S-a întâmplat în 3 decembrie 1991

0
87

S-a întâmplat în 3 decembrie 1991: A murit Petre Ţuţea, gânditor creştin, specialist în drept administrativ; fost înalt funcţionar în Ministerul Economiei Naţionale şi memorialist a fost unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Nae Ionescu la revista „Cuvântul”; deţinut politic, timp de 13 ani, în temniţele comuniste (n. 1902).

        Petre Ţuţea a început studiile secundare la Gimnaziul „Dinicu Golescu” din  Câmpulung,  finalizându-le,  din  cauza războiului, la Liceul „George Bariţiu” din Cluj (1920-1923). A frecventat Facultatea de Drept la Universitatea din acelaşi oraş (1923-1926), unde a susţinut şi doctoratul în drept administrativ (1929). A îndeplinit diverse funcţii: funcţionar la judecătoria din Pui (judeţul Hunedoara), referent în Ministerul Comerţului şi Industriei, ataşat la Legaţia Economică Română din Berlin (1933-1934), unde audiază cursuri de politologie la Universitatea „Friedrich Wilhelm”, şef de secţie în Ministerul Economiei Naţionale (1936-1939), şef de secţie, apoi director în Ministerul Comerţului Exterior (1940-1941), şef de secţie în Ministerul Apărării Naţionale (1941-1944), director de studii în Ministerul Economiei Naţionale (1944-1948).

         În 1929 debutează cu un pamflet în revista „Chemarea tinerimii române”, organul clujean al Partidului Naţional Român, în care până în 1932, folosind şi pseudonimul Observator, dă numeroase texte. În 1932-1933, venit la Bucureşti, scrie la săptămânalul „Stânga”, subintitulat „Linia generală a vremii” iar în 1935 publică, împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu şi Petre Ercuţă, Manifestul revoluţiei naţionale. În 1938 îşi începe colaborarea la „Cuvântul”, în care va figura cu articole prolegionare. Pentru acestea, ca şi pentru funcţiile avute în perioada guvernării de extremă dreapta, în 1948 va fi închis (fără proces) la Ocnele Mari, apoi la Jilava. Eliberat în 1953, este arestat din nou în 1956, sub acuzaţia de uneltire contra ordinii sociale.

        Va fi condamnat la 10 ani de închisoare, însă în urma unui nou proces, din 1959, va primi sentinţa de 18 ani de muncă silnică. Iese în urma amnistiei generale din august 1964 şi trăieşte până la sfârşitul vieţii din ajutor social. Elaborează numeroase proiecte, eseuri şi dialoguri filosofice, teologice şi antropologice, majoritatea rămase în manuscris, în perioada comunistă semnând sporadic texte de mici dimensiuni, cu precădere în revistele „Familia” şi „Tribuna”. După 1989 este „descoperit” de media şi devine „vedeta” mai multor documentare, care îi vor pregăti notorietatea postumă.

Eseuri filosofice:

Bătrâneţea şi alte texte filosofice, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 1992.

Reflecţii religioase asupra cunoaşterii, ediţie îngrijită de Ion Aurel Brumaru, Bucureşti, Editura Nemira, 1992.

Philosophia perennis, Bucureşti, Editura Icar, 1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, Editura România Press, 2006

Nelinisti metafizice, ediţie îngrijită de Petre Anghel, Bucureşti, Editura Eros, 1994.

Filosofia nuanţelor (Eseuri. Profiluri. Corespondenţă), antologie, prefaţă şi aparat critic de Mircea Coloşenco, texte stabilite de Sergiu Coloşenco, postfaţă de Sorin Pavel, Iaşi, Editura Timpul, 1995.

Scrieri filosofice, vol. I, prefaţă de Gavril Matei Albastru, Bucureşti, Editura România Press, 2005.

Scrieri filosofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc şi postfaţă de Gavril Matei Albastru, Bucureşti, Editura România Press, 2006.

Fragmente, Bucureşti, Editura Romania Press, 2007.

Dialoguri:

Între Dumnezeu şi neamul meu, ediţie îngrijită de Gabriel Klimowicz, prefaţă şi postfaţă de Marian Munteanu, Bucureşti, Fundaţia Anastasia, Editura şi Imprimeria „Arta Grafică”, 1992.

322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuţea, editate cu o prefaţă de Gabriel Liiceanu, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993; reeditare în 1999, 2000, 2003, 2005.

Ultimele dialoguri cu Petre Țuţea de Gabriel Stănescu, Criterion Publishing, 2000.

Scrieri monografice

Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista „Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 – 9 septembrie 1990; ediţii ulterioare: Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1992; ediţie îngrijită de Tudor B. Munteanu, Cluj, Editura Eikon, 2007.

Aurel-Dragoş Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, Bucureşti, Editura România Press, 2006.

Scrieri cu caracter economic, politic

Manifestul revoluţiei naţionale (în colaborare), ediţie îngrijită de Marin Diaconu, Bucureşti, Editura Crater, 1998.

Ieftinirea vieţii. Medalioane de antropologie economică. Prefaţă şi text stabilit de Mircea Coloşenco. Bucureşti, Editura Elion, 2000.

Reforma naţională şi cooperare, prefaţă şi stabilire de text de Mircea Coloşenco, postfaţă de Mihai Şora, Bucureşti, Editura Elion, 2001.

Anarhie şi disciplina forţei, prefaţă şi ediţie de Mircea Coloşenco, Bucureşti, Editura Elion, 2002.

Surse:

http://www.humanitas.ro/petre-tutea

https://www.fericiticeiprigoniti.net/petre-tutea

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/petre-tutea-am-stat-13-ani-in-temnita-pentru-un-popor-de-idioti

https://doxologia.ro/viata-bisericii/biografii-luminoase/petre-tutea-eu-sunt-roman-de-meserie

http://www.marturisitorii.ro/category/martiri-marturisitori/petre-tutea/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here