S-a întâmplat în 31 iulie 1886

0
20

S-a întâmplat în 31 iulie 1886: A murit compozitorul şi pianistul maghiar Franz Liszt; unul dintre cei mai importanţi inovatori în domeniul armoniei şi al artei pianistice; la vârsta de şapte ani cânta foarte bine la pian, la opt ani compunea, la nouă dădea concerte publice, iar la zece ani studia cu Carl Czerny şi Antonio Salieri la Viena (n. 1811) Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding (în maghiară Doborján), Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria – d. Bayreuth, Bavaria), compozitor maghiar din Regatul Ungar, unul dintre cei mai renumiţi pianişti al tuturor timpurilor.

        Franz Liszt a fost singurul fiu al funcţionarului Ádám Liszt şi al soţiei acestuia, Maria Anna (1788-1866), născută Lager, în familia unui brutar din Krems an der Donau (Krems la Dunăre). Localitatea sa natală, Raiding, făcea parte la acea vreme din Transleithania, parte maghiară a Imperiului Austro-Ungar ce a fost format abia în 1867. Naţionalitatea lui a devenit tema controverselor după destrămarea Imperiului Austro-Ungar.Unii, că susţinea etnia germană, alţii etnia maghiară, dar au fost şi unii, care susţineau originea lui slovacă.Dar înainte de 1918, când nu era tema controverselor, era acceptată în concordanţă biografia de 3 volume scrisă de Lina Ramann.Conform scriselor de Ramann despre părinţii lui Liszt: „Tatăl lui era maghiar, mama austriacă”.
        A fost socrul compozitorului Richard Wagner; a petrecut ultima parte a vieţii sale la Bayreuth, unde a fost inmormântat.Casa în care a murit (Bayreuth, Wahnfriedstr.9) a devenit „Muzeul Franz Liszt”„.Tatăl lui Franz Liszt era în serviciul familiei Esterházy, familie care îl patrona şi pe Joseph Haydn.
        După ce în 1821 s-a mutat la Viena, a luat lecţii de pian cu Carl Czerny şi de compoziţie cu Antonio Salieri.Doi ani mai târziu, în 1823, s-a mutat împreună cu familia la Paris, de unde a plecat în multe turnee ca pianist. Influenţat de măiestria violonistului Niccolò Paganini, a decis să dezvolte o tehnică interpretativă similară pentru pian. În 1835 a plecat din paris cu amanta sa Coontesa d’Agoult, alături de care a întreprins multe călătorii în anii următori, timp în care reputaţia sa de pianist a continuat să crească.În anul 1844 s-a despărţit de amanta sa, mamă a celor trei copii ai săi, iar în 1848 s-a stabilit la Weimar, alături de prinţesa Sayn-Wittgenstein. Atenţia sa a început să se concentreze pe compoziţie şi, în special, pe creerea unei noi forme muzicale, poemul simfonic.
          În anul 1861, Liszt s-a mutat la Roma.Din 1869 s-a întors cu regularitate la Weimar, unde a avut numeroşi elevi, mai târziu acceptând să predea muzică la Budapesta, unde era privit ca un erou naţional.A murit la Bayreuth în 1886, la patru ani după decesul ginerelui său, Wagner.Viaţa şi creaţia sa (atât ca pianist concertist cât şi ca compozitor) se structurează în trei perioade distincte :
– cariera de virtuoz (1820 – 1847) îi impune călătorii, având însă Parisul ca centru general iar pianul este instrumentul spre care se îndreaptă cu predilecţie lucrările sale.
– din momentul numirii sale ca director de muzică al Curţii din Weimar începe cea de a II a perioadă (1847 – 1861), cea mai fructuoasă din punctul de vedere al creaţiei sale muzicale.
– ultimei perioade (1861 – 1866) îi corespund plecarea la Roma şi predilecţia pentru muzica religioasă în compoziţiile sale. In aceasta perioada cariera lui se află la apogeu .
Caracteristic romantismului şi trăsătură dominantă a creaţiei sale – programatismul – se află la baza majorităţii lucrărilor sale, în mare parte dedicate pianului .
Piese pentru pian: Sonata, Sonata Dante, Ani de pelerinaj, două legende, două balade, Mephisto-Walzer, Rapsodia spaniolă, Rapsodia română, rapsodii maghiare, Armonii poetice şi religioase, peste 500 de transcripţii, studii, două poloneze, Concerto Patetique.
Piese pentru orchestră: Simfonia Faust, Preludii, Concertele pentru pian şi orchestră, Totentanz, Fantezia „Ruinele Atenei” pentru pian si orchestră, Oratorii, Missa, Psalmi.
         Ca şi alţi romantici ai vremii, Liszt a militat pentru progresul muzicii nu numai prin compoziţii şi concerte, ci şi prin scris.Cartea sa despre Chopin este un preţios document asupra activităţii bardului polonez şi o remarcabilă operă de analiză a stilului chopinian. Încă din 1837, Liszt colaborează la „ Gazeta muzicală” din Paris, unde scrie un studiu despre creaţia pianistică a lui Schumann, apoi despre operele wagneriene, dar şi despre singurătatea artistului în societate.
       Considerându-se „cetăţean al lumii”, manifesta dispreţ pentru auditoriul aristocratic sau pentru cel al aristocraţiei banului.Privitor la atmosfera salonului aristocratic, nota în cartea sa despre Chopin: „ Marea artă îngheaţă în sălile de recepţie cu mătase roşie şi îşi pierde conştiinţa în saloanele cu mobilă tapiţată în galben deschis sau albastru sidefiu”, iar despre magnaţii băncilor remarca: „Parveniţii se grăbesc să plătească pentru a-şi vedea satisfăcute toanele deşarte şi îşi măsoară importanţa după banii pe care îi risipesc.În zadar se căznesc să asculte şi să privească, căci ei nu pot înţelege nici poezia înaltă, nici arta înaltă.”
      În cartea sa, Despre ţigani şi muzica lor în Ungaria (1859), oferă utile informaţii şi consideraţii asupra folclorului maghiar, Liszt fiind printre primii care au văzut în folclor o posibilă revigorare a limbajului muzical, în schimb în Scrisorile unui bacalaureat în muzică, scrise într-un ton polemic şi de ascuţită satiră critică, aduce interesante idei şi aprecieri asupra muzicii contemporane lui.  O mare însemnătate a avut-o activitatea sa pedagogică asupra dezvoltării ulterioare a culturii muzicale prin îndrumările date de el artiştilor interpreţi şi compozitorilor, care-i solicitau sfatul. Numeroşi colegi mai tineri au avut parte de sfaturile şi sprijinul său: d’Albert, Grieg, Klindworth, Borodin, Bülow, W. Lenz, W. Brendel, La Mara (Maria Lepsius), M. Moskowski, M. Rosenthal, A. şi N. Rubinstein, E. Sauer, Fr. W. Scharwenka, G. Sgambatti, B. Smetana, A. Nikisch, Al. Ritter, K. Tausig, Mottl, Richter, Weingarten.
        Interpretul Liszt n-a fost numai pianistul virtuoz, care uimea lumea cu agilitatea sa tehnică, dar şi muzicianul profund care ştia să pătrundă şi să redea admirabil conţinutul operelor interpretate. Muzician autentic, cu o multilaterală activitate, Liszt a avut o contribuţie considerabilă şi în arta dirijorală. Ca şi Mendelssohn, Berlioz, Bülow sau Wagner, care au impus personalitatea dirijorului în concerte, Liszt considera dirijatul nu doar ca o simplă acţiune de coordonare a execuţiei, ci ca o creaţie personală.

Surse:

https://www.biography.com/musician/franz-liszt

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/turneul-romanesc-al-lui-franz-liszt-nici-in-vis-nu-ma-asteptam-la-un-asemenea-succes

https://www.bbc.co.uk/music/artists/2cd475bb-1abd-40c4-9904-6d4b691c752c

https://muzicaclasica.weebly.com/franz-liszt.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here