplu de viață dedicată artei, în înalta profesiune a arhitecturii. A decedat la 6 mai 1962 la Bucureşti şi a fost înmormântată la Cimitirul Bellu Ortodox fig. 73, alături de soţul ei. Maria Virginia Andreescu Haret stă alături de femeile românce care au îmbogățit lumea în care au activat.

Surse:

       George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012

       http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/virginia-andreescu-haret-prima-femeie-arhitect-din-romania-i-de-emanuel-badescu-galerie-foto-11129062

       http://www.cunoastelumea.ro/romance-frumoase-si-faimoase-v-prima-femeie-arhitect-din-lumemaria-virginia-andreescu-haret/

       https://jurnalspiritual.eu/maria-virginia-haret-andreescu-prima-femeie-architect-din-lume/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here