S-a întâmplat în 6 iulie 1971

0
54

S-a întâmplat în 6 iulie 1971: Comitetul Executiv al CC al PCR adoptă şi dă publicităţii faimoasele „Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”, prezentate de Nicolae Ceauşescu; vădit inspirate din vizitele acestuia în China şi Coreea de Nord, „Propunerile” au marcat sfârşitul perioadei de relativă liberalizare şi începutul instalării treptate a unui regim neostalinist în România; rezultatul acestei orientări a fost, mai ales în anii ’80 ai secolului XX, o izolare crescândă a culturii şi ştiinţei româneşti faţă de evoluţiile internationale.

    Documentul conţinea un set de 17 propuneri adresate de Nicolae Ceauşescu Comitetului Executiv al PCR în data de 6 iulie 1971. Aprobate unanim şi difuzate printr-o consfătuire cu activul de partid în domeniul ideologiei, activităţii politice şi cultural-educative, acestea au devenit programul de resort al etapei societăţii socialiste multilateral dezvoltate, prag al orânduirii comuniste. „Tezele” criticau manifestările burgheze, cosmopolitismul, muzica decadentă, consumul băuturilor alcoolice în localurile destinate tineretului, emisiunile de televiziune care propagă idei străine spiritului nostru etc. Postulau rolul conducător al partidului şi obligaţia înfăptuirii sarcinilor sale de către toţi oamenii muncii.
       Ca să fie bine cunoscute, urma ca învăţământul politico-ideologic să devină activitate obligatorie pentru toate categoriile – de la elevi la pensionari, de la studenţi la ţăranii cooperatori. În plus, în toate formele şi la toate nivelele să fie promovată creaţia cu conţinuturi militante. Consfătuirea cu activul de partid din domeniul ideologiei, culturii şi educaţiei din 9 iulie 1971 nu a făcut decât să aprobe propunerile lui Ceauşescu. Şi, în spirit critic şi autocritic, să extindă gama exemplelelor negative, angajamentelor şi iniţiativelor novatoare.
      Atmosfera generală a „dezbaterii” politice reverberează şi în discursul secretarului Comitetului Central cu propaganda. „Dezbatem, în această consfătuire de lucru, probleme de excepţională însemnătate pentru activitatea generală a partidului, pentru ridicarea nivelului muncii politico-ideologice şi cultural-educative, pentru orientarea activităţii tuturor celor ce lucrează în diverse sectoare ale frontului nostru ideologic, aprecia viitorul disident Ion Iliescu. Propunerile de măsuri prezentate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi adoptate de Comitetul Executiv constituie un important sprijin pentru orientarea clară, fermă, principială, de pe poziţii partinice, a amplei activităţi de educare, de formare a conştiinţei oamenilor, proces deosebit de complex, dar şi deosebit de important pentru actuala etapă a dezvoltării societăţii noastre. Traducerea în viaţă a acestor măsuri are o importanţă deosebită pentru creşterea continuă a rolului partidului ca factor conştient, dinamizator, organizator al întregii activităţi de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.”
       Integrate în noutăţile organizatorice puse pe roate de Ceauşescu, documentele şi evenimentele politice centrate pe domeniul culturii apar ca actul final al reformelor lui, începute în 1967 prin lansarea noului mecanism-economico-financiar, Consiliului Economic şi adunărilor oamenilor muncii. Continuase, în acelaşi an, cu creaţia Consiliului Securităţii Statului instalată pe temelia Securităţii Poporului. Pasul următor a fost ceea ce se va numi propagandistic rezolvarea creatoare e problemei naţionale prin crearea consiliilor oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană. „Înflorirea naţiunii socialiste” a fost un capitol constant al programelor partidului, la Congresul al X-lea, Ceauşescu lăudându-se cu două mii de şcoli cu limbi de predare în limbile naţionalităţilor conlocuitore unde învăţau 240 000 elevi, cu 40 de reviste şi ziare pentru maghiari, germani şi alte neamuri, în formula consacrată.
       Datorită acestei politici, imigranţii în Germania Federală s-au integrat mult mai uşor în patria de origine decât cei veniţi din alte ţări ale lagărului socialist după cum vor recunoaşte ei după căderea regimului. O tuşă definitivă a acestei reforme s-a vrut a fi Hotărârea Ministerului Învăţământului din vara lui 1971, prin care se extindea reţeaua de şcoli şi clase cu limba de predare în limbile naţionalităţilor conlocuitoare. În primăvara aceluiaşi an, scriitorul Domokos Geza, absolvent al institutului moscovit de literatură „Maxim Gorki” şi director al Editurii Kriterion a fost ales vicepreşedinte al Consiliului naţional al oamenilor muncii de naţionalitate maghiară.
        În fine, în toamna lui 1971, Ceauşescu şi-a încheiat programul novator de revenire la sovietele leniniste prin înlocuirea Ministerului Culturii  cu Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. În fruntea acestuia a fost pus Dumitru Popescu, rodat între timp şi prin coordonarea Consiliului Naţional al Radioteleviziunii Române.Aici s-au încheiat schimbările organizatorice începute în 1967, apreciate de liderul României reformă de anvergură şi de profunzime care schimbase faţa socialismului înaintea perestroikăi lui Gorbaciov. De aceea, în opinia lui, nu avea ce învăţa de la Gorbaciov.
        Prima manifestare de după „tezele din iulie” a fost defilarea de ziua naţională a României, organizată în Piaţa Aviatorilor din Capitală. Timp de trei ore, cei 150 000 demonstranţi s-au scurs prin faţa tribunelor: una centrală cu 500 de ocupanţi şi două laterale a câte 550 locuri. Au mărşăluit, în coloane distincte, armata, gărzile patriotice, tinerii care făceau pregătire pentru apărarea patriei, brigadieri, sportivi, pionieri cu flori pentru tribune. Şi restul de circa 134 000 oameni ai muncii. Printre  steagurile, stemele, lozincile şi saluturile demonstranţilor, chipul lui Ceauşescu nu era singular, ci acompaniat de portretele lui Marx, Engels şi Lenin şi ale membrilor Comitetului Executiv. După amiaza şi a doua zi în toate marile pieţe şi în parcurile din toată ţara s-au organizat serbări şi spectacole artistice, întreceri sportive, carnavaluri ale tineretului, serbări câmpeneşti. Practic, toată viaţa urbană şi din centrele comunale a fost monopolizată de aceste acţiuni organizate de vătafii educaţiei politico-ideologice.
        Apetitul lui Ceauşescu de a se vedea şi auzi proslăvit a crescut simultan şi direct proporţional cu extinderea puterii sale, ajungând la paroxism în anii `80. De remarcat că, acest cult al personalităţii lui N. Ceauşescu nu a apărut pe un teren arid, ci a fost facilitat de activitatea din interiorul partidului, caracterizată de aplicarea unor metode dictatoriale, cazone, ce sfidau cele mai elementare norme ale democraţiei şi ale respectului pentru afirmarea personalităţii umane. O vastă acumulare de putere în mâinile lui N. Ceauşescu a deschis calea către arbitrariu, subiectivism şi excese de natură personală.
        Gama de omagii pentru cuplul Ceauşescu a fost extrem de diversă, debutând cu simple scrisori şi ajungând până la cele mai elaborate şi chiar în unele cazuri sofisticate ca tehnică de realizare, finalizate cu costuri foarte mari, kitch-uri, evident fără nici o valoare artistică. Dintre acestea amintim: manifestaţiile grandioase organizate pe stadioane – cu participarea a zeci de mii de persoane, mesaje de recunoştinţă, tipărirea a numeroase lucrări – poezie, proză –, festivalul naţional „Cântarea României”, imnuri, ode, cântece şi dansuri închinate lor, realizarea de picturi şi sculpturi – unele reprezentându-l alături de marii voievozi, redarea cuplului alături de pionieri, muncitori şi ţărani, albume placate cu metal preţios, machete, etc. În pofida eforturilor aparatului propagandistic al partidului şi al apogeului cultului personalităţii, care după cum am văzut a îmbrăcat o gamă variată de forme şi metode, necunoscute până atunci pe meleagurile româneşti, afirmându-se că ţara traversează o „epocă de aur”, realitatea era cu totul alta.

Surse:

http://www.rador.ro/2015/07/06/56437/

http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/documente_programatice/1971%20Masuri.pdf

http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/probatoriu2/3_1_pcr_colaboratori.pdf

https://ro.wikisource.org/wiki/Tezele_din_iulie

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/tezele-din-iulie-6-iulie-1971

https://adevarul.ro/cultura/istorie/tezele-iulie-1971–ultima-etapa-areformelor-initiate-ceausescu-1967-1_51549fa800f5182b855f1326/index.html

https://www.comunismulinromania.ro/index.php/cultul-personalitatii/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here