S-a întâmplat în 5 aprilie 1933

0
65

S-a întâmplat în 5 aprilie 1933: S-a născut Romulus Vulpescu, poet, prozator şi traducător (a tradus din Villon, Rabelais, Shakespeare, Dante Alighieri, Alfred Jarry ş.a; a tradus în limba franceză din Urmuz, George Bacovia, Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale); a publicat „Antologia poeziei latino-americane” (1961) şi „Antologia poeziei chineze” (1963); soţul scriitoarei Ileana Vulpescu.

       După absolvirea in 1955 a Facultatii de Filologie, Secţia Limba şi Literatura Română, aUniversităţii din Bucureşti, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar şi director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române şi în redacţia „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).

            A fost senator din partea Frontului Salvării Naţionale în Legislatura 1990-1992, când a fost membru în grupurile de prietenie cu statul Israel, Franţa şi Ungaria, apoi a membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului între 1994 şi 1998.

            A fost  unul dintre cei mai interesanţi oameni de cultură din Europa, prin erudiţie, poate ultimul „uomo universale” din intelectualitatea noastră actuală, atât de îngust specializată.Ştia orice şi foarte mult despre rice. Poet cu sclipitoare înzestrare, a publicat volumele „Poezii” – 1965, „Romulus Vulpescu şi alte poezii” -1970, „Arte & meserie” -1979, „Versuri” – 1995, „Vechituri & novitale” – 2007.Prozator şi dramaturg cu masivă ţinută clasică, a publicat „Exerciţii de stil”, – 1967, „Procesul Caragiale-Caion” – 1973. Pamfletar de temut pentru oricine, a tipărit lucrările „Hîncu – ba!”, două volume de polemici, de opinii şi controverse „Zodia Cacialmalei” şi „Paznicul puşlamalelor” – 2002.

           Traducător prolific, a dat limbii române într-o remarcabilă ţinută artistică marii clasici ai literaturilor străine: François Villon, „Opurile magistrului” – 1958, Marcos Ana, „Rădăcinile zorilor” (poezie spaniolă) – 1961, Carolina Maria de Jesus „Strada A, nr. 9” (proză braziliană) 1962, François Rabelais „Gargantua”, 1963, „Gargantua şi Pantagruel” – 1968, Dante Alighieri „Vita Nuova” – 1971, Alfred Jarry „Ubu” – 1969, Charles d’Orleans „Poezii” 1975, „Pleada” (ediţie bilingvă) 2005, François Villon (şi anonimi) „Deocheatele” 2005.

          Era atât de meticulos la aşezarea textului în pagină încât o făcea singur, îndelung, dar cu reuşită exemplară, motiv pentru care volumele lui erau evenimente sub toate aspectele.A fost redactor la revista „Manuscris”, realizator de emisiuni de radio şi televiziune, membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului, senator în Parlamentul României.

           Autor, regizor, scenograf, director al Teatrului Mic din capitală şi peste toate, actor la nivelul performanţei profesioniste.Când s-a căsătorit cu Ileana, studentă  în anul V la Facultatea de Filologie din Bucureşti, a vuit toată Universitatea. A ţinut să se cunune şi în faţa altarului, lucru de neconceput pentru acele vremuri când ateismul era singura „religie” cultivată în instituţii. Ba mai mult, a invitat personal sute de studenţi şi profesori, inclusiv pe cei de la catedra de socialism ştiinţific.

          Cortegiul s-a întins pe un bulevard întreg.  El a aşteptat mireasa în faţa bisericii, potrivit obiceiului, îmbrăcat în frac şi joben. Când trebuia să întâmpine mireasa, tatăl său îl întreabă panicat unde este buchetul pentru Ileana. Dându-şi seama de gafa impardonabilă pe care o făcuse, Romulus s-a repezit spre un măr înflorit din curtea bisericii, a rupt o creangă imensă şi i-a pus-o miresei în braţe!.. A fost un moment…

          Este proverbială intervenţia lui Vulpescu din anul 1978 la Festivalul internaţional de poezie de la Paris, când Jacques Chirac, pe atunci primarul  Parisului , a citat patru versuri celebre din finalul unei capodopere franceze, „Albatrosul”, încheind cu cuvintele „într-adevăr asta e soarta poetului, după cum spunea în poezia sa, Albatrosul, marele nostru Victor Hugo”. Din mulţimea de scriitori şi ziarişti prezenţi, doar Vulpescu a sesizat enorma eroare şi a spus: „Vous vous gourez! Il s’agit de Baudelaire!”… În pauză, presa a năvălit peste el şi a păstrat această intervenţie drept un „eveniment cultural” de excepţie…

         Nichita Stănescu spunea: „Romulus Vulpescu este unul dintre rarii scriitori care sunt în acelaşi timp şi propriul lor personaj.Romulus Vulpescu este invenţia lui Romulus Vulpescu, aşa cum Don Quijote este invenţia lui Cervantes” (Gazeta literară, nr.51, 1967).

Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/romulus-vulpescu/index.php

Rămas bun, Romulus Vulpescu!

https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/reportaje/romulus-vulpescu-omul-din-cartile-cu-casa-625409.html

https://www.crisana.ro/stiri/actualitate-2/s-a-stins-din-viata-romulus-vulpescu–31527.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here