S-a întâmplat în 6 februarie 1881

0
41

            S-a întâmplat în 6 februarie 1881 : S-a născut Ştefan Ionescu, general român. Ştefan Gh. Ionescu s-a născut în localitatea Chiojdeanca (judeţul Prahova). A urmat Şcoala Fiilor de Militari de la Iaşi, Şcoala Militară de Infanterie şi Şcoala Superioară de Război din Bucureşti. La 15 aprilie 1904 Ştefan-Gheorghe Ionescu a fost avansat la gradul de sublocotenent şi numit comandant de pluton la Batalionul 5 Vânători. Pe măsura înaintării în vârstă, „ofiţerul căpăta experienţă şi îşi dezvolta aptitudinile, comandând prea bine plutonul”, după cum aprecia comandantul unităţii în notările de serviciu. La 10 mai 1907 a fost înaintat la gradul de locotenent.

StefanGhIonescu
StefanGhIonescu

          Ofiţer de perspectivă, bun cunoscător al limbii germane, locotenentul Ionescu a fost trimis, în anul 1908, la un stagiu de doi ani, la Triest (Austro-Ungaria), în cadrul Regimentului 97 Infanterie. În primul an a îndeplinit funcţia de comandant de pluton recruţi, „dovedind un viu interes pentru instrucţia soldaților, cunoaşterea regulamentelor şi tragerilor la ţintă”. În al doilea an a comandat o companie de rezervişti, dovedindu-se „un ofiţer foarte serios, modest, cu mult tact în relațiile cu gradele inferioare şi superioare, având o comportare ireproşabilă în corp şi în societatea din Triest”. Aşa îl nota ataşatul militar român de la Viena. Revenit în ţară ofiţerul „a lucrat până la data de 1 septembrie 1911 în Regimentele Mehedinţi nr. 17 din Drobeta Turnu-Severin şi Constanţa nr. 34, împărtăşind soldaţilor şi camarazilor săi din cunoştintele acumulate în instruirea militară, la specificul armei infanterie, dovedind permanent o bună camaraderie şi onoare militară”.

        Avansat căpitan a fost admis la Şcoala Superioară de Război, de la data de 1 septembrie 1911, pe care a absolvit-o, al 20-lea din cei 38 de elevi înscrişi, în iunie 1913.

       Cu Brigada 12 Infanterie a participat la campania militară din Bulgaria (23.06-31.08.1913). După înapoierea în ţară a fost numit şef de Stat Major la Batalionul 3 Vânători din Ploieşti. În scurt timp, la data de 1 aprilie 1914, căpitanul Ionescu a fost promovat la Statul Major al Corpului 3 Armată Galaţi. A participat la Războiul de Întregire (1916-1918), îndeplinind funcţia de şef de stat major la Divizia 3 Infanterie. După anul 1918 a fost director de studii la Şcoala Superioară de Război, iar din 1930 a fost comandantul acesteia.

        Un an mai târziu, i s-a încredinţat funcţia de şef al Diviziunii a II-a cu secţiile „cheie” de Operaţii şi Pregătire de Luptă a trupelor.

               În perioada 15 noiembrie 1933 – 25 iulie 1934, generalul de divizie Ştefan Ionescu a fost comandantul Corpului de Grăniceri. La data de 1 noiembrie 1937, generalul Ştefan Ionescu a fost numit în funcţia de Şef al Marelui Stat Major al Armatei Române. A îndeplinit această demnitate până la data de 1 februarie 1939. Poate fi considerat unul dintre organizatorii sistemului militar de apărare al României în perioada interbelică. Împreună cu generalii Samsonovici şi Sichitiu a avut răspunderea organizării apărării strategice a României în perioada 1936-1938. În anul 1938 a publicat lucrarea Consideraţiuni asupra Regulamentului întrebuinţării tactice a marilor unităţi.

        A fost apreciat ca având o remarcabilă pregătire profesională, o conştiinţă şi devotament demn de relevat, conducând pregătirea de război a Armatei în conditiile cele mai bune.

             A elaborat documente, planuri și proiecte de mobilizare realiste. A continuat cu ardoare activitatea complexă de modernizare și dotare a liniei fortificate Focșani – Nămoloasa – Galați. La cererea sa a plecat de la Marele Stat Major, la 15 februarie 1939 (înlocuit de generalul Florea Țenescu). S-a transferat la comanda Corpului de Armată Iași. Apoi, din septembrie 1939, a preluat și comanda Armatei a 3-a (până la 9 decembrie 1939).

            Datorită divergențelor de opinii cu generalul Motaș, comandantul Grupului 1 de Armate, la data de 19 februarie 1940 a fost trecut la Marele Stat Major, în calitate de Subșef al Marelui Stat Major și apoi trecut în rezervă la 17 septembrie 1940, fiind pus la dispoziția Cercului Teritorial București.

            La data de 11 mai 1945 a fost înaintat în gradul de general de corp de armată. A fost deţinut politic în perioada 1953 – 1955. Generalul Ştefan-Gheorghe Ionescu a fost decorat cu următoarele medalii şi ordine militare: medalia jubiliară „Carol I”, medalia jubiliară „Franz Iosef”. De asemenea, a primit medalia „Avântul ţării”, medalia „Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918”, medalia „Victoria marelui război pentru civilizaţie”. Apoi, a obținut medalia „Semnul onorific de aur pentru 25 ani de serviciu”. A fost decorat cu ordinul „Steaua României”, clasa V-a, în grad de cavaler. A mai primit și ordinul „Coroana României”, clasa a IV-a, cu panglică de virtute militară. A fost decorat cu ordinul „Steaua României la pace”, ordinul „Coroana României”, în grad de comandor.

Surse:

https://www.europeana.eu/portal/ro/record/2020601/contributions_6167.html

https://cultural.bzi.ro/viata-generalului-roman-stefan-ionescu-25525

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Index:%C5%9Eefii_Statului_Major_General

http://eroiro1918.blogspot.com/2008/11/general-de-corp-de-armat-tefan-gheorghe.html

 

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here