S-a întâmplat în 5 iulie 328

0
80
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 5 iulie 328: Inaugurarea oficială a podului de la Celei (Sucidava), construit peste Dunăre, de către arhitectul Theophilus Patricius. Sucidava, vechea capitală a tribului dacic al sucilor, este situată în vatra oraşului Corabia (judeţul Olt), pe teritoriul fostului sat Celeiu. Podul lui Constantin cel Mare, cum este cunoscut în istorie, a fost cel mai lung pod antic peste un curs de apă și chiar unul dintre cele mai lungi din toate timpurile, având o lungime de 2.437 m, cu un tablier din lemn cu lățimea de 5.70 m, amplasat la înălțimea de 10 metri deasupra Dunării.

      După retragerea legiunilor și a administrației romane, Dacia a rămas în stăpânirea neamurilor germanice. În partea de apus, prin Banat și Crișana se stabiliseră vandalii. Spre răsărit, adică în Ardeal, Muntenia avem ca populație majoritară goții. O știm de la Iordanes: „Vandalii aveau atunci la răsărit pe goți”.Eutropius aduce și el lămuriri. Acesta relatează: „Traian a supus Dacia și a făcut o provincie romană din acele teritorii de peste Dunăre pe care azi le ocupă taifalii, victoalii și thervingii”. Prin thervingi se înțelegeau vizigoții, al căror nume înseamnă „goții de apus” sau „goții cei buni”. Taifalii ocupau vestul Olteniei și răsăritul Banatului, însă despre victoali nu putem afirma cu siguranță unde se aflau.Timpul când scrie Eutropius, „astăzi”, este sub împăratul Valens, adică 364-378.
       Între sfârșitul veacului III și începutul celui de-al IV-lea, a fost liniște din partea germanicilor. Tensiunile se acumulează însă, germanicii devin ostili, iar romanii vor porni război împotriva lor. O inscripție din provincia Dacia Pontică datând din 340 ne luminează: „Regiunea de la graniță, expusă temerității goților”, adică expusă atacurilor goților. Pentru a facilita operațiile militare împotriva neamurilor germanice, Constantin cel Mare, împăratul de la acea vreme, realizează unul din cele mai importante obiective privind strategia ofensivă, anume, construirea unui pod. Acesta lega Oescus (Gigen, Bulgaria) de cetatea Sucidava (Celeiul medieval) și a fost inaugurat la data de 5 iulie 328.Dat fiind faptul că împăratului îi plăcea să se compare cu Traian, în dorința de a recupera anumite teritorii în fosta Dacie Traiană, este ridicat un pod similar, dar cu o lungime mai mare decât a podului de la Drobeta.
        De asemenea, se pare că podul a fost un efort care nu era prea necesar din punct de vedere militar și economic, deoarece comunicațiile cu teritoriul restrâns care a fost efectiv reocupat la nord de Dunăre, nu avea nevoie de el. Așadar, acesta a fost construit, cel mai probabil, pe motive de propagandă imperială, pentru a accentua acțiunea de restituire a ceea ce abandonase. În altă ordine de idei, Podul lui Constantin cel Mare a fost construit de arhitectul roman Theophilus Patricius. Construcția avea piloni din piatră și mortar, cu pod de lemn în arc și suprastructură de lemn, fixată cu scoabe din cupru (aramă). Podul avea două pile culee, câte una la fiecare capăt, care jucau și rolul de portal. În prezent, mai există doar baza unuia dintre picioarele podului de pe malul românesc al Dunării. De asemenea, cu ocazia inaugurării și a victoriei contra germanilor au fost emise monede comemorative care întruchipau un barbar înghenunchiat, un taifal.
       Se pare că podul a fost folosit până la mijlocul secolului al IV-lea, principalul temei pentru această presupunere fiind faptul că împăratul Flavius Julius Valens a fost nevoit să treacă Dunărea folosind un pod de vase la Constantiana Daphne, în timpul campaniei sale împotriva goților, în 367. Lungimea podului era de 2437 m, cu un tablier din lemn cu lățimea de 5.70 m, amplasat la înălțimea de 10 metri deasupra apelor fluviului. Deși Luigi Ferdinando Marsigli a încercat, fără succes, să localizeze podul în secolul al XVII-lea, în schimb, podul este figurat, în aceeași perioadă, pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino.
         Căderea în uitare a podului lui Constantin cel Mare este pusă în legătură cu invazia hunilor din 375 care a măturat în cavalcada ei stăpânirea romană din nordul Dunării. Podul a fost menționat peste mai bine de un mileniu de către Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”: „…au zidit pod peste Dunăre. Alexandru Popovici și Cezar Bolliac au reluat căutările în secolul al XIX-lea, dar primele descoperiri științifice reale au fost făcute de Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic, în 1902. În 1934, Dumitru Tudor a publicat prima lucrare completă privind podul, iar ultima cercetare sistematică pe malul de nord al Dunării a fost efectuată în 1968, de către Octavian Toropu.

Surse:

Tudor, D. (1974), „Le pont de Constantin le Grand à Celei”, Les ponts romains du Bas-Danube, Bibliotheca Historica Romaniae Études, 51, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România

http://www.istorie-pe-scurt.ro/podul-lui-constantin-cel-mare-de-la-sucidava-cel-mai-mare-pod-din-antichitate/

https://editiadedimineata.ro/1-690-de-ani-de-la-construirea-celui-mai-lung-pod-din-antichitate-vezi-cum-arata-si-scurta-istorie/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here