S-a întâmplat în 6 iulie 1844

0
19

S-a întâmplat în 6 iulie 1844: S-a născut Ioan Alexandru Lapedatu, poet, prozator şi publicist; reputat profesor de limbi clasice, este considerat unul dintre dascălii străluciţi ai învăţământului transilvănean. S-a născut într-o familie de ţărani români transilvăneni. A avut doi fii gemeni, Alexandru I. Lapedatu şi Ion, ambii viitori academicieni.

      Familia Lapedatu este originară din sudul Transilvaniei, din satul Glâmboaca, de lângă Sibiu. O fotografie de arhivă ni-i arată ca simpli ţărani, îmbrăcaţi în costume populare şi zâmbitori. Alexa, tatăl său şi bunicul fraţilor gemeni Alexandru şi Ion Lapedatu, ştia să citească atât caracterele chirilice, cât şi pe cele latine, potrivit cărţii scrise de Andreas Wild, vicepreşedintele Fundaţiei Lapedatu, „Fraţii Lapedatu – artizani ai României moderne în generaţia Marii Uniri“. Era, pesemne, văzut ca un „jude“ al satului.

       Ioan Alexandru Lapedatu a moştenit ceva din înţelepciunea tatălui său. A studiat la gimnaziul romano-catolic de stat din Sibiu până în anul 1868. Din lipsă de sprijin financiar, pentru a-şi putea continua studiile a plecat la Bucureşti. A publicat versuri şi proză în „Familia”, „Albina Pindului” şi „Traian”. În toamna anului 1868 a fost trimis la studii la Paris de către societatea „Transilvania”.

        A studiat literatura şi filosofia. În urma izbucnirii războiului franco-german în 1870, a plecat la Bruxelles unde şi-a luat doctoratul în anul 1871. Întors în ţară în acelaşi an, devine profesor de filologie clasică la gimnaziul din Braşov, unde va rămâne pâna la moartea sa, survenită la o vârstă tânără. El a fost printre primii studenţi ardeleni care, în 1868, au primit bursă de studii la Paris, acordată de societatea „Transilvania“ – o instituţie care fusese înfiinţată în Bucureşti de studenţii transilvăneni şi care antrena în acţiunile de propagandă patriotică mai multe personalităţi. Ofereau, de asemenea, burse şi ajutoare în acelaşi scop.

       După câteva semestre întrerupte, dar continuate la diverse colegii din Franţa, inclusiv la Sorbona, Ioan A. Lapedatu a plecat la Bruxelles, în Belgia, de unde s-a întors mai bogat cu o diplomă de doctor în filosofie şi litere. Experienţa academică l-a făcut să se orienteze către grupurile de erudiţi care-i împărtăşeau valorile şi i-au asigurat una dintre cele mai apreciate meserii din acele vremuri: a devenit profesor de limbi clasice la Colegiul Mare Ortodox din Braşov – astăzi, renumitul colegiu „Andrei Şaguna“.

        A fost amic al lui Mihai Eminescu. În toamna lui 1866, aflat într-o vizită prin Avrig, Eminescu se va revedea (îl cunoscuse în 1864) cu Ioan Al. Lăpedatu. Eminescu locuiește în Sibiu câteva zile, la Ioan Al. Lăpedatu, lângă Biserica dintre Brazi.

      Între 1877-1878 a înfiinţat şi a condus în Transilvania revista „Albina Carpaţilor”. N-a apucat însă să-şi valorifice prea mult cariera. Bolnav de tuberculoză, Ioan Alexandru Lapedatu a murit la 34 de ani, când cei doi gemeni ai săi, Alexandru şi Ion, aveau doar un an. Familia locuia într-o căsuţă în satul Cernatul Săcelelor – astăzi, Săcele –, lângă Braşov, care se afla atunci sub ocupaţia Imperiului Austro-Ungar.Casa familiei încă există şi găzduieşte azi o grădiniţă.

Surse:

Diaconovici, C. – Enciclopedia română publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, volumul III, 1904

Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei, 1979

Ioan Opriș: Alexandru Lapedatu în cultura românească, 363 p., București, Ed. Științifică, 1996

https://adevarul.ro/cultura/istorie/serial-generatia-marii-uniri-episodul-13-alexandru-lapedatu-ultimul-roman-vazut-tezaurul-dus-moscova-omorat-sighet-1_5b1b7513df52022f75f41dff/index.html

http://www.historica-cluj.ro/anuare/AnuarHistorica2016/23.pdf

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here