S-a întâmplat în 31 iulie 1431

0
91

S-a întâmplat în 31 iulie 1431: Prima atestare documentară a oraşului Piatra Neamţ. Reședința Județului Neamț, municipiul Piatra Neamț este o localitate situată pe valea Bistriței, în nord-estul României pe valea  Bistriţei. Orașul avea 125.842 de locuitori în 1992, în 107.126  în 2008, iar la nivelul anului 2011 o populaţie de 85.055 de locuitori. În această zonă exista un puternic centru politic, economic şi spiritual, care se numea Petrodava, menţionat în sec. al II-lea de Claudiu Ptolemeu în lucrarea „Geographica”.

    Primele menţiuni scrise despre oraşul Piatra-Neamţ sunt datorate „Cronicii ruseşti″ (1387 – 1392) şi documentelor ocazionate de expediţia regelui Sigismund de Luxemburg în Moldova, în anul 1395. În documentele interne, Piatra-Neamţ este menţionat pentru prima oară în actul din 31 iulie 1431, prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.
       Aşezarea de la poalele Pietricicăi s-a numit „Piatra”, până în anul 1859, când se adaugă cuvântul „Neamţ”, devenind astfel Piatra-Neamţ. Completarea a fost necesară, pentru a deosebi oraşul de alte localităţi – numerose la vremea respectivă – care purtau numele de „Piatra”. Prima menţiune documentară a viitorului târg Piatra-Neamţ se găseşte în documentul emis de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, în data de 30 ianuarie 1395, în contextul campaniei militare împotriva domnului Moldovei, Ştefan I. În acesta se consemnează că actul a fost semnat înaintea satului Piatra lui Crăciun („ante villam Karachonkw”). Al doilea document, cel care atestă documentar localitatea, cel din 31 iulie 1431, este cel prin care Alexandru cel Bun a dăruit Mănăstirii Bistriţa două prisăci şi o «casă a lui Crăciun de la Piatra».
        Ambele documente sunt publicate în colecţia de documente «Documenta Romaniae Historica», seria D (primul document) şi seria A (al doilea document. În 1457, în primul an al domniei lui, Ştefan cel Mare dă un hrisov din Mănăstirea Bistriţa, prin care întăreşte dania făcută de Alexandru cel Bun din 1431. Curţile domneşti din Piatra îşi aveau ca proprietate un număr de sate vechi din apropiere: Almaşu, Zăneşti, Faurii, Turtureşti, Vânătorii cu Peste Vale, Tătăruşii, Mărăţeii care se administrau de curte şi formau ocolul târgului; împreună cu târgul au rămas locuri domneşti câteva sute de ani.
       Târgul Pietrei avea un şoltuz şi 12 pârgari (un fel de consiliu comunal) şi pe actele oficiale se punea pecetea din vremea lui Ştefan cel Mare şi care purta următoarea inscripţie: «Această pecete a Târgului Pietrei de la Ştefan Vodă 7021».Cetatea de Piatră sau Cetatea Pietrei ar fi deci una dintre cele mai vechi aşezări ale Moldovei, împreună cu Neamţul, Baia şi Trotuşul.
        Istoricii consideră, însă, că târgul Pietrei era mai vechi, existând cu mult înainte de întemeierea Moldovei.Cele mai semnificative mărturii din istoria îndepărtată a municipiului se leagă de civilizatia geto-dacică (pe înălţimile Bâtca Doamnei şi Cozla). Aici a existat un important centru politic, economic şi spiritual, numit Petrodava, menţionat în sec. al II-lea de Ptolemeu, în lucrarea „Geographica”.Vechea denumire geto-dacică descinde, foarte probabil, din tracicul «piatră». S-a păstrat de-a lungul a două milenii în forme prea puţin modificate.După cucerirea ei de către romani, aşezarea şi-a încetat existenţa, dar urmele descoperite atestă continuarea locuirii pe acest teritoriu.
          La începutul veacului al XVII-lea târgul Piatra era un important centru de producţie agricolă şi meşteşugărească. Cu timpul activităţile meşteşugăreşti şi comerciale s-au diversificat, astfel că sfârşitul sec. al XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea impune Piatra ca cel mai important centru urban şi comercial al ţinutului Neamţ. La 8 noiembrie 1841 Gheorghe Asachi îşi deschidea „moara” de hârtie (în satul Văleni, pe locul numit Cetăţuia, în dreapta Bistriţei), prima de acest fel din Moldova, iar din 1852 va funcţiona şi fabrica de postav şi sumane a familiei Grulich.Apar apoi fabrici de cherestea, săpun, chibrituri, bere, mori, dezvoltarea oraşului ducând la construirea căii ferate Piatra-Neamţ – Bacău (15 februarie 1885) şi deschiderea filialei locale a Băncii Naţionale.În 1832 este amintită prima şcoală publică, iar în 1871 se construieşte primul „teatru” din Piatra-Neamţ.
        În 1864, târgul Piatra îşi va schimba numele, pe cale administrativă, în Piatra-Neamţ, pentru a nu mai fi confundat cu localitatea Piatra din judeţul Olt.Cu toate acestea chiar şi astăzi locuitori ai judeţului care folosesc numele Piatra, atunci când fac referire la denumirea oraşului Piatra-Neamţ.La 1 ianuarie 1877, prin noua organizare a armatei, a luat fiinţă al XV-lea regiment de Dorobanţi, cu zona de recrutare judeţele Neamţ şi Suceava şi reşedinţa la Piatra. Era compus din 2 batalioane de dorobanţi, primul comandant fiind Lt. col. Fotea Alexandru.
        În timpul războiului de independenţă din 1877-1878, Regimentul XV Dorobanţi din Piatra participă cu eroism la luptele de la Plevna, Griviţa II (fiind citat printr-un ordin de zi de domnitorul Carol), continuând luptele la Rahova, Vidin şi Smârdan până la 15 martie 1878, când se reîntoarce în ţară. În anii interbelici, populaţia oraşului depăşea 30.000 de locuitori (de la 18.795 locuitori în anul 1913 la 35.952 de locuitori în 1927, din care 22.000 români, 13.952 evrei, restul fiind de alte naţionalităţi), oraşul Piatra-Neamţ cunoscând o dezvoltare economică şi culturală însemnată.
        Dezvoltarea oraşului este remarcată de N. Iorga, în vizita sa din anul 1903: „Piatra are o strălucire modernă, în armonie cu destinaţia sa de staţie de aer”. „Văzut noaptea, la lumina globurilor şi arcurilor electrice”, considera istoricul, oraşul este copleşitor, dar „impresia de curăţenie şi civilizaţie se menţine şi ziua”.În mărturiile contemporanilor sunt consemnate, de asemenea, eleganţa trăsurilor, a echipajelor care le însoţeau şi numărul mare al acestora în comparaţie cu alte oraşe.
         În prezent, oraşul Piatra-Neamţ este la fel de renumit ca şi în trecut pentru eleganţa sa, pentru obiectivele sale turistice, pentru localnicii primitori şi pentru istoria sa.

Surse:

Vasile Gherasim, Ionel Marin, Monografia municipiului Piatra-Neamţ, 1972

http://cautare-is.arhivelenationale.ro/cautare-is/detail.aspx?ID=54606

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/07/31/31-iulie-1431-prima-mentiune-intr-un-document-intern-moldovenesc-a-orasului-piatra-neamt/

https://ziarulceahlaul.ro/prima-atestare-a-orasului-piatra-neamt-in-documente-interne/

https://www.stiri-neamt.ro/31-iulie-585-ani-de-la-prima-atestare-interna-orasului-piatra-neamt/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here