S-a întâmplat în 5 februarie 1867, 5/17

0
118

S-a întâmplat în 5 februarie 1867, 5/17 . Se încheie pactul austro-ungar privind crearea statului dualist Austro-Ungaria, în cadrul căruia Transilvania rămâne încorporată Ungariei, anulându-i-se autonomia. Proclamarea dualismului austro-ungar are urmări negative pentru românii transilvăneni, prin politica de discriminare şi deznaţionalizare promovată de autorităţile ungare.

 

Perioada 1859-1866 a fost una deosebit de dificilă pentru Austria.

Înfrântă în mai multe bătălii în fața armatelor piemonteze, franceze și prusace, exista posibilitatea dispariției acestui stat hibrid, care avea în stăpânirea sa numeroase popoare și teritorii străine. În aceste condiții, împăratul austriac Franz Joseph I a găsit soluția menținerii imperiului său prin acordarea unor importante concesii maghiarilor. Îngrijorat de intensificarea tendinţelor centrifuge ale popoarelor aflate sub stăpînirea sa, împăratul a preferat un compromis cu nobilimea maghiară.

Aceasta deținea cele mai importante poziții politice și economice în cadrul statului după cele ale austriecilor. Împăratul a încheiat Acordul austro-ungar privind constituirea unei monarhii dualiste.

.La 5 februarie 1867, Acordul privind crearea statului dualist Austro-Ungaria intră în vigoare. În cadrul căruia teritoriile majoritar româneşti Transilvania și Banat erau încorporate Ungariei, Transilvaniei anulându-i-se autonomia pe care o avea. Austro-Ungaria, cunoscută și ca Monarhia Dunăreană (Donaumonarchie), nu s-a numit niciodată oficial Imperiul Austro-Ungar. S-a numit Kaiserreich und Königreich Österreich-Ungarn în germană.

De asemenea, Osztrák Birodalom és Magyar Királyság în maghiară, adică – Imperiul austriac și regatul maghiar.

Din punct de vedere constituțional, monarhia Austro-Ungară reprezenta o uniune a două state: Austria și Ungaria.

Statele aveau același suveran, aceeași armată (deși Ungaria a dobândit dreptul de a avea o forță teritorială de apărare). Aveau și aceeași monedă. A fost un stat dualist alcătuit pe de o parte, din Cisleithania şi Transleithania. Cisleithania însemna adică statele (regate, ducate ) din administrarea austriacă, aflate dincolo de râul Leitha, în vestul și nordul statului austro-ungar. Transleithania reunea teritoriile maghiare. Fiecare din cele două state dispunea de un Parlament și un guvern propriu. De asemenea, existau trei ministere comune ale celor două părți ale Imperiului: Apărarea, Afacerile Externe și Finanțele.

La fel, cele două părți ale Monarhiei aveau un guvern comun (Consiliul Ministerial Comun).

Guvernul era compus din monarh (Împărat-rege al Imperiului Austro-Ungar), primii miniștri ai Austriei și Ungariei, cei trei miniștri. Miniştrii conduceau ministerele comune, anumiți membri ai familiei imperiale.

Fiecare parlament, cel de la Viena și cel de la Budapesta, avea o delegație parlamentară care aproba cheltuielile Consiliului Ministerial Comun. Exista, de asemenea, o delegație parlamentară comună a celor două parlamente. Cisleitania avea capitala la Viena.

Cuprindea inclusiv teritorii locuite de sloveni, cehi, polonezi, ruteni și de românii din Bucovina (fosta parte a principatului Moldovei).

Teritoriile formațiuni feudale erau Regatul Boemiei, ducatele Carniola și Carinthia, Galiția. Ele beneficiau de o anumită indulgență culturală. Aceasta a permis afirmarea identității naționale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, românilor din Bucovina și croaților din Dalmația. Partea ungară a Imperiului, denumită Transleitania, avea capitala la Budapesta și cuprindea inclusiv teritoriile locuite de croați, sârbi, sloveni și de românii din Transilvania și Banat.

Spre deosebire de partea austriacă, Ungaria era administrată centralizat, iar politica față de minorități era dominată de politica autorităților de la Budapesta de a maghiariza populațiile nemaghiare, care alcătuiau majoritatea în Regat.

Īn anul 1867, data inaugurării acestei politici ultranaṭionaliste în partea ungară a Imperiului, Ungaria număra 13.579.000 locuitori. Dintre aceṣtia erau maghiari numai 5.665.000 de persoane, faṭă de 7.939.00 locuitori nemaghiari. Numeroasele popoare care se aflau sub dominația străină dualistă erau supuse unui amplu proces de deznaționalizare. Deosebit de dificilă a fost situația naţiunilor din teritoriile dominate de unguri.

Românii din Transilvania și Banat erau lipsiți de drepturi naţionale și supuşi după anul 1867, unui amplu proces de maghiarizare forțată.

Prin contrast, austriecii și ungurii aveau aceleași drepturi. La data de 8 iunie 1867, împăratul Franz Joseph I (1848-1916) a fost încoronat rege al Ungariei. Jurământul său solemn pe legile ungureşti din 1848 adusese libertate naţională pentru unguri şi supunere şi integrare politică pentru neunguri.

Legile aduseseră şi instituirea dualismului. Au avut semnificaţia unei contramăsuri de proporţii îndreptată împotriva democratizării şi armonizării geografiei politice europene.

Aceasta, prin împiedicarea extinderii aplicării principiului naţionalităţilor la popoarele nemaghiare. Statul austriac a fost salvat temporar, prin acest compromis făcut nobilimii maghiare, pentru încă 51 de ani.

Surse:

http://www.taraiancului.ro/data/fotografii/biblioteca/GeluNeamtu_Dualism1867_1918.pdf

https://www.academia.edu/2319553/AUREL_C._POPOVICI_1863_1917_

https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/istorie/Bozga_Vasile_Ro.pdf

http://ziarulfaclia.ro/lupta-romanilor-impotriva-dualismului-austro-ungar-1867-1918-memorandumul-partidului-national-roman-din-transilvania-1892-i/

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/transilvania-si-imperiul-habsburgic-cum-au-ocupat-austriecii-ardealul

https://www.cadranpolitic.ro/disparitia-austro-ungariei/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here