S-a întâmplat în 4 aprilie 1933

0
115
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 4 aprilie 1933: S-a născut actorul Ştefan Tapalagă (m. 1994). Un artist care n-ar fi îndrăznit vreodată să supere pe cineva. Generos cu semenii și cu un simț al profesiei bine conturat, Ștefan Tapalagă a rămas în memoria colectivă a celor care au iubit teatrul, cinematograful și, mai tânăra inovație a anilor ’50, televiziunea.

         Ștefan Tapalagă se naște la Dorohoi, în familia unui funcționar de bancă, pe Strada Gloria, aceeași stradă cu nume predestinat, de unde va ajunge la București și sora sa, viitoarea actriță Rodica Tapalagă, dar și Octavian Cotescu, regretatul actor. Era o zi de 4 aprilie a anului 1933, cu 6 ani înainte de venirea pe lume a surorii sale, alături de care va juca, ce-i drept, poate prea puțin. Cei doi frați au trăit deopotrivă bucuria debutului, în anii studenției, pe marile ecrane, în comedia romantică semnată de Andrei Călărașu, intitulată Alo? Ați greșit numărul! Cu Rodica, cea care terminase institutul cu doi ani înaintea lui, se va întâlni de câteva ori și pe micul ecran în emisiuni muzicale și de divertisment.

            În orașul moldovenesc, Ștefan urmează școala primară și liceul, ajungând apoi în Capitală ca sportiv profesionist în echipa de floretă a Clubului Steaua. Către lumea teatrului se îndreaptă mai târziu, spre vârsta de 25 de ani, dovedindu-și talentul încă din studenție. Urmează cursurile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, făcând parte din Promoția ’61, alături de alți studenți din cele patru clase de actorie. Printre ei, nume remarcabile mai târziu: Traian Stănescu, Candid Stoica, Dorina Lazăr, Ioana Măgură Bernard, Ion Arcudeanu, Jorj Voicu şi Marian Hudac, Melania Ursu sau Mitică Popescu și Alexandru Lazăr…

      Ștefan Tapalagă a fost sportiv profesionist în echipa de floretă a Clubului Steaua, fost campion național la scrimă. O curiozitate poate în viața unui artist de a urma un sport atât de elevat la nivel de performanță. Împreună cu pionierii scrimei, Sorin Poenaru și Iosif Zilahy, Ștefan Tapalagă participa în 1954 pentru prima dată la Concursul internațional de floretă. În scurt timp devenea student la teatru după ce se întorcea de la Paris, unde studiase pantomima cu profesorul Jacques Lecoq, cel care în 1956 fonda în capitala Franței l’École internationale de théâtre et de mime.

         Alură sportivă, suplețe, flexibilitate, respect pentru „partener” și „adversar”, toate aceste calități le căpătase, se pare, în sportul de elită pe care îl practicase înainte de a deveni actor; iar acum, iată, le lăsa să transpară dincolo de scenă sau de ecran.

         După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Ion Finteșteanu, asistent Sanda Manu, Ștefan Tapalagă își începe jocul actoricesc pe scena Teatrului „Al. Davila” din Pitești și a Teatrului de Comedie din Capitală, recent înființat în toamna anului 1960 de către maestrul Radu Beligan. Aici va juca alături de nume de rezonanță ale scenei românești: Radu Beligan, Ştefan Ciubotăraşu și Ion Lucian, Mircea Şeptilici, Amza Pellea, Dem Savu și Marin Moraru, Sanda Toma, Iarina Demian și Stela Popescu, Vasilica Tastaman și Melania Cîrje, Dem Rădulescu, Gheorghe Dinică, Valentin Plătăreanu.

             Primele apariţii scenice l-au făcut remarcat în lumea spectatorilor și a criticilor de teatru ca fiind un actor dotat cu reale calităţi de comedian, dar și cu particularități specifice unui talent dramatic. De-a lungul carierei a întruchipat un număr impresionant de personaje, în spectacole de succes jucate la Teatrul de Comedie sub bagheta marilor regizori.

            Pasionații de teatru l-au urmărit în Casa inimilor sfărâmate (1963) de G. B. Shaw, în regia lui Radu Penciulescu, alături de Sanda Toma și Gheorghe Dinică, apoi în celebrul spectacol Rinocerii (1964) de Eugène Ionescu, în regia lui Lucian Giurchescu, avându-i parteneri de scenă pe Radu Beligan, Ion Lucian și Marin Moraru. Au urmat Troilus şi Cressida (1965) de W. Shakespeare, în regia lui David Esrig, alături de Iurie Darie, Amza Pellea, Dumitru Rucăreanu și Dumitru Chesa, apoi Nic Nic (1968), o piesă de Anca Bursan şi Gheorghe Panco, în regia lui Moni Ghelerter, spectacol în care Ștefan Tapalagă a urcat pe scenă alături de Amza Pellea.

           Cu Iarina Demian, Mircea Șeptilici, Cornel Vulpe și Dem Savu, juca în 1972 în Preșul lui Ion Băieșu, sub bagheta regizorală a lui Ion Cojar, iar cu Gheorghe Crîșmaru în Zăpăcitul de Molière, în 1976, în regia lui Ion Lucian. Iarina Demian îi fusese parteneră de scenă în foarte multe spectacole, printre care Cher Antoine (1970) de Jean Anouilh, în regia lui Lucian Giurchescu; Arca bunei speranţe (1970) de I. D. Sârbu, în regia lui Mihai Berechet, cu Amza Pellea în rolul lui Noe, sau Musafirul care n-a sunat la ușă (1975) de Joaquin Calvo-Sotelo, în regia Nicoletei Toia.

          Actorul care iubise enorm Teatrul de Comedie a fost văzut jucând și în alte piese importante din dramaturgia românească și universală: Fata Morgana de Dumitru Solomon, în regia lui Mihai Dimiu, urmată de Ploșnița lui Maiakovski, sau de Buffalo Bill şi indienii de Kopit. A trăit bucuria turneelor și a premiilor obținute în anii ’60 de trupa Teatrului de Comedie. La Paris, în 1964, cu spectacolele Rinocerii de Eugène Ionesco, apoi cu Troilus şi Cresida de William Shakespeare.

            Ștefan Tapalagă a fost căsătorit cu Sanda Manu, regizor de teatru și profesor, care absolvise Facultatea de Regie din cadrul IATC în 1956 și se dedicase lucrului cu studenții, fiind preparator la clasa profesorului Ion Finteșteanu. Pe Sanda, fiica marelui actor Ion Manu, o cunoaște prin 1957, dar aceasta nu prea avea ochi pentru studentul ceva mai matur decât ceilalți, care părea prea plin de el, la prima vedere. După 2-3 ani însă, Sanda Manu descoperă delicatețea și caracterul profund al lui Ștefan și împreună vor avea o fiică, Irina.Regizoarea își mărturisea într-un interviu regretul de a nu fi fost mai mult timp împreuna în lumea teatrului dintr-o prejudecată de a nu se crede că se susțin unul pe altul.

             Ștefan Tapalagă apărea prima oară pe marele ecran în 1958, în rolul studentului Hurjui din filmul lui Andrei Călărașu, Alo? Ați greșit numărul!, cu o distribuție încântătoare: Rodica Tapalagă, Stela Popescu, Iurie Darie, Ștefan Mihăilescu-Brăila.După doi ani, actorul cu veleități de comedian apărea în pelicula Nu vreau să mă-nsor de Manole Marcus, alături de Irina Petrescu, Liliana Tomescu și Coca Andronescu, de Vasile Tomazian și Chris Avram.Anii ’60 îi vor aduce actorului noi colaborări, unele dintre ele, inevitabile filme de propagandă.

            În drama Casa neterminată (1964) de Andrei Blaier este partener cu Valeria Seciu și Alexandru Repan, în Castelanii (1964) de Gheorghe Turcu joacă alături de Marcel Anghelescu, Radu Beligan și Colea Răutu, iar în Cerul începe la etajul III (1967) de Francisc Munteanu, împreună cu Silviu Stănculescu și Emil Hossu.

            Musicalul Împuşcături pe portativ (1967) de Cezar Grigoriu, în interpretarea Margaretei Pâslaru și a lui Cornel Fugaru, cu o coloana sonoră semnată de George Grigoriu, este un film care merită revăzut după aproape 50 de ani, mai ales pentru spectacolul creat de balet sub ochiul atent al operatorului Alexandru Întorsureanu. O comedie savuroasă, nemaiîntâlnită astăzi în peisajul cinematografic românesc, rămâne cea a lui Aurel Miheleș, Vin cicliştii (1968), în care Ștefan Tapalagă deține rolul principal, un membru al echipei de cicliști cu idei noi, pe nume Virgil, iar distribuția este fantastică: Dem Rădulescu, Stela Popescu, Puiu Călinescu, Carmen Galin, Anna Széles, Mircea Albulescu, Vasilica Tastaman, Ştefan Bănică Senior, Alexandru Giugaru, Theodor Danetti, Nicu Constantin, Vasile Tomazian.

          Anii ’70-’80 îi vor aduce actorului și colaborări cu regizorul Mircea Drăgan pentru filmul biografic Aurel Vlaicu (1977) și pentru două comedii prețioase în cinematografia românească, Coana Chiriţa (1986) și Chiriţa la Iaşi (1987); cu regizorul Gheorghe Naghi pentru filmul fantastic Elixirul tinereţii (1975), ai cărui protagoniști sunt Florin Piersic și Stela Popescu, apoi cu Francisc Munteanu pentru filmul de aventuri Roşcovanul (1976), în care primește rolul comisarului Chiriac. Un film al anului 1975 rămâne și Cercul magic, o producție cu accente polițiste semnată de David Reu, care îi reunește pe platourile de filmare pe Olga Delia Mateescu, Octavian Cotescu și Ovidiu Iuliu Moldovan.

         Regizorul Gheorghe Vitanidis l-a ales pe Ștefan Tapalagă pentru Muşchetarul român (1975), un gen de capă și spadă în filmografia românească, în jocul unor actori excepționali – Iurie Darie, Ilarion Ciobanu, Alexandru Repan, Ioana Bulcă, Ion Besoiu, Victor Rebengiuc, Ion Dichiseanu, Constantin Rauțchi, Marcel Anghelescu – apoi într-un serial de televiziune, intitulat Războiul Independenţei (1977).

         În 1981, Ștefan Tapalagă este distribuit de Alecu Croitoru în Am o idee, împreună cu inegalabilii Jean Constantin și Dem Rădulescu. Atac în bibliotecă a fost ultimul său film, o peliculă polițistă a anului 1992, în regia lui Mircea Drăgan, după un scenariu de George Arion.

        Invitat deseori de regizorii și realizatorii de televiziune, Ștefan Tapalagă interpretează roluri comice în emisiuni de divertisment difuzate în după-amiezi de duminică sau în revelioanele maraton care se derulau cândva la unica televiziune din România. Cine nu și-l amintește pe actor în sceneta lui Lucian Belcea, Bățul de chibrit (1970), alături de fenomenalul Ștefan Mihăilescu-Brăila, sau în Ra-Ta-Ta Birocrație (1974), un moment muzical filmat cu Vasilica Tastaman și Dumitru Rucăreanu, după un scenariu semnat de Octavian Sava și Titi Acs?
       Tot în anii de glorie ai Televiziunii Române, actorul ne încântă prin eleganța interpretării și a vestimentației, împreună cu Marina Voica, în sceneta Scrie încă o dată, realizată de Alexandru Bocăneț și Ovidiu Dumitru, apoi cântând și dansând alături de sora sa, Rodica Tapalagă, în Castaniete Tango și în Eu nu claxonez, ambele momente în regia lui Alexandru Bocăneț, după o coregrafie semnată de Cornel Patrichi. În regia lui Sergiu Nicolaescu, pe un scenariu al „tripletei tv” – Dan Mihăescu, Octavian Sava și Grigore Pop – actorul nostru stârnește buna dispoziție împreună cu Amza Pellea, Draga Olteanu-Matei și Dem Rădulescu în Răvașul misterios.

            Un alt gen de colaborare a actorului cu televiziunea a fost cel legat de redacția de Teatru TV. Vocea lui Ştefan Tapalagă a fost mai puțin prezentă în Radio, dar în Fonoteca de aur s-au păstrat câteva piese de teatru în care a fost distribuit actorul.

           A plecat discret dintre noi în 1994, pe 21 mai, zi mare în calendar. La începuturile sale actoricești, cel care studiase pantomima cu maestrul Lecoq la Paris scria în paginile Revistei Teatru câteva reflecții privitoare la esențialul din mișcarea și mimica jocului actorului:

          „Orice ar putea accepta un actor despre sine (de fapt nu chiar orice), dar că nu știe să se miște pe scenă, nu.Ai fi înclinat să crezi că nimic nu poate fi mai ușor decât să parcurgi – după întinderea rolului – centimetri sau kilometri de spațiu scenic, urmărind mizanscena. Și totuși, e vorba de o mișcare profund dramatică, integrată în necesitatea piesei spectacolului modern, o mișcare presupunând o maximă expresivitate și funcționalitate a gestului, dobândite cu economie de mijloace, și, mai ales, cu o totală aderare a lor la replică și situație.” (Ștefan Tapalagă, Lecțiile lui Lecoq, în revista „Teatrul”, nr. 12/1964, p. 89).

Surse:

https://www.cinemagia.ro/actori/stefan-tapalaga-8161/

http://www.cinemarx.ro/persoane/Stefan-Tapalaga-95073.html?biografie

http://www.radioiasi.ro/stiri/prim-plan/stefan-tapalaga-actorul-e-un-creator-de-oameni-si-un-creator-de-stari/

https://www.ziarulmetropolis.ro/stefan-tapalaga-publicul-te-obliga-sa-te-repeti/

http://biografii.famouswhy.ro/stefan_tapalaga/

http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/stefan-tapalaga/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here