S-a întâmplat în 4 februarie 1688

0
38
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 4 februarie 1688: S-a născut Pierre de Marivaux, dramaturg şi prozator francez. Pierre Carlet de Chamblain de Marivaux (n. 4 Paris– d. 12 februarie 1763, Paris) a fost un dramaturg, prozator și publicist francez, cel mai important autor francez de comedii din secolul al XVIII-lea, reprezentant al iluminismului timpuriu.Comediile sale reprezintă analize minuțioase ale sentimentului iubirii și desfășoară o artă rafinată a nuanțelor. Dialogul este spiritual, adesea prețios, cunoscut ca „marivaudage”.

      S-a născut la Paris la 4 februarie 1688 în familia unui magistrat de origine normandă numit Nicolas Carlet, care a îndeplinit funcții de administrație în marină, și a lui Marie-Anne născută Bullet , sora arhitectului parizian Pierre Bullet (1639-1716). După numele proprietăților pe care le va achiziționa la Riom capitala de atunci a Auvergnei, Nicolas Carlet va folosi mai târziu și supranumele de Chamblain, iar mai apoi și pe cel de Marivaux.O bună parte din copilărie, Pierre de Marivaux și-a petrecut-o în provincie, la Limoges, apoi la Riom, unde tatăl său a fost director al monetăriei. Pierre a învățat la College de l’Oratoire din Riom, unde s-a familiarizat, printre altele, cu literatura latină.
      Ca adolescent face cunoștință, după câte se pare, cu scrierile lui Cervantes, Mlle de Scudery, La Calprenede, a căror influență se întrevede în romanele sale de debut.De asemenea cunoaște comediile lui Molière și ale lui Jean François Regnard. La 22 ani se stabilește definitiv la Paris, unde se înscrie la facultatea de drept.În 1712 abandonează studiile de drept după numai doi ani și se dedică activității literare și jurnalistice. În 1717 se căsătorește cu Colombe Bollogne, fiica unui avocat bogat, cu care are o fiică, Colombe-Prospere (născută în 1719), dar devine văduv după 6 ani în 1723. Încearcă să-i succeadă tatălui său (decedat în 1719) în funcția de director al monetăriei din Riom, dar respins, se resemnează să rămână ca om de litere la Paris. După ce în 1720 este ruinat în urma falimentului lui John Law, în ale cărui bilete investise toată zestrea soției, își ia în cele din urmă licența în drept în 1721, este recunoscut ca avocat și primit în parlamentul Parisului, dar nu va practica niciodată.
       Devine un frecventator entuziast al trupei Comediei italiene revenită la Paris după lungul exil impus în 1697 de Ludovic al XIV-lea și scrie pentru aceasta un mare număr de piese, influențate între altele de tradiția Commediei dell’arte.Unica tragedie pe care o scrie, „Moartea lui Hannibal”, jucată pe scena Comediei franceze, nu are succes. În 1721 înființează revista „Le spectateur francais “, pe care o scrie și redactează singur (25 numere pana in 1734) după modelul lui „The Spectator” din Anglia.Începând cu anul 1730, frecventează asiduu saloanele literare, mai ales cel al Doamnei de Lambert, al doamnei de Tencin, al doamnei de Teffand și al doamnei Geoffrin. După două încercări nereușite în 1732 și 1736, este ales 10 decembrie 1742, cu sprijinul Doamnei de Tencin la Academia franceză, în defavoarea faimosului său rival, Voltaire. Discursul ținut la primirea sa, la 4 februarie 1743, de către confratele Languet de Gergy nu este pentru Marivaux cu totul măgulitor, deși e comparat de acesta cu Teofrast. În schimb, cuvântarea ținută de el însuși cu acest prilej este un elogiu fără precedent adus aportului limbii și spiritului francez la cultura și progresul Europei.
         A mai scris și în ultimii ani câteva comedii într-un act, ca „Felicie” și „Actorii de bună credință”. În 1745 fiica sa se călugărește. În ciuda renumelui și a primirii la Academie, situația materială a lui Marivaux, care se întreține numai din scris, rămâne mereu precară. Este nevoit să accepte un ajutor financiar periodic din partea lui Helvetius, dar, înglodat fiind în datorii,în cele din urmă nu găsește altă soluție decât să -și vândă drepturile de autor și bunurile în schimbul a 232 livre. Are la bătrânețe un suport moral în prietenia cu domnișoara de Saint-Jean. Bolnav fiind din 1758 , moare la Paris, se pare, de o pleurezie la 12 februarie 1763 la vârsta de 75 ani.Fiicei sale îi poate lăsa prin testament doar puține resurse de venit.
Surse:
Prof. univ .dr. Angela Ion coord, Vasile Zincenco,Victor-Dinu Vlădulescu (autori – sec XVII – XVIII) Literatura franceză – dicționar istoric critic Ed Științifică și Enciclopedică , București 1982
Ioan Neculiță, Marivaux – în Dicționar al Literaturii Franceze, Editura Științifică,București, 1972

https://www.larousse.fr/encyclopedie/personnage/Pierre_Carlet_de_Chamblain_de_Marivaux/131950

https://www.linternaute.fr/biographie/litterature/1775110-pierre-de-marivaux-biographie-courte-dates-citations/

https://theodora.com/encyclopedia/m/pierre_carlet_de_chamblain_de_marivaux.html

http://www.toupie.org/Biographies/Marivaux.htm

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here