S-a întâmplat în 27 ianuarie 1945

0
157
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 27 ianuarie 1945: A fost eliberat, de către forţele aliate, lagărul de exterminare de la Auschwitz.Auschwitz (în poloneză Oświęcim) sau Auschwitz-Birkenau (Konzentrationslager Auschwitz, KL Auschwitz (Stammlager), KL Birkenau (Auschwitz II)) este numele unui complex de lagăre de concentrare și exterminare al Germaniei naziste.

      Cunoscut drept cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Auschwitz a devenit locul emblematic de implementare a „soluției finale”, un element major în punerea în practică a Holocaustului; se estimează cifre între1,1 milioane  şi 1,4 milioane de persoane care au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei. Auschwitz este numele german al orașului din apropiere, Oświęcim, situat la aproximativ 60 kilometri vest de Cracovia, în sudul Poloniei. Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de cale ferată foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele, ceea ce facilita transportul unui atât de mare număr de evrei și alte naționalități din întreaga Europă.
    Până în 1939, strategia nazisă a fost concentrată pe a-i face pe evrei să părăsească Reich-ul, dar când în septembrie a izbucnit războiul, s-a recurs la alt plan. Până la sfârşitul lunii, SS-ul, sau Schutzstaffel – organizaţia paramilitară fascistă care reprezenta baza partidului nazist, a început să facă planuri pentru deportarea evreilor în nou invadata Polonie. A fost primul pas către crima sistematică care avea să urmeze. Pe lăngă aceasta, Hitler a aprobat un nou program de eutanasiere pentru exterminarea handicapaţilor şi a bolnavilor psihic.
Forţele germane invadaseră continentul, iar unele dintre tările ocupate  au capitulat şi au aplicat imediat politicile naziste. Altele au rezistat mai mult. Pentru prima dată au fost create special lagăre pentru evrei, cu condiţii cu mult mai rele decât în celelalte, cu intenţia ca deţinuţii să moară acolo.În Polonia, un număr mare de evrei au fost relocaţi în ghetouri, iar fermieri polonezi, care deşi nu erau evrei, au fost siliţi să-şi părăsească casele şi satele pentru a face loc etnicilor germani puri care urmau să populeze aceste teritorii.
     În 1941, politica nazistă în priviţa evreilor a evoluat de la expulzare, la a-i reţine şi apoi la a ordona uciderea sistematică a tuturor evreilor din Europa. Şi metodele de ucidere în masă au evoluat, atât la nivel local cât şi decretate de la cele mai înalte nivele ale comandamentelor naziste. Plutoane de execuţie naziste se aliniau şi ucideau comunităţi întregi de evrei. La Kiev, în doar două zile, au fost împuşcaţi 33.771 de evrei. Uciderea evreilor a escaladat rapid, în parte şi pentru că liderii locali nazişti nu aveau suficient loc pentru ei în ghetouri, iar până la sfârşitul anului, planurile de a pune în aplicare un sistem de ucidere a evreilor, folosind gaze letale în camioane mobile şi în camere de gazare, a fost gata. În 1942 au fost ucişi mai mulţi evrei decât în oricare an al Holocaustului, majoritatea în nou createle lagăre de exterminare. Din cei 430 de mii trimişi în primul lagăr al morţii de la Bełżec, în Polonia, doar doi oameni au supravieţuit. 700 de mii au fost ucişi la Treblinka, în doar cinci luni.În iulie1942, Heinrich Himmler,  concomitent şef al SS-ului şi al Gestapo-ului, Poliţia Secretă de Stat, a ordonat ca toţi evreii din Polonia, cu excepţia celor necesari muncilor esenţiale, să fie ucişi până la sfârşitul anului. Şi aşa s-a şi întâmplat.La sosirea în lagăr, oamenii erau sortaţi de medicii SS în funcţie de vârstă şi starea sănătăţii, dar nou-sosiţii ne ştiind despre ce este vorba spuneau că suferă de diverse boli, în speranţa unui tratament mai blând. Astfel îşi semnau singuri condamnarea la moarte. La dreapta erau trecuţi cei lăsaţi să trăiască, un timp. La stânga treceau cei care luau imediat drumul crematoriului, povestea mai târziu Anita Lasker, o supravieţuitoare.
      Cu toate rapoartele detaliate ale intelligence-ului aliat despre crimele în masă din Europa, reacţia publică în marea Britanie era în mare parte de apatie sau de neîncredere.Germania începea să piardă războiul. Resurse vitale erau încă pompate în implementarea Soluţiei Finale – exterminarea tuturor evreilor din Europa, dar în unele dintre lagărele morţii au izbucnit revolte.Puţinii evrei păstraţi în viaţă, pentru a scăpa de trupurile celor morţi şi pentru a le sorta bunurile, au înţeles că numărul noilor sosiţi în lagăre era din ce în ce mai mic şi că urmau şi ei să fie omorâţi. Revoltele s-au înmulţit şi în Polonia pe măsură ce tinerii evrei, ale căror familii fuseseră deja ucise, au început să reziste opresiunii naziste.Evadările din lagăre erau rare, iar puţinele reuşite de la Auschwitz s-au datorat polonezilor infiltraţi în lagăr şi localnicilor.
       În aprilie 1943, Witold Pilecki, membru al Rezistenţei poloneze, a evadat de la Auschwitz cu informaţii care au servit unui raport trimis apoi Biroului de Servicii Strategice din Londra. Erau date detalii despre camerele de gazare, despre selecţia deţinuţilor şi despre oribilele experimenţe medicale. Autorul spunea în raport: „Istoria nu cunoaşte o distrugere a vieţii umane comparabilă cu aceasta.” Acest raportul a fost clasificat, pentru că sursa nu a fost considerată de încredere, dar în presa britanică au apărut tot mai multe articole despre rebeliuni şi ucideri în masă, iar situaţia din lagărele de exterminare nu a mai putut fi ignorată. Zeci de mii de evrei deţinuţi în lagărele din teritoriile din estul Europei au fost trimişi în marş forţat către inima Germaniei pentru a nu fi găsiţi de Aliaţi. Conştienţi că lumea aflase de ororile din lagărele de exterminare, naziştii intenţionau să distrugă toate dovezile. În iunie, forţele sovietice au eliberat primul mare lagăr, cunoscut ca Majdanek, în Lublin, Polonia.Naziştii incendiaseră coşul crematoriului, dar nu reuşiseră să distrugă şi camere de gazare sau barăcile. Doar câteva sute de deţinuţi au mai fost găsiţi în viaţă. În schimb,  sovieticii au găsit în barăci peste 200 de mii de pantofi ai celor ucişi în lagăr.
      La 27 ianuarie 1945, lagărul este eliberat.Forţele germane încercaseră timp de două săptămâni să reziste trupelor Armatei Roşii şi 231 de soldaţi ruşi pieriseră în luptele pentru eliberarea lagărului.Au fost salvaţi doar 7.500 de deţinuţi care păreau mai mult morţi decât vii. Circa un milion patru sute de mii de oameni fuseseră ucişi aici.Pentru a acoperi urmele crimelor comise la Auschwitz, înaintea atacului Armatei Roşii, SS-ul a aruncat în aer camerele de gazare şi a început să mute supravieţuitorii în alte lagăre, eliberate ulterior de către soldaţii britanici. Alţi deţinuţi au fost încolonaţi şi obligaţi să pornească la drum, zi şi noapte, iar cei care rămâneau în urmă erau ucişi pe loc. 56.000 de deţinuţi au plecat de la Auschwitz  în „marşul morţii” şi pentru aproape 15.000 dintre ei a fost ultimul drum.Pe măsură ce Aliaţii obţineau victoria în Europa şi lagărele erau eliberate, apărea întreaga dimensiune a Holocaustului.
     Aliaţii au găsit în lagăre o situaţie de coşmar, iar generalul Eisenhower, comandantul suprem al armatelor aliate, a ordonat strângerea cu atenţie a tuturor dovezilor pentru ca cei vinovaţi să fie aduşi în faţa justiţiei. Hitler şi alţi înalţi responsabili nazişti, inclusiv Himmler şi Goebbels, s-au omorât.Ororile petrecute la în lagăre nu au ajuns imediat la urechile publicului, ci abia începând din aprilie 1945 au apărut primele relatări la serviciul german al BBC, când supravieţuitorii au început să povestească la radio iadul prin care trecuseră.În noiembrie, la Nurenberg începeau procesele liderilor nazişti capturaţi.
   Nu este cunoscut numărul exact al evreilor ucişi în Holocaust, „soluţia finală a problemei evreieşti” cum a fost numit programul de exterminare plănuit şi executat de regimul naţional-socialist din Germania condus de Adolf Hitler.Cifra cel mai frecvent notată de istorici este de şase milioane.Holocaustului se adaugă şi peste cinci milioane de alte victime ale atrocităţilor naziste: circa trei milioane de polonezi, o jumătate de milion de sinti şi roma, mai mult de 15 mii de homosexuali, persoanele cu handicap şi adepţii au sectei „Martorii lui Iehova”, toţi etichetaţi drept „duşmani ai statului german”. Au fost ucişi în total 1,5 milioane de copii.
Surse:

http://auschwitz.org/en/museum/news/january-27-the-world-will-honor-the-victims-together-with-survivors,1387.html

https://www.mae.ro/node/47921

https://www.historia.ro/sectiune/calendar/articol/sunt-eliberate-lagarele-de-concentreare-naziste-de-la-auschwitz-si-birkenau

https://ziarulunirea.ro/27-ianuarie-ziua-internationala-de-comemorare-a-victimelor-holocaustului-2-405861/

http://stiri.tvr.ro/holocaustul-an-cu-an-in-27-ianuarie-zi-internationala-de-comemorare-a-victimelor_840956.html#view

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here