S-a întâmplat în 4 august 1901

0
22

S-a întâmplat în 4 august 1901: S-a născut Louis Armstrong, interpret american de jazz. Louis Armstrong – Numit şi Satchmo, de la Satchel Mouth (în engleză, gură mare) (n. New Orleans, SUA – d.06.07.1971, New York) a fost un trompetist de marcă şi unul dintre cei mai importanţi artişti din istoria jazz-ului.

       Armstrong a crescut într-o sărăcie îngrozitoare în New Orleans, Louisiana, pe când jazz-ul era la începuturi. În copilărie a avut tot felul de slujbe şi a cântat într-un cvartet de băieţi. În 1913 a ajuns la Căminul Colored Waifs, ca delicvent juvenil. Acolo a învăţat să cânte la trompetă în formaţia căminului, iar muzica a devenit rapid o pasiune; în adolescenţă a învăţat muzică ascultându-i pe primii interpreţi de jazz ai vremii, printre care King Oliver din New Orleans. Armstrong a evoluat rapid: a cântat în formaţii de marş şi de jazz, devenind destul de priceput încât să-l înlocuiască pe Oliver în importanța formaţie Kid Ory prin 1918 şi, la începutul anilor 1920, a cântat în formaţii de dans pe vasul fluvial Mississippi.
       Primele momente de celebritate le-a cunoscut în 1922, când Oliver, care conducea pe atunci importanta formaţie de jazz din Chicago, l-a chemat pe Armstrong să cânte ca acompaniator. Creole Jazz Band a lui Oliver a fost punctul culminant al stilului timpuriu, bazat pe contrapunct, al jazzului din New Orleans; în această formaţie se aflau muzicieni uimitori, precum fraţii Johnny şi Baby Dodds şi pianista Lil Hardin, care s-a căsătorit cu Armstrong în 1924. Tânărul Armstrong a devenit cunoscut prin modul său ingenios de a-şi conduce formaţia, prin linia de acompaniament, prin pasajele de trompetă în duet cu Oliver şi solo-uri ca membrul la formaţiei lui Oliver, în piese precum Chimes Blues şi Tears, compuse de Lil şi Louis Armstrong.
         Încurajat de soţia lui, Armstrong a părăsit formaţia lui Oliver în căutarea celebrităţii.Timp de un an, a cântat la New York în formaţia lui Fletcher Henderson şi a avut multe înregistrări cu alţii, înainte de a se întoarce la Chicago şi de a cânta în orchestre mari. Aici a creat primele dintre cele mai importante lucrări ale sale, înregistrările Hot Five şi Hot Seven, din 1925-1928, în care s-a remarcat ca primul mare solist de jazz.
       Stilul orchestral New Orleans, care permitea doar câteva posibilităţi solo, nu mai putea să-i ţină în frâu creativitatea explozivă. A păstrat reminiscenţe ale stilului în capodopere precum Hotter than ThatStruttin’ with Some Barbecue, Wild Man Blues şi Potato Head Blues, dar le-a abandonat în mare măsură când a începul să-l acompanieze pe pianistul Earl Hines (West End Blues şi Weather Bird). La vremea aceea, Armstrong cânta la trompetă, iar tehnica sa era superioară tuturor celorlalţi.
        Ritmul lui extrem de fascinant, tehnica sa strălucitoare, simţul sofisticat şi îndrăzneţ al armoniei, inflexiunile, timbrul şi atacul expresive şi foarte mobile, talentul său de a crea melodii vioaie, simţul dramatic, adesea complex al modelării solo-ului şi geniul şi energia sa muzicală neobişnuit de mari au făcut din aceste înregistrări inovaţii majore în jazz.
       Armstrong era deja celebru în 1929, când a plecat de la Chicago la New York, ca să cânte în spectacolul de revistă Hot Chocolates. A mers în turneu în America şi în Europa ca solist la trompetă, acompaniat de orchestre mari; timp de câţiva ani, începând cu 1935, big band-ul lui Luis Russel a fost cunoscut ca orchestra lui Louis Armstrong. În acest timp, a abandonat melodiile originale bazate pe blues din primii ani pentru o alegere remarcabil de fină a unor cântece îndrăgite scrise de compozitori cunoscuţi, precum Hoagy Carmichael, Irving Berlin şi Duke Ellington.
       Odată cu noul său repertoriu, a apărut şi un alt stil, simplificat: a creat parafraze şi variaţiuni melodice, precum şi improvizaţii la aceste cântece bazate pe schimbarea de coarde. Gama trompetei sale a continuat să se extindă, după cum demonstrează bucăţile cântate pe note înalte din repertoriul său. Tonul său frumos şi talentul pentru solo-uri de o virtuozitate structurată, cu strălucite puncte culminante pe note înalte, au dus la capodopere precum That’s My Home, Body and Soul şi Star Dust.
       Unul dintre inventatorii stilului scat, a început să cânte versuri la majoritatea înregistrărilor sale, variind melodiile sau decorându-le cu fraze onomatopeice cu o voce gravă, inconfundabilă. Cu toate că a interpretat şi cântece umoristice ca Hobo, You Can’t Ride This Train, a cântat de asemenea, multe cântece serioase, adesea cu o intensitate şi o creativitate care o egalau pe aceea a interpretării la trompetă.
       Louis şi Lil Armstrong au divorţat în 1931. Din 1935 până la sfârşitul vieţii, cariera lui Armstrong a fost coordonată de Joe Glaser, care a angajat orchestrele lui Armstrong şi i-a ghidat cariera actoricească (începând cu Bani din cer, 1936) şi apariţiile radio. Deşi propria lui orchestră cânta, de obicei, într-un  stil conservator, Armstrong a exercitat o influenţă dominantă în epoca swingului, când majoritatea trompetiştilor încercau să-i copieze structura dramatică, melodiile sau virtuozitatea tehnică.
         Şi tromboniştii şi-au însuşit frazarea lui Armstrong, iar saxofonişti foarte diferiţi, precum Coleman Hawkins şi Bud Freeman, şi-au  modelat stilurile după diferite aspecte ale stilului lui Armstrong. Mai presus de toate, modul lui de a cânta la trompetă în stil swing a influenţat, practic, toţi interpreţii de jazz care i-au  urmat, la fel cum supleţea ritmică şi rapidă a stilului său vocal a avut influenţe importante asupra cântăreţilor, de la Billie Holiday până la Bing Crosby.
          În majoritatea apariţiilor lui Armstrong în filme, la radio şi la televiziune, era prezentat ca un artist cu umor. A jucat un rol dramatic rar în filmul New Orleans (1947), în care a cântat, de asemenea, alături de o orchestră Dixieland. Aceasta a dus la formarea unei orchestre Dixieland, Louis Armstrong’s All-Stars, care a inclus, la început, şi alţi mari interpreţi de jazz, precum Hines şi trombonistul Jack Teagarden. Cam tot restul vieţii, Armstrong a făcut turnee prin lume cu schimbătoarele sexteturi All-Stars; „ambasadorul Satch” devenise faimos în ultimii săi ani pentru programul de turnee aproape non-stop. A fost perioada marii sale popularităţi; a produs înregistrări de succes precum Mack the Knife şi Hello Dolly! (1969).
         Armstrong a fost nu doar trompetist, ci şi conducător de orchestră, cântăreţ, solist, star de cinema şi actor. Una dintre cele mai remarcabile realizări a fost cucerirea frecventă a pieţei comerciale cu înregistrări care ascundeau jazz-ul  autentic sub un umor contagios.Totuşi, el şi-a pus amprenta asupra evoluţiei jazz-ului, stil muzical considerat la începutul carierei sale doar o modă trecătoare, o ciudăţenie. Prin marea lui sensibilitate, prin tehnica şi capacitatea de exprimare a emoţiilor a asigurat supravieţuirea jazz-ului şi a contribuit la transformarea sa în artă.

Surse:

Enciclopedia Universală Britannica, Bucureşti, Ed. Litera, 2010

https://louisarmstrongfoundation.org

https://www.britannica.com/biography/Louis-Armstrong

https://www.ro.biography.name/cantareti/24-sua/317-louis-armstrong-1901-1971

https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/10/08/louis-armstrong-pe-culmile-jazz-ului/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here