S-a întâmplat în 3 iunie 1267

0
39

S-a întâmplat în 3 iunie 1267: Prima menţiune documentară a oraşului Mediaş. Conform tradiţiei, Mediaşul a fost întemeiat la 1146, fiind cel mai vechi oraş al Transilvaniei, dar alte surse contrazic această ipoteză şi dau naşterea oraşului mai târziu. Prima menţiune documentară sigură datează din 1267, deşi este foarte probabil ca Mediaşul să fii existat deja de mai multă vreme. De asemenea, tradiţia spune că la început a existat un nucleu de case în jurul unei biserici construite pe ruinele castrului roman şi că la 1200 ar fi trăit aici 100 de locuitori. Teritoriul său și al împrejurimilor sale a fost locuit în permanență de către comunitățile umane, încă din timpuri îndepărtate.

        Astfel, cele mai vechi urme de locuire în zona orașului datează încă din anii 5500 – 2500 î.e.n. în neoliticul timpuriu, continuitatea de viață de-a lungul epocii bronzului și fierului, a perioadelor dacică, romană, post romană și prefeudală, fiind dovedită de importante descoperiri arheologice făcute de-a lungul timpului. Din perioada dacică s-au descoperit urme ale unei fortificaţii, un tezaur şi alte obiecte, iar din perioada romană, urme de aşezări cu atelier de fierărie şi alte indicii care arată existenţa unui castru. Mai departe este atestată prezenţa goţilor, a slavilor şi a populaţiei autohtone. În perioada medievală, ca urmare a politicii de colonizare practicată de regii Ungariei în zona Transilvaniei, în secolele XI-XIII arcul intercarpatic este populat de coloniștii provenind din diferite zone ale Germaniei. La fel se întâmplă și în cazul bazinului mijlociu al Târnavei Mari, care este populat cu sași, precedați inițial de secui, ca avangardă a regalității maghiare.
      Tradiţia spune că la început a existat un nucleu de case în jurul unei biserici construite pe ruinele castrului roman şi că la 1200 ar fi trăit aici 100 de locuitori. Cu timpul acest nucleu s-a extins şi a fost înconjurat de fortificaţii. Data general acceptată pentru prima mențiune documentară sigură a Mediașului este 3 iunie 1267. Atunci localitatea apărea sub denumirea de Mediesy. În documentele din perioada următoare, localitatea apare scrisă în forme diferite (Medies, Medgyes, Medyesch, Medwisch etc.), în funcție de epocă sau de limba în care a fost redactat documentul.
        În 1283 Mediaşul apare într-un document sub denumirea de „villa Medgyes”, iar în 1289 aşezarea este pomenită documentar cu numele „terra Medies” (până la 1308). La 1315 regele maghiar Carol Robert de Anjou conferă locuitorilor din Mediaş, Şeica şi Biertan, toate drepturile provinciei Sibiu, iar la 1318 acordă un privilegiu saşilor din Mediaş şi Şeica Mare, privind scutirea lor la participarea la oastea regală şi la încartiruire, precum şi cu privire la impozite. Din anul 1320 datează prima menţiune documentară a unui comite de Mediaş şi din 1356 cel mai vechi document referitor la juzii provinciali de pe „terra Medyesch”. Mediașul a fost singura așezare din zonă care a  primit de timpuriu statutul de târg (oppidum) şi apoi de civitas, încă din anul 1359, dar în cursul secolului XV, începând cu anul 1407, se va reveni la denumirea de oppidum și villa, devenite mult mai constante în mențiunile documentare.
        De altfel, în 1402, Regele Sigismund eliberase scaunele Mediaş şi Şeica de sub jurisdicţia comitelui secuilor şi tot din acest an avem prima menţiune a judelui local (villicus). După ce a fost declarat oraş, Mediaşul a primit drept de judecată şi drept de târg anual. Din 1457 avem prima menţiune a breslei croitorilor şi a celei vânzătorilor de postav din Mediaş, iar la 1501 existau deja 6 bresle. Prima menţiune a unui spital la Mediaş datează din 1487. La 13 Iulie 1508 este atestat documentar târgul anual de la poalele castelului. În 1510 Mediaşul era locuit de 300 „hospites saxones”, 38 de jeleri, 2 ciobani şi 4 săraci. În 1517 oraşul  primeşte drept de sigiliu şi se impune drept unul din cele mai importante oraşe ale Transilvaniei medievale, fiind centru administrativ şi sediu permanent al unui jude regal. Aşezarea a avut de la bun început un ţesut des de meşteşugari şi comercianţi. Între zidurile cetăţii se găseau măcelari, morari, brutari, pielari, tăbăcari, cizmari, blănari, dulgheri, rotari, fierari, aurari, şelari, curelari, cărămidari etc. Ei erau organizaţi în bresle şi uniuni de bresle la care aveau arondate localităţile din împrejurimi. Pe lângă aceste activităţi, se dezvoltă viticultura, Mediaşul fiind centrul unei zone viticole deosebit de prielnice supranumită „Ţara vinului”. Vinul era atât de important în zonă încât, la un moment dat, preţurile mărfurilor se stabileau după preţul mustului.
       Incursiunea turcească în Transilvania din 1437-1438, în perioada războaielor antiotomane, duce la o accentuată decădere a Scaunului Mediaș, atât din punct de vedere economic cât și demografic. Având permanent prezent pericolul turcesc, între secolele XV-XVI, satele și târgurile mai mici, neputând asigura apărarea unor ziduri de mare lungime, au recurs la fortificarea bisericilor. Același fapt este identificat și în cazul Mediașului, care, într-o primă etapă, pe la mijlocul secolului XIV, ridică ziduri pe o suprafață restrânsă, întărite cu două turnuri. În 1480 în contextul ameninţării turceşti, începe ridicarea fortificaţiilor cu valuri de pământ şi şanţuri în jurul aşezării, apoi sunt ridicate ziduri de piatră iar zidurile existente sunt supraînălțate și se proiectează construirea a încă trei turnuri unite cu centuri, prevăzute cu șanțuri de apă și drumuri de strajă, ridicate pentru protejarea zonei din jurul Bisericii Sfânta Margareta. Ansamblul acestor fortificații va purta denumirea de Castel (termen derivat din latinescul castellum, care desemnează un loc întărit, redută, fortăreață), prima sa atestare documentară datând din anul 1450. Abia în 1534 se termină zidirea fortificaţiilor.
         Trupele lui Ioan Zapolya ocupă în 1529 oraşul, provocându-i distrugeri importante. În 1534 istoria consemneză că Aloisio Gritti, un fiu nelegitim al dogelui veneţian Andrea Gritti care lucra în slujba Imperiului Otoman, a fost  decapitat la Mediaş. Participant la bătălia de la Mohács din 1526, în anul 1529 acesta a fost desemnat de sultanul Soliman Magnificul consilier şi supraveghetor al voievodului Transilvaniei, Ioan Zápolya. Intenţiile lui Gritti era să dobândească titlul de guvernator al Ungariei şi să-şi asigure stăpânirea unui „regat” al Daciei, prin numirea celor doi fii ai săi ca domnitori în Moldova şi Ţara Românească. Pentru a-şi realiza planul, în anul 1534 a intrat cu trupe otomane în Ţara Românească, apoi în Transilvania. Lipsit de ajutorul lui Ioan Zápolya, Gritti s-a refugiat în cetatea Mediaşului, unde a fost asediat   de trupele nobilului român făgărăşan Ştefan Mailat, ajutate de un contingent trimis de domnul Moldovei Petru Rareş. Mailat reuşeşte să-l captureze pe Gritti, care va fi executat iar cei doi fii ai săi vor fi duşi în Moldova, unde vor fi ucişi la ordinul voievodului Petru Rareş. Gritti a fost executat la 28 septembrie 1534 şi a fost înmormântat în Biserica Franciscană din Mediaş.
        Un tablou al Mediaşului medieval ne-ar înfăţişa o viaţă orăşenească tumultuoasă, cu şcoală la care se studiau religia, latina, greaca, logica, retorica, poezia, muzica, istoria şi geografia; exista un spital, leprozerie, hală comercială, baie publică. Oraşul avea un primar care dădea socoteală unui sfat (senat) şi centumvirilor (100 de bărbaţi importanţi). Ei erau ajutaţi de juraţi, de notar şi secretar, precum şi de villic (un jude ales de obşte). Multe alte figuri îmbogăţeau peisajul orăşenesc: colectorii de dări, jandarmii, călăreţii, mercenarii dar şi parohul, predicatorii, clopotarul, trompetistul, muzicanţii şi organistul. Exista de un rector, orator, arhivar, călău, medic, moaşă, bucătari, poştaşi şi chiar un îngrijitor al ceasului. Meşteşugarii din Mediaş aveau un bun renume în toată Transilvania. La 1562 existau 34 de bresle de meşteşugari. Între timp apăruseră meseriile de pălărier, ceasornicar, năsturar, săpunar, bărbier, chirurg, sticlar şi altele. Dieta Transilvaniei s-a reunit de mai multe ori la Mediaş şi mai mulţi principi au fost investiţi ca atare la Mediaş.
        Anual se ţinea un târg care atrăgea oameni din toate colţurile principatului şi de peste hotare. Evul Mediu a fost o perioadă înfloritoare, marcată însă şi de numeroase evenimente neplăcute. Numai între 1556 şi 1661 au fost înregistrate 11 epidemii de ciumă şi numai la una dintre acestea au murit 800 din 2000 de locuitori. Au loc şi incendii, atacuri şi jefuiri care blochează dezvoltarea oraşului. În 1557 avem prima menţiune a unei leprozerii în Mediaş. În 1687 se instaurează stăpânirea austriacă în Transilvania şi începe o nouă perioadă în istoria oraşului. Şcoala oraşului era menţionată în 1692 ca fiind plasată în partea sudică a Castelului. În 1705 cetatea Mediaşului este asediată (10 săptămâni) şi ocupată de către curuţii aflaţi sub comanda lui Simon Forgats. În 1826 se înălţa aici Biserica română unită şi a şcoala greco-catolică de către episcopul Ioan Bob. În 1830 Mediaşul avea 5413 de locuitori.
        La 1848 se înfiinţează Asociaţia Transilvană a Tineretului German sub preşedinţia pastorului sas Stephan Ludwig Roth. În 1872, Mediaşul este racordat la calea ferată.Multe dintre fortificaţiile sale sunt dărâmate în secolul XIX şi începutul secolului XX.  La 1880 Mediaşul avea 6489 locuitori. În 1895 se pun bazele renumitei fabrici locale de salamuri și conserve. În1900 Mediaşul avea 7665 locuitori. În 1902 apare publicaţia lunară în limba germane „Volksgesundheit” (Sănătatea populară) la Mediaş şi în acelaşi an este construit un spital orăşenesc cu 32 de paturi care în 1908 îşi va mări capacitatea la 160 de paturi.  1905 – Începe să apară publicaţia maghiară „Medgyesi ujsag” (Ziarul medieşan). 1910 – Mediaşul a ajuns la 8647 locuitori, din care 4464 de sex feminin şi 4183 de sex masculin. În 1911 este construită Şcoala ortodoxă română.
         Tot în 1911 începe exploatarea gazului metan în zonă. Vechile ateliere meşteşugăreşti se transformă cu timpul în fabrici şi dau oraşului un caracter puternic industrializat. La 8 ianuarie 1919, Adunarea Naţională Săsească, întrunită la Mediaş, hotărăşte aderarea saşilor din Transilvania la Marea Unire pe baza hotărârilor de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. În 1930, Mediaşul are 2252 de clădiri, 3528 de familii, 15549 de locuitori, 454 de firme de comerţ și industriale înregistrate.
         La 28 Iulie 1935 a avut loc în Mediaş Sfinţirea Catedralei ortodoxe cu hramul Sf. Mihail şi Gavril, iar în 1936-1937 este construit gimnaziul de stat mixt din acest oraş (lărgit în 1940-1942). În 1964 populaţia Mediaşului ajunsese la 42000 de locuitori. La recensământul din 2002, municipiul Mediaş, împreună cu localitatea aparţinătoare Ighişu Nou, număra 55.153 locuitori, din care 53.713 locuiau în oraşul propriu-zis. Dintre aceştia, 44.236 erau români, 6.516 maghiari, 1.741 ţigani, 1.113 germani, 15 evrei, 12 ucraineni şi 80 de alte naţionalităţi.

Surse:http://www.primariamedias.ro/portal/portal.nsf/AllByUNID/00001346?OpenDocument

https://www.mediasturism.ro/despre-medias/istoria-mediasului

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Media%C5%9F

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here