S-a întâmplat în 28 aprilie 1887, 28.IV / 10.V

0
60
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 28 aprilie 1887, 28.IV / 10.V: Apare Legea pentru înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Bacteriologie, a cărei conducere a fost încredinţată medicului Victor Babeş.Institutul „Victor Babeş”, care poartă numele fondatorului său, prof. dr. Victor Babeş, a fost înfiinţat prin legea nr.1197 publicată în Monitorul Oficial nr. 21 din 28 aprilie 1887 şi este cel mai vechi institut ştiinţific medical din România.

        Conceput iniţial ca o şcoală practică superioară pentru toţi cei din domeniul sanitar, a devenit un institut medical complex asemenea Institutului Pasteur din Paris, având secţii de anatomie patologică, bacteriologie, vaccinare antirabică, patologie veterinară, serologie şi chimie. În timp, o parte din aceste domenii au fost preluate de alte aşezăminte care au apărut ulterior, având ca model Institutul „Victor Babeş” şi anume: Institutul Cantacuzino, Institutul de Igienă şi Sănătate Publică, Institutul de Virusologie, Institutul Pasteur.

         Datorita importanţei contribuţiilor aduse la promovarea ştiinţelor medicale în domenii complexe ca anatomia patologică, bacteriologia, virusologia, imunologia, igiena, patologia comparată şi chiar istoria medicinei, renumele „Institutului de Patologie şi Bacteriologie” condus de dr. Victor Babeş a depăşit în scurt timp graniţele ţării. De asemenea, în ţară el a fost capabil să satisfacă unele din necesităţile medicale stringente ale epocii: combaterea turbării, profilaxia bolilor contagioase, asigurarea metodelor de control şi testare spre a se furniza cea mai curată apă potabilă pentru locuitorii Bucureştilor, prevenirea şi tratarea unor boli ale animalelor.

         Ca director al Institutului, prof. dr. Victor Babeş a abordat unele din problemele medico-sociale ale acelor vremuri cum ar fi problema pelagrei, precum şi formularea unor soluţii realiste privind organizarea medicală a ţării preconizând organizarea unui Minister al Sănătăţii.

         Dincolo de renumele internaţional al Institutului, poate cea mai importantă contribuţie o reprezintă formarea unui şir de specialişti şi profesori care devin fondatori de discipline medicale înţara noastră sau şefi de şcoli medicale. Întreaga istorie a Institutului este strâns legată de activitatea, profesionalismul şi întreaga personalitate a fondatorului lui, prof. dr. Victor Babeş.

         Născut la 28 iulie 1854, îşi face studiile medicale la Facultăţile din Budapesta şi Viena (1871–1878). În 1878, şi-a luat doctoratul în medicină la Viena, iar în 1885 este numit profesor extraordinar de histopatologie la Facultatea de Medicină din Budapesta. A lucrat în perioada 1882–1886 cu unii dintre cei mai mari specialişti ai epocii respective: O. Bollinger şi H. W. Ziemsen (München), J. Arnold (Heidelberg), F. Recklinghausen şi W. Waldeyer (Strasbourg), A. V. Cornil şi L. Pasteur (Paris), R. Virchow şi R. Koch (Berlin). Victor Babeş a fost apreciat de însuşi Pasteur ca unul dintre cei mai competenţi specialişti în problema turbării, atât datorită studiilor sale referitoare la anatomia patologică a acestei boli, cât şi graţie perfecţionărilor pe care le-a adus tehnicilor de vaccinare antirabică.

          Împreună cu savantul francez André-Victor Cornil, Babeş a publicat, în 1885, la Paris, primul tratat complet de bacteriologie din lume. După mai multe specializări în câteva capitale vest-europene, s-a reîntors la Bucureşti, unde a rămas până la sfârşitul vieţii, ca profesor de anatomie patologică şi bacteriologie, la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1887–1926). Este numit prin decret regal în 1887, profesor la Facultatea de Medicină din Bucureşti. În acelaşi an, Parlamentul a votat  legea prin care autoriza Guvernul să creeze un Institut de Bacteriologie şi Patologie sub conducerea sa. În 1893 devine membru activ al Academiei Române, iar în 1900 înfiinţează la Bucureşti Societatea Anatomică care a dat un puternic impuls studiilor anatomo-clinice din ţara noastră. În 1913 contribuie la combaterea epidemiei de holeră din Bulgaria, preparând un vaccin antiholeric.

        În perioada 1916–1918 îşi continuă activitatea de preparare a produselor biologice necesare populaţiei române sub ocupaţie. În 1919 este numit profesor la Universitatea din Cluj, nou înfiinţată. Paralel cu toată această activitate manifestă şi intense preocupări publicistice, prin publicarea de articole, monografii, tratate în care apar rezultatele tuturor cercetărilor şi descoperirilor sale. Actualmente aceste lucrări împreună cu alte publicaţii despre opera sa se află la biblioteca Institutului Victor Babeş. Bacteriolog şi anatomo-patolog, precursor al imunologiei moderne (considerat părintele seroterapiei), a fost considerat „al doilea rabiolog din lume” (după Louis Pasteur).

        A pus bazele experimentale şi clinice ale seroterapiei şi a introdus vaccinarea antirabică în ţara noastră la numai trei ani după iniţierea acesteia de către L. Pasteur. A fost primul care a demonstrat legătura firească între microbiologie şi anatomie patologică, intuind legătura organică dintre manifestările de boală (simptome şi semne), alterarea funcţiilor şi leziunile care se constituie la diverse trepte de organizare.

        Dintre elevii remarcabili ai lui Victor Babeş: Ghe. Marinescu, Vasile Sion, Mihail Manicatide, Constantin Levaditi, Constantin Bacaloglu, Teodor Mironescu, Titu Vasiliu, Aurel A. Babeş, Dumitru Marinescu-Slatina, Elena Puşcariu Densusianu (prima femeie profesor universitar din România), Elena Proca,Aurel Stamatiade, Lucreţia Moscuna-Sion, Alexandru Tălăsescu.

           Dintre şefii de secţie care au lucrat şi colaborat direct cu Victor Babeş menţionăm: Constantin Starcovici, Emil Puşcariu, Ghe. Proca, Victor Oprescu, Paul Rigler, V. Buşilă, Emil Pop, Sever Bobeş, Aurel Babeş, Gh. Lupu, Emil Crăciun, C. Ionescu-Mihăeşti. După sosirea lui Victor Babeş la Bucureşti, denumirea aşezământului devine Institutul de Patologie şi Bacteriologie, funcţionând sub auspiciile Ministerului Instrucţiunii Publice până la 2 martie 1925, când, printr-o nouă lege primeşte titlul de Institutul „Dr. Victor Babeş”.

          La institutul care şi astăzi îi poartă numele, Babeş a lucrat aproape 40 de ani, realizând descoperiri de importanţă universală şi creând o şcoală naţională de anatomie şi bacteriologie. Activitatea prodigioasă a Institutului a fost continuată de o serie de iluştri specialişti ai medicinii româneşti, care au fost directori ai Institutului: Ghe. Proca, C. Bacaloglu, Ghe. Lupu, E. Crăciun, I. Moraru.

           La rândul lor, aceştia au format alţi specialişti,cercetători, profesori care au continuat şi extins activitatea începută de înaintaşii lor. Dintre aceştia: A. Ursu, C. Păunescu, V. Roşca, A. Mureşeanu, G. Pambuccian, E. Teodorescu, St. Niculescu, V. Săhleanu, A. Eskenasy, E. Mestes, C. Taşcă, F. Pascu, C. Pantelie, M. J. Cernat, S. Constantinescu, P. G. Nicolescu, G. Filipescu, D. Laky, M. Zaharia, G. Rotaru, C. Rişcuţia ş.a.

        Toate aceste personalităţi au contribuit la creşterea continua a prestigiului Institutului „Victor Babeş” care a devenit de-a lungul anilor o unitate-etalon de cercetare medicală fundamentală şi aplicată. Ca urmare a recunoaşterii importanţei sale, începând cu anul 1999 institutul devine Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”.

          Ca urmare a recunoaşterii importanţei Institutului, începând cu anul 1999, în baza Hotărârii de Guvern nr.984 din 24 noiembrie, acesta devine Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”.

Surse:

Ştefan Bălan, Nicolae Şt. Mihăilescu, „Istoria Ştiinţei şi Tehnicii în România

– date cronologice”, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1985

Mihai Popescu, Virgil Spulber, „Descoperiri Ştiinţifice – Legendă şi Adevăr”,

Editura Albatros, Bucureşti, 1987

Priminescu, Ruxandra Melania – Evoluţia activităţii institutelor de cercetare, reflectată în documentele fondului arhivistic naţional, Revista NOEMA, volumul VIII, Editura I.C.I., 2009

http://noema.crifst.ro/ARHIVA/2009_f_02.pdf

https://www.academia.edu/10031009/Virusologie_bacteriologie_parazitologie

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here