S-a întâmplat în 30 noiembrie 1224

0
65

S-a întâmplat în 30 noiembrie 1224: Prima menţiune documentară a Orăştiei, într-un document semnat de regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), care confirma înnoirea privilegiilor acordate saşilor stabiliţi în zonă, privilegii acordate de înaintaşul său, Geza al II-lea (1141-1162); documentul recunoştea prezenţa aici a unei populaţii autohtone româneşti.

   Acest act, azi pierdut, este cunoscut sub numele de Andreanum. Regiunea colonizată de aceştia, cuprinsă între Orăştie şi Baraolt, inclusiv ţinutul locuit de secui, se organizează ca un teritoriu autonom cu numeroase privilegii, în schimbul unor obligaţii financiare şi militare faţă de regele ungar; cu acest prilej li s-a asigurat dreptul de a folosi, liberi de orice obligaţie, „pădurea românilor şi a pecenegilor”. În acest act se menționează că tot poporul de la Orăștie (Waras) la Baraolt (Boralt), inclusiv ținutul secuilor dintre Sepsi și Draas, să formeze o comunitate sub autoritatea aceluiași jude.
        Orașul se bucură de o serie de privilegii recunoscute de regalitatea maghiară.Era condus de un sfat ce se va numi mai târziu magistratură și care avea în frunte un jude regal (iudex regium), ajutat de un număr de 12 jurați (cives jurati) aleși din rândul meșteșugarilor și comercianților locali înstăriți.Documentul cunoscut sub numele de Diploma andreană, menţiona de asemenea prezenţa unei populaţii autohtone  românești (blachi) și pecenege (bisseni), atesta că folosirea pădurilor și a apelor se va face în comun cu românii și pecenegii şi menţiona aşezarea Orăștie drept cel mai vestic punct al Pământului Crăiesc, zona de colonizare a sașilor în Transilvania.
       Tot prin Diploma andreană a fost reglementat faptul ca Orăștia să fie reședința Scaunului Orăștiei, cu localitățile aferente.Localitatea Orăștie, numită mai demult Oroșteiu (în germană Broos, în maghiară Szászváros, în traducere „Orașul sașilor”, în latină Saxopolis), este unul din cele mai vechi oraşe din ţară, fiind amplasată pe o vatră de străveche locuire dacică şi este în prezent un municipiu în județul Hunedoara din Transilvania.Existenţa aşezării este evident anterioară documentului emis de regele maghiar Andrei al II-lea.O seamă de istoriografi, între care Istvánfi şi Túroczi, au afirmat în lucrările lor că cel dintâi grup de colonişti ar fi sosit în Transilvania încă din vremea regelui Ştefan I, pentru ca ulterior să li se adauge, până în timpul domniei lui Geza al II-lea, noi valuri succesive. Unii plecaseră din Flandra şi, din câte se pare, au primit terenuri în folosinţă, prin danie regală, în părţile Orăştiei, Ighiului şi Cricăului.
        Cea mai timpurie referinţă despre plecarea unui colonist din Occident datează din anul 1103, când un anume Anselm de Braz plecase cu familia sa undeva în „Ungaria”.Istoriografii saşilor din Transilvania acreditează ideea că acest Anselm de Braz s-ar fi aşezat, în cele din urmă, în părţile Orăştiei, de unde a dat şi numele german al Orăştiei – Broos.A fost construit în zonă primul edificiu de cult creștin din piatră – Rotonda de la Orăștie.Este vorba despre o capelă circulară cu o vechime estimată la 1000 de ani.Probabil era folosită doar de familiile nobiliare care dominau la acea vreme, ca influență, zona Orăștiei. În apropiere există o construcție asemănătoare, provenind din aceeași perioadă – Rotonda de la Geoagiu.După tradiția cronicărească din Transilvania, 1200 este anul în care Orăștia începe să se înconjoare cu ziduri de piatră.Ulterior acțiunea a fost abandonată din cauza condițiilor nefavorabile.
        Într-o diplomă emisă de regele Ungariei Andrei al II-lea la 1206, Romos – sat în apropierea Orăștiei, este atestat între primele trei sate din Transilvania unde au fost primiți coloniști germani „primes hospites regni” (alături de Ighiu și Cricău).Orăștia s-a refăcut rapid după distrugerea tătară din 1241. Conducerea orașului era asigurată de un sfat ce se va numi mai târziu magistratură, care avea în fruntea sa un jude regal, amintit pentru prima dată în anul 1367, în persoana unui oarecare Cristian.
         Orașul a început să fie înconjurat cu ziduri de apărare.În registrul dijmelor papale din anii 1332-1337, Orăștia era înregistrată cu 334 de fumuri (gospodării), fiind puțin mai mare decât satul vecin Romos, care avea 255 gospodării.În anul 1334 Orăștia a fost menționată cu statutul de „civitas” (civitas Woras nominata). Toponimul Waras („oraș”) dovedește faptul că la acea dată așezarea se afla în plin proces de dezvoltare urbană.A fost devastată de turci în 1420 şi a primit statutul de oraş (civitas) în 1433.În secolul al XV-lea Orăștia a fost arsă, dărâmată și jefuită de mai multe ori de către năvălitorii turci.De fiecare dată a renăscut din ruine şi s-a dezvoltat ca centru meşteşugăresc apoi, începând cu secolul al XIX-lea, ca centru industrial.
         Orăştia s-a remarcat de-a lungul secolelor prin statutul său de centru cultural.Încă din anul 1582 se tipărea aici „Palia”, prima traducere românească a celor cinci cărţi de la început ale Vechiului Testament. În acelaşi timp s-au dezvoltat instituţii de învăţământ care atrag elevi şi profesori din Transilvania şi Banat. La sfârşitul secolului al XVI-lea şi în cel următor va funcţiona aici o şcoală reformată al cărei rector va fi, între anii 1667-1669, Mihail Halici, fiul unui nobil român din Caransebeş, un umanist instruit la şcoli din Anglia şi Olanda.
       La începutul secolului al XVIII-lea sunt consemnate şi şcolile primare, ortodoxă şi greco-catolică, ale românilor.În urma unirii cu Biserica Romei, o parte a românilor îmbrăţişează noua religie.După numeroase dispute, cele două biserici vor convieţui în pace.În momentele istorice deosebite pentru istoria românilor, cele două biserici vor acţiona în folosul intereselor naţiunii.La Orăştie se va constitui grupul activist care va milita pentru schimbarea tacticii Partidului Naţional Român. Participând la alegerile parlamentare, Aurel Vlad, va pătrunde în parlament, în anul 1903 în urma victoriei asupra candidatului oficial al guvernului, la Dobra. Aurel Vlad va juca un rol deosebit în revoluţia din toamna anului 1918, fiind ales preşedintele Consiliului Naţional Român din Orăştie.
      În urma Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, Aurel Vlad va fi ales membru în Consiliul Dirigent, repartizându-i resortul finanţelor.Perioada regimului dualist a însemnat transformarea Orăştiei într-un centru al mişcării naţionale româneşti. Aici s-au pus bazele băncii „Ardeleana”, a numeroase asociaţii culturale şi economice şi unui număr important de ziare româneşti, care au jucat la rândul lor un rol deosebit în mişcarea de emancipare naţională, culturală, spirituală şi economică a românilor.
        Instaurarea comunismului în România va însemna şi pentru Orăştie lichidarea tuturor organizaţiilor culturale şi economice, trecerea la producţia planificată şi cooperativizarea agriculturii.Se vor dezvolta întreprinderi precum „Chimica”, „Vidra” şi „Întreprinderea Mecanică Orăştie”, care vor atrage forţa de muncă din împrejurimi, dând noi dimensiuni demografice oraşului.Datorită tradiţiilor sale istorice, importanţei culturale şi gradului de dezvoltare economică şi urbană, în anul 1995 Orăştia a fost ridicată la gradul de municipiu.
Surse:
Ghinea, Dan – Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
Vlăsceanu, Gheorghe – Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998
Anton Dörner, Ionaș Vasile, Ioachim Lazăr, Mihai Căstăian – Orăștie 775

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/11/30/30-noiembrie-1224-prima-mentiune-documentara-a-localitatii-orastie-video/

http://www.bjmures.ro/bdPublicatii/CarteStudenti/P/AurelPop-Istoria_Transilvaniei.pdf

 

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here