S-a întâmplat în 3 aprilie 1880

0
68
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
S-a întâmplat în 3 aprilie 1880: S-a născut George Valentin Bibescu, pilot român (d. 2 iulie 1941, București). Este fondatorul Automobil Clubului Român în 1904. A înfiinţat Clubul Aviatic Român în 1909 şi Liga Naţională Aeriană în 1912. Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a deţinut funcţia de comandant al Şcolii de pilotaj de la Cotroceni.

           De asemenea, în perioada 1920-1923, a deţinut funcţia de preşedinte al Comitetului Olimpic Român. Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România (1911-1916), şi Mare Maestru Onorific al acesteia în anul 1925. În 1930 este preşedinte al Federaţiei Internaţionale Aeronautice. George-Valentin Bibescu este fondatorul aeroportului Băneasa din Bucureşti, care a luat naştere pe fosta moşie a mătuşii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou Fezensac (azi cartierul Băneasa).

           George Valentin Bibescu, văr primar cu Anna Brâncoveanu de Noailles şi Elena Văcărescu, nepot al principesei Zoe Basarab Brânconeanu şi soţ al Marthei Bibescu, a fost unul dintre cei mai mari industriaşi români, preşedinte al Federaţiei Internaţionale Aeronautice, ministru plenipotenţiar şi senator (1931-1932).

            Pasionat de aviaţie, după cum singur recunoaştea, a urmat cursuri de pilotaj în Franţa, devenind cel de-al 20-lea pilot brevetat din lume (1910) şi după un an, proprietar al şcolii de zbor de la Cotroceni.George Valentin Bibescu a îndeplinit misiunile de observare/recunoaştere şi fotografie aeriană, pentru care a fost decorat cu „Virtutea Militară” şi cu „Légion d’honneur” din parte delegaţiei militare franceze.Generalul Berthelot îi numea pe românii celor două escadrile conduse de Bibescu „veselii maniaci ai sinuciderii”.

          După înfiinţarea Serviciul de Aeronautică Militară, în anul 1913, Prinţul Bibescu a participat la luptele din Primul Război Mondial şi a fost avansat la gradul de maior, apoi, după război, la cel de locotenent-colonel. La iniţiativa sa a fost înfiinţată Liga Naţională Aerienă Română care avea ca obiective înzestrarea armatei române cu avioane, dar şi promovarea şi dezvoltarea aviaţiei. Astfel a luat naştere şi Aerodromul Băneasa, situat vis-à-vis de actualul Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa „Aurel Vlaicu” (pe fosta moşie a mătuşii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou Fezensac).

          Tot acolo a funcţionat şi o şcoală de zbor cunoscută sub numele de „şcoala monoplaniştilor”, care a cuprins şi prima secţie de medicină aeronautică.Prinţul Bibescu a iniţiat şi înfiinţarea Aeroclubului Regal Român, afiliat Federaţiei Aeronautice Internaţionale (FAI), în paralel, deţinând funcţia de Preşedinte al Comitetului Olimpic Român.

         Aventurosul prinţ a pendulat permanent între cer şi pământ, nehotărât ce strategie să aleagă în cucerirea necunoscutului: avionul sau „trăsura fără cai, care duduia şi scotea fum”. Pasionat şi de automobilism, Povestea vieţii sale a continuat cu organizarea primului raliu european, pe traseul Geneva – Bucureşti, pe care l-a şi câştigat (1900). Cu această ocazie a fost confecţionată o plachetă cu titlul „GENEVE – BUCAREST EN AUTOMOBILE”.

          Doi ani mai târziu, Prinţul Bibescu a pus bazele „Automobil Club Român”, instituţie al cărei preşedinte a fost timp de 20 de ani.Prima cursă automobilistică din Regat a avut loc pe ruta Bucureşti – Giurgiu – Bucureşti (1904) şi a fost câştigată tot de George Valentin Bibescu, alături de soţia sa, Martha Bibescu, prima femeie cu brevet din ţară (66.5 Km/h – cea mai mare viteză medie obţinută pe şoselele publice într-o cursă).

           În 1905, George Valentin Bibescu, porneşte într-o expediţie spre Persia, având şi sarcini diplomatice, iar Martha îl însoţeşte. La întoarcere, aceasta scrie „Cele opt paradisuri”, impresionatã fiind de cele văzute în călătorie. Cartea scrisă la vârsta de doar 22 de ani a fost premiată de Academia Franceză şi a propulsat-o pe prinţesă în rândul celor mai apreciaţi scriitori ai vremii. „Persia în automobil”, jurnalul acestei aventuri, a fost publicat în anul 1906, la Paris, de către jurnalistul francez, Claude Anet.

           În palmaresul său se mai înscrie şi prima traversarea a Saharei, în 1929, plecând de la Dakar.O altă pasiune a principelui a fost industria, regăsită în construirea mai multor fabrici la Comarnic: una de ciment, alta de var alb şi una de var negru, o fabrică de cherestea de brad şi fag.

             Tot el avea în exploatare cariere de piatră, calcar, mozaic, piatră de pavaj şi şi de zidărie, dar şi o moară, o fabrică de ceramică, una de trinitrotoluen, o tăietorie cu aburi şi o mină de antracit. Toate erau reunite sub firma I.P.B. – „Întreprinderile Prinţului G. V. Bibescu”, cu sediul la Comarnic.Produsele care au ieşit pe poarta acestor fabrici, au participat şi au câştigat medalii de bronz şi de aur, la diferite expoziţii.A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat la Mogoșoaia.

Surse:

Mihai Dim. Sturdza, Familii boiereşti din Moldova şi Ţara Românească. Enciclopedie istorică, genealogică şi biografică, vol. 2, Simetria, 2004

https://www.mlnar.ro/masoni-celebri/george-valentin-bibescu

https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/documentar-nemaipomenitele-aventuri-ale-printului-bibescu-5385451

https://www.stelian-tanase.ro/tag/george-valentin-bibescu/page/2/

http://printesamarthabibescu.blogspot.com/2016/01/printul-george-valentin-bibescu.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here