S-a întâmplat în 6 aprilie 1894, 6/18: S-a născut Pamfil Şeicaru, publicist, memorialist, prozator; în 1928 a întemeiat, la Bucureşti, ziarul „Curentul”, care l-a consacrat ca pe un redutabil analist politic şi ca pe unul dintre cei mai temuţi polemişti din România; după 1944 a trăit în Spania şi Germania (m. 1980).
Pamfil Şeicaru se naşte în comuna Beceni, judeţul Buzău. Tatăl, Haralambie, era funcţionar la CFR, iar mama, Ana, născută Popescu, era casnică şi se îngrijea de creşterea celor patru copii: Pamfil, Constantin, Maria şi Virginia.Studiile elementare şi liceale le face la şcoli din Buzău, Tecuci şi Bârlad, unde tatăl său este transferat în interesul serviciului. În 1917, la Bârlad, a început să frecventeze „Academia Bârlădeanu”, înfiinţată de Vlahuţă, unde veneau Vasile Voiculescu, Donar Munteanu, Petre Cancel, George Palady, Victor Ion Popa, G. Tutoveanu.
Pamfil Şeicaru a făcut studii juridice obținând licența în drept. A luat parte ca ofițer la operațiile militare din Primul Război Mondial, fiind citat cu Ordin de zi pe Armată. În 1918 se remarcă în paginile ziarului „Chemarea”.
Ziarist de mare talent, a fost director al ziarului „Bucovina” (Cernăuți) și a participat la editarea revistei „Gândirea”. În 1928 înființează ziarul „Curentul” cu orientare de dreapta și, uneori, de extremă dreaptă, pe care l-a condus până la plecarea sa din țară în 1944.
Activitatea publicistică l-a transformat într-unul din actorii semnificativi ai scenei politice, capabil prin verbul său necruţător să influenţeze carierele deputaţilor şi senatorilor, să denunţe public greşeli ale guvernelor şi miniştrilor, să capaciteze decizii importante. Iar notorietatea sa a crescut odată cu pătrunderea în parlament, ca independent, în legislatura 1928-1931. A fost deputat în parlamentul României în 1928, 1931 și în 1933.
În 1939 a fost singurul ziarist român care a afirmat că așa-zisele garanții militare oferite de Marea Britanie și Franța pentru integritatea frontierelor României nu valorau nimic. În fața pericolului nazist, „Anglia trebuie să se pregătească pentru propria apărare și abia după asta să garanteze și frontierele altor țări”.
Într-un articol publicat la 15 aprilie 1939 a intuit inevitabila sacrificare de către marile puteri a țărilor mici și mijlocii din Europa acelui timp. În anii războiului, au rămas celebre polemicile lui cu comentatorul politic britanic Wickham Steed de la postul de radio Londra.
În august 1944 a părăsit țara cu ideea de a publica un ziar ce ar fi trebuit să susțină cauza României după încetarea războiului. A petrecut 30 de ani în Spania, unde, la Madrid, a publicat o ediție trimestrială a ziarului Curentul și, pentru câtva timp, publicația Liberty and Justice.Ultimii ani i-a petrecut în Germania, stabilindu-se la Dachau (Bavaria).
La moartea sa, în octombrie 1980, prim ministrul Bavariei, Franz Josef Strauß, l-a omagiat într-un mesaj, descriindu-l drept „un patriot român și eminent ziarist… Moștenirea pe care a lăsat-o compatrioților săi este lupta pentru dreptate, omenie și pace.”
În 1945 a fost condamnat la moarte în contumacie de comuniști. În 1966 Ceaușescu l-a grațiat în urma unei ample acțiuni a Securității, după care a fost ajutat financiar să publice articole și cărți favorabile politicii de independență față de Moscova a lui Nicolae Ceaușescu. În august 1977 a făcut o vizită secretă în România, şi unele surse spun că aceasta ar fi fost „organizată” de Securitate.
„Pamfil Șeicaru a fost gazetar de mare faimă, îndrumător de opinie și o personalitate complexă, a cărui existență a lăsat urme de neșters în glosele publicisticii. Era de-o vârstă cu Ion Vinea și Camil Petrescu, luptase la Mărășești în prima linie, cu bravuri care i-au conferit Ordinul Mihai Viteazu. Făcuse studii și dobândise o diplomă de avocat, nefolosită pe urmă. Scosese revista Hiena, se număra printre întemeietorii Gândirii și ai ziarului Curentul care după o existență de zece ani s-a putut înzestra cu un palat de cinci etaje și cu o tipografie proprie de mare capacitate. Mai mult de un deceniu și jumătate el a scris zilnic un editorial de patru coloane, în pagina întâi a propriei gazete, pe teme de politică internă, externă, economie, cultură etc… În două rânduri, cel puțin, a fost deputat, ca independent, și ar fi putut fi ministru dacă ar fi dorit-o. A avut ascendent asupra tuturor guvernanților din perioada interbelică, prețuindu-l pe Nicolae Iorga ca istoric național, patriot și scriitor într-o vreme la Neamul românesc, gazetă patronată de acesta”, scrie Vlaicu Bârna în memoriile sale.
Surse:
„Șantajul și etajul”, butada adresată ziaristului Pamfil Șeicaru
https://uav.ro/files/doctorat/2016/ando/rezumatul%20tezei%20andrei%20ando%20pdf.pdf
https://www.tititudorancea.org/z/biografie_pamfil_seicaru.htm
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai
