S-a întâmplat în 4 februarie 1849

0
28
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 4 februarie 1849: A trecut la cele veşnice, în satul Ţigăneşti, jud. Galaţi, poetul român Costache Conachi, unul dintre cărturarii luminaţi ai Moldovei.De asemenea, a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeţi lirici ai perioadei de început a literaturii noastre moderne.A creat 100 de poezii, cinci cu caracter original, restul fiind versuri erotice. Este autorul primului tratat de versificare românesc: Meşteşugul stihurilor româneşti. Costache Conachi (n. 14 octombrie 1777, Ţigăneşti, Galaţi) a fost descendent dintr-o familie boierească fanariotă, a ocupat înalte funcţii dregătoreşti în Moldova.Mare boier şi mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învăţămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”.

     A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulînd unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.Opera sa nu a fost preţuită de nimeni până la George Călinescu, Ibrăileanu şi Iorga bătându-şi joc de poeziile lui, pe care le citau ca exemple de dulcegării penibile. Circulând ca populare pînă au fost publicate în volum, versurile îl dezvăluie ca pe un adevărat poet, superior Văcăreştilor. Dotat cu simţul limbii, tânguirea sa lirică e plină de o solemnitate filosofică care-l face precursor al lui Eminescu. Poet foarte delicat, evocă adesea ochii iubitei care „Năvălesc cuprinşi de gene/ Săgetează din sprîncene”; ochii devin fiinţe care se ceartă şi se dezmiardă, în jurul cărora se creează scenarii glumeţe, din care nu lipsesc răpirile, săgeţile, otrăvirile etc.Poezia erotică evocă iubirea, matrimoniul şi tragedia lor, sentimentul naturii suprapunându-se stărilor de spirit.

       Cea mai puţin valoroasă este poezia văicăreaţă („Plâng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deşi ea l-a impresionat pe Eminescu.Versurile sale erotice (Poezii, alcătuiri şi tălmăciri 1856) îmbină inspiraţia anacreontică, în maniera poeziei galante aparţinând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului.Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza şi către mitropolitul Veniamin Costache conţin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii române şi ale emancipării culturale a ţării.A realizat şi unele traduceri din literatura franceză.

Surse:

http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=535

http://www.romlit.ro/index.pl/printele_regsit_al_poeziei_romneti_costache_conachi

http://www.autorii.com/scriitori/costache-conachi/

https://www.scribd.com/doc/26211650/Costache-Conachi

https://www.tititudorancea.com/z/biografie_costache_conachi.htm

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here