S-a întâmplat în 5 ianuarie 1932

0
35
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 5 ianuarie 1932: S-a născut Umberto Eco, scriitor italian, editor, filosof, semiotician (analiză a limbajului literaturii ca mijloc de comunicare, prin aplicarea metodei structurale şi a teoriei informaţiei) şi profesor; autorul celebrului roman „Numele trandafirului” .Filosoful și scriitorul italian Umberto Eco s-a născut la Alessandria, în regiunea Piemont din nordul Italiei, în mijlocul triunghiului urban Genova, Milano, Torino.

      Tatăl său, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a recrutat pentru a participa la trei războaie. În timpul celui de-al doilea război mondial, Umberto și mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sat mic din zona muntoasă piemonteză. A fost educat ca romano-catolic în Societatea St. Francis de Sales, iar în operele sale, precum și în interviuri, a făcut referire la acest ordin și la fondatorul lui.Numele său de familie este probabil un acronim pentru „ex caelis oblatus” (Latină — „ un cadou din cer”), ce i-a fost atribuit bunicului său (care a fost orfan) de către un funcționar.
      A studiat filosofia la Torino. În 1961, și-a luat doctoratul în estetică. După ce a introdus, pentru prima dată în Italia, semiotica arhitecturii la Universitatea din Florența, a devenit profesor de semiotică generală, din 1971, la Bologna. A fost, de asemenea, președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.Umberto Eco a lucrat ca redactor cultural pentru RAI (Radiotelevisione Italiana) și a fost lector la Universitatea din Torino (1956-1964).Este cunoscut în special pentru romanul „Numele trandafirului” („Il nome della rosa”, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe romane, incluzând „Pendulul lui Foucault” și „Insula din ziua de ieri” (1994). Cel mai recent roman, „Cimitirul din Praga”, publicat în 2010, este un best-seller.
        Autor de romane, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii, a publicat două eseuri, unul intitulat „Problema estetică la Toma D’Aquino” (1956), iar celălalt — „Dezvoltarea esteticii medievale” (1959). În același timp, a luat parte la toate cercetările avangardei italiene grupate în jurul revistei „Il Verri” și în jurul studiourilor experimentale ale Radioteleviziunii italiene.A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre acestea. A condus revista „VS. Quaderni di studi semiotici”. În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărându-se printre fondatorii revistelor Marcatre și Quindici. Din 1959 a fost consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universități europene și americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre.
       Prin opera sa științifică, Eco este considerat unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu umor și ironie, sunt adevărate modele ale genului. Prin romanele „Il nome della rosa” (1980) și „Il pendulo di Foucault” (1988), devine cel mai citit și tradus romancier de la sfârșit de mileniu. „Il nome della rosa” este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj și pentru abundența simbolurilor și aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii concepte ale postmodernismului. În 1986, a fost lansat filmul cu același titlu în regia lui Jean-Jacques Annaud, cu participarea actorului Sean Connery.
      Alte romane publicate de scriitor sunt: „Baudolino” (2000), „Misterioasa flacără a reginei Loana” (2004), „Cimitirul din Praga” (2010). Pe lângă „Opera deschisă” (1962), reeditată în 1967, a publicat cu privire la arta contemporană o serie de experiențe ironice: „Diario minimo”, o lucrare consacrată culturii de masă; „Appocalittici e integrati” (1964), „La struttura assente” (1968), „Il superuomo di massa” (1976), „Trattato di semiotica generale” (1975), „Lector in fabula” (1979), „I limiti dell’ interpretazione” (1990), „Dire quasi la stessa cosa. Esperienze di traduzione”, 2003.
       În topul cei mai mari o sută de intelectuali realizat de revista „Prospect”, a ocupat locul al doilea în 2005 și al 14-lea în 2008.A fost căsătorit, din 1962, cu Renate Ramge, profesoară de artă germană, mariaj în urma căruia a rezultat un fiu și o fiică. A murit la 19 februarie 2016.
Surse:

www.umbertoeco.com

https://serialreaders.com/528-biografie-umberto-eco.html

https://radiochisinau.md/a-murit-scriitorul-italian-umberto-eco-biografie—30777.html

https://www.britannica.com/biography/Umberto-Eco

https://radioromaniacultural.ro/documentar-85-de-ani-de-la-nasterea-scriitorului-italian-umberto-eco/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here