S-a întâmplat în 26 iunie 363

0
64
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 26 iunie 363: Moartea împăratului roman Flavius Claudius Iulianus într-o luptă împotriva Imperiului sasanizilor, duce în aceeaşi zi la stabilirea succesorului său Flavius Claudius Iovianus. Flavius Claudius Iulianus (331 – 26 iunie 363) a fost un împărat roman care a domnit între 361 – 363, el este ultimul împărat roman păgân. Născut la Constantinopol ca fiu al lui Iulius Constantinus (fratele vitreg, asasinat în 337, al lui Constantin cel Mare), Iulian este elev al lui Libanios şi Maximos din Tyr. A abandonat religia creştină în 351 în favoarea unui monoteism neoplatonician.

      La 6 noiembrie 355 este desemnat de împăratul Constantin II caesar al provinciilor din Occident. În februarie 360, la Luteţia (astăzi, Paris), trupele din Occident îl proclamă împărat. După moartea lui Constantin II, la Tarsos (3 noiembrie 361), Iulian este recunoscut ca unic împărat al imperiului şi vine la Constantinopol. Scurta lui domnie stă sub semnul reacţiei anticreştine şi încercărilor de reînviere a cultelor păgâne, a obiceiurilor şi moravurilor străbune.
        Adoptă edicte anticreştine, care-i aduc cognomenul de Apostatul. Posesor al unei vaste culturi filosofice şi filologice, Iulian a lăsat o bogată şi multilaterală operă literară scrisă în limba greacă. Rănit în lupta de la Maranga, de pe fluviul Tigru, Iulian moare câteva zile mai târziu, la 26 iunie 363. Cu el se sfârşeşte dinastia întemeiată de Constantin cel Mare.Flavius Claudius Iovianus (n. c. 331 – d. 364), a fost împărat roman în perioada 363 – 364. Flavius Iovianus s-a născut în anul 331 la Singidunum (azi Belgrad). Tatăl său, Varronianus fusese tribun al legiunii Iovani şi avusese funcţia de comes domesticorum sub împăratul Constantius II. Iovianus însuşi fusese protector domesticus sub Constantius şi primicerius domesticorum sub Iulian Apostatul, predecesorul acestuia. Iovian a fost concediat după câtva timp.
     Unele surse susţin că acest lucru se datora faptului că Iovian era creştin, dar altele arată că această teorie a apărut mult mai târziu în istoriografiile creştine şi nu se întâlneşte în relatările contemporane. În orice caz, Iovian a fost rechemat de Iulian Apostatul în anul 363, când acesta se pregătea pentru o expediţie militară împotriva Imperiului sasanizilor (dinastie de şahi persani (224-651); statul sasanizilor cuprindea, pe lângă Iran, Afganistanul, Irakul, o mare parte din Armenia şi Gruzia; în anul 651, statul sasanizilor a fost cucerit de arabi.
       În timpul acestei campanii, Iulian a fost rănit mortal de o suliţă care l-a lovit în abdomen. Nu se ştie până astăzi dacă Flavius Claudius Iulianus a murit de lovitura unei suliţe duşmane sau prin trădarea unui roman (L. Jerphagnon). Sfântul Efrem, scriitor sirian, contemporan, însă nu martor ocular, ne încredinţează că Iulian, înainte de a muri, ar fi strigat: „Ai învins, Galileene!“, Galileanul fiind Isus.După alţi cronicari creştini, împăratul, murind, ar fi ameninţat cerul, spunând: „Helios, m-ai pierdut!“, Helios fiind, în gândirea lui, zeul suprem al religiei pe care voia s-o statornicească în imperiu în locul celei creştine. Aceste versiuni legendare provin deci din medii creştine oștile acestui nepot al lui Constantin cel Mare care devenise apostat.
     În schimb, admiratorii păgâni ai defunctului împărat au încercat să-i împodobească sfârşitul cu o aură socratică. La douăzeci şi cinci de ani după moartea lui, Ammiamus Marcellinus îl înfăţişează stând de vorbă cu doi filozofi, înainte de moarte, despre soarta sufletului. Există controverse cu privire la alegerea lui Iovian ca împărat. Unele surse susţin că, pe patul său de moarte, însuşi Iulian l-ar fi desemnat succesor. Alte surse susţin că ar fi fost ales de soldaţi, unele afirmând că alegerea s-ar datora soldaţilor creştini. Iovian a murit într-un accident la Dadastana, în Galatia (Asia Mică) la 17 februarie 364, în drum spre Constantinopol.

Surse:

https://www.newworldencyclopedia.org/entry/Julian_the_Apostate

Lenski, Noel Emmanuel Failure of Empire: Valens and the Roman State in the Fourth Century AD University of California Press: London, 2003

https://www.academia.edu/37481067/Politica_anticreştină_a_împăratului_Iulian_Apostatul_-model_al_politicilor_anticreştine_moderne

https://istoriiregasite.wordpress.com/tag/iulian-apostatul/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here