S-a întâmplat în 5 februarie 1990

0
24

S-a întâmplat în 5 februarie 1990 : S-a înfiinţat, la Bucureşti, Muzeul Ţăranului Român, continuatorul unor îndelungate tradiţii muzeale datând încă din 1875. În acel an la propunerea lui Titu Maiorescu, se constituia, pe lângă Muzeul de Antichităţi, cea dintâi „secţiune de artă textilă”. La 1.X.1906 a fost înfiinţat un muzeu autonom al artei ţărăneşti, Muzeul de Etnografie, Artă Naţională, Artă Decorativă şi Industrială.

Muzeul Ţăranului Român este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte şi Tradiţii Populare.

Este situat în Bucureşti pe Şoseaua Kiseleff nr. 3, lângă Piaţa Victoriei. Clădirea unde se află actualul muzeu a fost construită în perioada 1912-1941, după planurile arhitectului N. Ghica-Budeşti. În 1953 se numea Muzeul Lenin-Stalin. Apoi, s-a numit Muzeul Partidului, iar de la 5 februarie 1990 a fost redenumit în Muzeul Ţăranului Român. Muzeul a devenit cunoscut pentru colecţiile sale formate din 100.000 de obiecte.

De la fondarea sa de către Horia Bernea pe 5 februarie1990, funcţionează într-o clădire în stil neo-românesc, declarată monument istoric.

Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European. Clădirea, ilustrare a stilului neoromânesc inspirat din tradiţia brâncovenească, dispusă în forma incintelor de tip monastic, a fost finalizată în anul 1941. A luat înfăţişarea actualului monument de arhitectură care este sediul Muzeului Ţăranului Român.

Zidăria aparentă din cărămidă roşie, arcadele şi elementele traforate, foişorul amintind de clopotniţele vechilor mănăstiri confer clădirii somptuozitate.

Este un adevărat palat al artei. Muzeul deţine colecţii de ceramică, port popular, ţesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarţe. În curtea muzeului dinspre bulevardul Ion Mihalache a fost montată o biserică din lemn, monument istoric din secolul al XVIII-lea, strămutată aici în anul 1992.

În istoria noastră au existat numeroase încercări de înfiinţare a unor instituţii culturale care să gestioneze arta şi tradiţia populară.

După Unirea Principatelor Române din 1859, ţăranul şi lumea rurală a început să devină o referinţă centrală a identităţii noastre. În perioada construcţiei noastre naţionale, cultura ţărănească începe să capete un rol important. În 1863, Cuza dă o ordonanţă pentru organizarea unor expoziţii în care să fie incluse produse ale industriei casnice ţărăneşti.

Pe 20 mai 1863, se deschide la Obor, sub conducerea lui Ion Ionescu de la Brad, „exposiţiunea naţională de la Moşii de vite, de flori, de legume, de produse agricole şi industriale”.

A urmat apariţia primelor colecţii private, expoziţii naţionale şi participări ale României la expoziţiile universal. Începe să se simtă necesitatea unui muzeu naţional, care să gestioneze produsele artei şi tradiţiilor rurale. Astfel, în anul 1864, Cuza a pus bazele Muzeului Naţional de Antichităţi, considerat precursorul actualului Muzeu al Ţăranului Român.

În 1875, Maiorescu propune înfiinţarea unei secţiuni deosebite în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în ţară.

Acestea constau în îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri, iar exponatele aveau să provină mai ales din colecţia locotenent-colonelului Dimitrie Pappasoglu. El organizase un mic muzeu chiar în casa sa. Trebuie spus că o serie de obiecte din colecţiile actuale ale Muzeului Ţăranului sunt păstrate încă din acea perioadă.

A urmat, la 11 octombrie 1906, înfiinţarea „Muzeului de Etnografie, Artă Naţională, Artă Decorativă şi Industrială”, cu sediul în clădirea fostei Monetării, iar director a fost numit Alexandru Tzigara-Samurcaş, un eminent istoric de artă, care a contribuit la prestigiul instituţiei.

În anul 1912, ca urmare a actului semnat de Carol I, se începe construcţia sediului actual. Este amplasat pe locul fostei monetării a statului. La conducerea proiectului a fost numit Nicolae Ghica-Budeşti, un reprezentant de seamă al şcolii de arhitectură care.

Acesta potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe „un palat al artei pământene”.

Acest palat era dispus sub forma incintelor de tip monastic. După lucrări întrerupte parcă la nesfârşit, clădirea se finalizează în anul 1941. Ia înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român, denumit popular de bucureşteni „Muzeul de la Şosea”.

Clădirea, o ilustrare a stilului neoromânesc inspirat de arhitectura tradiţională, mai ales de cea brâncovenească, este caracterizată de expresivitate.

Expresivitatea este completată cu utilizarea elementelor decorative florale şi zoomorfe. Elementele constructive specifice sunt zidăria de caramidă roşie, ferestrele reunite sub arcade, coloanele, balustrada, elementele traforate. Turnul central cu imaginea foişorului aminteşte de clopotniţele vechilor mănăstiri. Toate conferă clădirii alura unui veritabil palat al artelor. Începând din anul 1953, clădirea adăposteşte Muzeul Lenin-Stalin, apoi Muzeul Partidului Comunist Român. În ultimii ani ai comunismului devine un soi de „omagiu muzeal” al preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

În toată această perioadă, colecţiile vor fi adunate pentru o vreme în clădirea Palatului Ştirbey din Calea Victoriei.

Aici, vor alcătui Muzeul de Artă Populară al Republicii Socialiste România sub conducerea lui Tancred Bănăţeanu. Apoi au fost îngrămădite în depozitele Muzeului Satului. Mai mult, în anii ’60, clădirii i se adaugă un corp central de birouri şi săli conexe. Acestea sunt construite în totală neconcordanţă cu arhitectura clădirii originale, având trăsături clare ale perioadei cvasi-proletcultiste a totalitarismului comunist.

La 5 februarie 1990, ministrul culturii de la acea vreme, Andrei Pleşu, reînfiinţează Muzeul Ţăranului Român.

Îl numeşte director pe pictorul Horia Bernea. În anul 1996 instituţia primeşte titlul de Muzeul European al anului. În anul 2004 primeşte premiul „Mihai Băcescu” pentru patrimoniu, obţinut pentru proiectul de promovare a patrimoniului cultural. Este proiectul Ţinuturile României – Ţara Haţegului, rod al parteneriatului dintre Centrul GeoMedia, Muzeul de Geologie şi Muzeul „Grigore Antipa”. Şi Muzeul Ţăranului Român.

Actualmente, Muzeul Ţăranului Român deţine una dintre cele mai bogate colecţii de obiecte ţărăneşti din România.

În patrimoniul său se află aproape 90.000 de piese – ceramică, port, textile, obiecte din lemn, religioase, obiceiuri  – din toate provinciile.

Surse:

http://www.muzeultaranuluiroman.ro/muzeu.html

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Muzeul_%C5%A2%C4%83ranului_Rom%C3%A2n

http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=42

http://www.rador.ro/2015/02/05/documentar-muzeul-taranului-roman-25-de-ani-de-la-infiintare/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here