S-a întâmplat în 26 noiembrie1917, 26.XI / 9.XII

0
79
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 26 noiembrie1917, 26.XI / 9.XII: România semnează, la Focşani, armistiţiul cu Puterile Centrale, ca urmare a condiţiilor militare intervenite în urma armistiţiului ruso-german de la Brest-Litovsk.Marile victorii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917 nu au putut fi valorificate din cauza situaţiei din ce în ce mai grave din Rusia. Trupele ruse bolşevizate refuzau să lupte, provocând numeroase jafuri şi distrugeri în Moldova. Unităţi întregi au fost înlocuite din posturile de la Mărăşeşti sau Oituz din cauza refuzului de a rezista în tranşee şi a deselor părăsiri ale poziţiilor de luptă.

   „Bine instruiţi, căliţi în campania din acest an, cu o disciplină perfectă, sobră şi antrenată, armata română se prezintă la capătul unui an de război ca un instrument excelent”, scria generalul Berthelot despre armata română, într-un raport înaintat din Iaşi superiorilor săi la Paris, în data de 29 octombrie/11 noiembrie 1917.Cu toate acestea situaţia României era foarte dificilă. Cu acordul generalului Berthelot, regele Ferdinand şi prim-ministrul Ion I.C. Brătianu l-au trimis pe Victor Antonescu la Paris, în timp ce George N. Leon a luat drumul Londrei cu scopul obţinerii unui ajutor militar şi financiar din partea conducătorilor puterilor Antantei.
      Acţiunile nu au reuşit deoarece aliaţii se găseau în imposibilitatea de a sprijini guvernul român „Antanta era departe şi uneori puţin capabilă să ajute România cum trebuie”, avea să scrie mai târziu, într-o carte, ministrul armamentului în guvernul de la Paris, Albert Thomas. Indisciplina, dezordinea şi chiar anarhia pe alocuri începeau să-şi facă simţită prezenţa în cadrul trupelor ruse din România. „Încheierea bătăliei Moldovei – cum s-a propus să fie numite cele trei încleştări de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz – părea să ofere un răgaz României, dar evenimentele din Rusia au creat un nou cadru militar şi politic cu totul defavorabil ţării noastre. Îndată după luarea puterii, Lenin a anunţat intenţia noii puteri, comuniste (bolşevice), de a încheia pacea. Dispozitivul mixt româno-rus pe front, dar, mai ales, poziţia Moldovei, prinsă între Rusia, Austro-Ungaria şi teritoriile româneşti ocupate de Puterile Centrale şi aliaţii lor, făceau, practic, imposibilă continuarea războiului”, arată istoricul Florin Constantiniu în volumul său „O istorie sinceră a poporului român”.
     Rusia îndeplinise, în cadrul Antantei, un rol principal în susţinerea operaţiilor militare în răsăritul Europei şi în echilibrarea raportului de forţe dintre cele două coaliţii la nivel continental. Ieşirea sa din război a creat un dezechilibru între Antantă şi Puterile Centrale care a fost imediat exploatat de Germania şi Austro-Ungaria. Din punct de vedere militar România era din noiembrie 1917 total izolată de aliaţi. Totodată, Marele Cartier General român pierdea depozitele de provizii şi muniţii din Ucraina, întreprinderile şi bunurile evacuate dincolo de Prut în toamna anului 1916.Miile de vagoane de material de război provenite, în principal, din Franţa şi aflate pe întinsul Rusiei n-au mai putut ajunge la destinaţie. Armata română rămânea prin urmare singură, cu frontul descoperit în faţa unui inamic superior, decis să ocupe întregul spaţiu dintre Carpaţi, Prut şi Dunăre.
       În anul 1917 comandantul suprem al armatelor ruso-române din zona de sud a frontului oriental era regele Ferdinand I al României, avându-l ca adjunct pe generalul rus Scerbacev.Acesta din urmă, ofiţer vechi în fosta armată imperială, era inamic recunoscut al bolşevicilor, fiind simpatizant al anglo-francezilor şi omul lor de încredere.În timp ce situaţia din Rusia se deteriora din ce în ce mai mult, iar dezordinea şi anarhia din armata rusă se accentua, generalul Berthelot a luat legătura cu generalul D.G. Scerbacev, solicitându-i luarea unor măsuri energice eficiente în vederea stăvilirii anarhiei din rândul trupelor ruse din Moldova. Autorităţile militare nu mai aveau însă situaţia sub control.
      Într-un raport înaintat superiorilor săi la începutul lunii octombrie 1917, generalul Berthelot preciza că trupele române şi cele ruse „n-ar putea fi separate” având în vedere „strânsa lor colaborare”.În fond soarta României este intim legată de evoluţia situaţiei din Imperiul rus, mai sublinia generalul Berthelot.La 18 noiembrie/1 decembrie 1917, în timp ce la Brest-Litovsk se desfăşurau convorbiri de armistiţiu între delegaţiile Puterilor Centrale şi Rusiei, în România a fost convocat un consiliu prezidat de regele Ferdinand şi de preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion I.C. Brătianu, pentru a fi examinate posibilităţile evitării unei catastrofe naţionale. La consiliu au luat parte, de asemenea, generalii C. Prezan, Al. Averescu, Eremia Grigorescu, H.M. Berthelot.
       Scerbacev a încercat să introducă ordinea în tabăra sa, dispunând, în noaptea de 18/19 noiembrie 1917, regimentelor sale cele mai fidele să ocupe statele majore ale diviziilor şi să dezarmeze unităţile trecute de partea bolşevicilor. Totodată, pentru asigurarea spatelui şi încetarea operaţiilor pe front, în ziua de 20 noiembrie/3 decembrie 1917, generalul Scerbacev a trimis, din Iaşi, o telegramă feldmareşalului August von Mackensen şi arhiducelui Iosef, cerându-le să comunice condiţiile propuse de Puterile Centrale pentru încheierea armistiţiului. Întrucât armata română făcea parte din frontul oriental, iar comandamentul rus propusese încheierea unui armistiţiu, guvernul României, nevând altă soluţie, a trebuit să se alăture iniţiativei generalului Scerbacev.
       La Brest-Litovsk, Krîlenko, generalisim al armatei ruse, încheie armistiţiul cu Puterile Centrale. Pe frontul român, Scerbacev refuză să recunoască autoritatea lui Krîlenko, a guvernului sovietic de la Petrograd şi a armistiţiului încheiat de el.Dar soldaţii încep să-şi destituie, să-şi degradeze şi să-şi aresteze ofiţerii, înlocuindu-i cu alţi comandanţi, aleşi dintre ei. În fruntea unităţilor sunt puse comitete revoluţionare.Comandanţii neînlocuiţi de bolşevici plecară singuri, neputând suporta situaţia în care fuseseră puşi.Faţă cu această stare nu mai era posibil să se prelungească situaţia echivocă a armatei ruse de pe frontul român.Scerbacev se văzu pus în faţa unei situaţii catastrofale, din care nu se putea ieşi decât pe singura poartă a armistiţiului’.
        La 21 noiembrie/4 decembrie 1917 Consiliul de Miniştri al României s-a întrunit în şedinţă extraordinară şi după dezbateri aprinse a luat hotărârea de a angaja tratative cu Puterile Centrale, în vederea semnării armistiţiului şi apoi a păcii.Brătianu a expus diversele ipoteze asupra condiţiilor în care s-ar încheia armistiţiul şi a cerut să se discute care ar fi măsurile militare de luat, potrivit cu situaţia în care va fi pusă armata română.Consiliul a hotărât că armata română, constrânsă de necesitate, trebuie să ia parte şi ea la tratative, spre a încheia un armistiţiu cu caracter pur militar, excluzând orice consideraţii politice, pe durata cât va ţine armistiţiul cu ruşii.
        În aceeaşi şedinţă Consiliul de Miniştri a aprobat componenţa delegaţiei la tratativele cu Puterile Centrale şi l-a numit ca şef al acestei delegaţii pe generalul Al. Lupescu. Răspunsul Puterilor Centrale a fost şi el imediat. La 22 noiembrie/5 decembrie, arhiducele Iosif a comunicat guvernului român acordul ca tratativele pentru încheierea armistiţiului să se desfăşoare la Focşani. Primind acordul Puterilor Centrale, Marele Cartier General român şi comandamentul armatelor ruse de pe frontul din Moldova au început de îndată pregătirea delegaţiilor pentru tratative şi au fixat ca loc de adunare a acestora oraşul Tecuci. Un număr de 21 de ofiţeri ruşi şi patru români (un general şi trei colonei) au format comisia ruso-română care urma să plece la Focşani pentru a semna armistiţiul cu inamicul.
        Negocierile privitoare la condiţiile armistiţiului au început în fapt la Tecuci, la 23 noiembrie/6 decembrie, şi au continuat la Focşani.La tratative, din partea germanilor principalul delegat era generalul Kurt von Morgen, iar din partea ruşilor – generalul Kelşevski, comandantul Armatei a 9-a ruse.Delegaţia română era condusă de generalul Lupescu, iar în componenţa acesteia intrau, între alţii, coloneii de stat-major Răşcanu şi Condeescu.Armistiţiul a fost semnat la Focşani, la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prevăzând ca trupele ruse şi cele germano-austro-ungare să înceteze provizoriu ostilităţile până în momentul când chestiunea războiului sau a păcii va fi decisă de Adunarea Constituantă a întregii Rusii. Armatele române, care operează sub ordinele generalului Prezan şi care fac parte din frontul român – încheie şi ele această convenţiune, pentru timpul cât va dura armistiţiul armatelor ruse de pe frontul român.
        Cele două păţi contractante se obligau să anunţe reluarea ostilităţilor cu 72 de ore înainte de reînceperea lor.De asemenea, se interzicea slăbirea unităţilor existente pe front, prin retrageri individuale sau colective, cu scopul întăririi altor fronturi.Armistiţiul prevedea întreruperea operaţiilor terestre, navale şi aeriene pe toată linia fronturilor, precum şi faptul că se interzic lucrările de întărire a poziţiilor, avanposturile, transporturile de trupe pe alte fronturi.
        Armistiţiul a avut un caracter pur militar fără implicaţii politice şi era provizoriu. Evidenţiind semnificaţia acestui act, istoricul american G.E. Torrey îl aprecia ca fiind „răspunsul rezonabil la împrejurări aflate dincolo de posibilităţile de control ale României, un act responsabil, care în cele din urmă s-a dovedit a fi în interesul cel mai bun al României şi al aliaţilor ei” .
Surse:
Constantin Kiriţescu,”Istoria războiului pentru întregirea României. 1916-1919”, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989
„Politica externă a României.Dicţionar cronologic”,Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
Florin Constantiniu, „O istorie sinceră a poporului român”, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002
Zorin Zamfir, Jean Banciu,”Primul Război Mondial”,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995)
Constantin I. Stan,”Generalul Henri M. Berthelot şi românii”.Ed. Paideia, Bucureşti, 2008
„Istoria militară a poporului român”,vol V,Ed. Militară, Bucureşti, 1988

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/11/26/la-26-noiembrie-9-xii-1917-ca-urmare-a-dezastrului-produs-de-pacea-separata-a-rusiei-cu-germania-romania-s-a-vazut-silita-sa-semneze-la-focsani-armistitiul-cu-puterile-centrale/

https://radioromaniacultural.ro/1917-anul-premergator-1917-anul-premergator-marii-uniri-armistitiul-de-la-focsani-dintre-romania-si-puterile-centraleuniri-armistitiul-de-la-focsani-dintre-romania-si-puterile-centrale/

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2017/11/26/1917-anul-premergator-marii-uniri-armistitiul-de-la-focsani-dintre-romania-si-puterile-centrale-03-36-05

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here