S-a întâmplat în 27 februarie 1882

0
53

S-a întâmplat în 27 februarie 1882 . Premiera, la Gimnaziul român din Braşov, a primei operete româneşti „Crai nou”, de Ciprian Porumbescu. La Braşov, marele compozitor a adăstat vreme de doi ani. „Crai nou” cunoaşte un succes fulminant, astfel încât sunt programate alte două reprezentaţii, în acelaşi an, la Braşov şi o alta la Oraviţa.

       Venind la Braşov la îndemnul prietenului său, braşoveanul Andrei Bârseanu, şi a profesorilor bucovineni Lazăr Nastasi şi Gheorghe Chelariu, Ciprian Porumbescu aducea „Colecţiunea…” sa de cântece. Acestea erau argumente veritabile privind valoarea sa în faţa exigenţilor curatori ai Bisericii „Sfântul Nicolae”. Aceasta, prin Eforie, angaja dascălii de la gimnaziu.

           A motivat că a absolvit clasa a IV-a a seminarului mitropolitan din Cernăuţi, „o dovadă de progres şi iveală”. Avea din cântări „după melodia greacă, din cântarea corală şi despre melodia slavă” toate aprecierile cu „foarte bine”. În cererea sa de angajare Ciprian asigura astfel. „Deplin cunosc Bazul general şi am funcţionat ca dirijor, precum se vede aceasta, din atestatul domnului profesor şi organist al curţii imperiale, Kreun”.

         Actul contractual din 27 decembrie 1881 este semnat ca „absolvent de teologie şi filozofie şi conservatorium”.

           A fost angajat să conducă corul Bisericii „Sfântul Nicolae”. Dar i s-a dat şi Catedra de muzică a gimnaziului şi responsabilitatea pentru corul gimnazial. Ba, mai mult, conduce şi corul „Reuniunii române de gimnastică şi cântări”.

        În ziua premierei, 27 februarie 1882, în „Gazeta” locală, singura publicaţie pentru români, găsim, în zilele de 23 februarie 1882 şi 28 februarie 1882 o sumară informaţie: „Teatrul român în Braşov. O societate de diletanţi va prezenta în 27 şi 28 februarie, în sala cea mare a gimnaziului român de aici, opereta «Crai nou» de Vasile Alecsandri, muzica de C. Porumbescu”.

         Doar atât se putea spune despre prima operetă a românilor.

        Cea mai mare recompensă a fost însă succesul spectacolului. Sora sa, Marioara, venită din Moldova împreună cu iubita lui Ciprian, Berta, fiica pastorului Gorgon din Stupca, scria părinţilor: „Aplauzele erau colosale, publicul, în culmea entuziasmului”.

          A doua zi, „Gazeta” aprecia că „muzica ce a compus-o pentru «Crai nou» e vie, foarte plăcută şi ne dovedeşte că a studiat cu multă diligenţă operele compozitorilor moderni: Offenbach, Genee, Strauss, Lecocq ş.a.”.

          Drept răspuns, Ciprian Porumbescu arată: „Îmi permit a declara că dacă este vorba de vreun componist care l-am studiat şi-l studiez şi acum cu multă diligenţă, atunci îmi permit a spune că componistul acesta e însuşi poporul nostru român, care stă peste Offenbach, Genee, Suppe etc.”.

      În momentul în care compozitorul făcea asemenea declaraţii, folclorul românesc era puţin cunoscut în Ardeal.

           Culegerea lui Pauleti era tipărită în puţine exemplare, iar culegerile lui Andrei Bârseanu şi Ion Codru Drăguşanu încă nu se tipăriseră. Moldova era mai bine alimentată prin culegerile de folclor ale lui Alecsandri şi Bolintineanu.

       După aproape o săptămână de la premieră, în „Gazeta Transilvaniei”, cronica muzicală Teatrul românesc la Brașov, avea ca motto Crai nou, Crai nou, Crai nou, la noi bine-ai venit!. Iar Aurel Mureşianu scria: „Suntem siguri că mulți vor aștepta cu nerăbdare ce cronică vom face reprezentațiunii de sâmbătă și duminică a operetei Crai nou (Lună nouă) scrisă de Vasile Alecsandri pentru care domnul Ciprian Porumbescu, profesor de muzică la Gimnaziul român de aici, a compus muzica.

         Am asistat la amândouă reprezentațiuni, dar trebuie să mărturisesc că puține momente am putut dedica criticii, căci voiam să gustăm deplin bucuria ce simțeam la aspectul frumoaselor româncuțe, care cântau și jucau cu atâta grație, de-ți râdea inima în piept.”

       La 2/14 noiembrie 1882, apare în „Gazeta Transilvaniei” o altă cronică, scrisă de medicul curant a lui Ciprian, Gh. Băiulescu, violonist concertist diletant.

          „Public atât de numeros şi ales, din localitate şi din împrejurimi, nu ne aducem aminte să se fi întrunit de mult ca în seara memorată. Sala de concert era aşa de ocupată, încât mulţi au trebuit să se întoarcă, neavând loc. L-am consilia ca la soliştii vocali să folosească mai puţin cornetul şi să se servească mai mult de flaut, care se apropie mai mult de instrumentul nostru tradiţional, de fluier… Să se ferească a da o extensiune prea mare compoziţiilor d-sale, spre a evita în chipul acesta repetiţii… Dirijorul a ştiut, în numai câteva repetiţii, să iniţieze nişte muzicanţi străini în caracterul pieselor noastre naţionale. Ariile din  Crai Nou au devenit la noi poporale…, cu atât mai mult regretăm că opereta nu a fost cerută de Teatrul Naţional Bucureşti… Orchestra a trebuit să repeteze o parte din rapsodie, iar compozitorul a fost aclamat din toate părţile“.

Surse:

Crai nou, crai nou, crai nou

https://radioromaniacultural.ro/portret-ciprian-porumbescu-o-viata-plina-de-cautari-bucurii-si-neimpliniri-curmata-mult-prea-devreme/

Ecouri în presa vremii la premiera absolută a operetei Crai Nou de Ciprian Porumbescu

http://www.rador.ro/2017/10/14/portret-ciprian-porumbescu-o-viata-plina-de-cautari-bucurii-si-neimpliniri-curmata-mult-prea-devreme-3/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here