S-a întâmplat în 26 aprilie 1963

0
69
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

         S-a întâmplat în 26 aprilie 1963: A murit Vasile Voiculescu, medic şi scriitor (poet, prozator, dramaturg); din 1930 a iniţiat la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă pentru săteni, „Programul pentru sate”, care va deveni „Ora satului” (în care a fost prezent atât ca medic, cu sfaturi de specialitate, cât şi ca reporter de actualităţi rurale); a colaborat, de asemenea, constant la emisiunea „Universitatea Radio”; după 1944 a participat la reuniunile literare ale grupului „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim din Bucureşti; în august 1958 a fost arestat, fiind eliberat în mai 1962, cu mai puţin de un an înainte de moarte; membru post-mortem al Academiei Române din 1993.

           Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influenţa poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie în curentul tradiţionalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinaţia spre teluric şi elementar, spre sentimentul religios, este transpusă în simboluri şi alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieţii pulsând în vegetaţia din jur, sufletul devine spaţiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Naşterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului.

           În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezenţe angelice, întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie. Devine medic şi doctor în medicină la Bucureşti, ţine la radio o serie de conferinţe de medicină pentru ţărani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris se amplifică.

           A scris şi povestiri fantastice.În proză îi apar postum Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, ambele volume de povestiri; romanul Zahei orbul şi Teatru, unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viaţa literară, iar din dramaturgie între altele: Duhul pământului, Demiurgul, Gimnastică sentimentală, Pribeaga. În 1941 i-a fost conferit Premiul Naţional de Poezie.

        După instalarea regimiului comunist în 1945, viața lui Vasile Voiculescu intră în declin. Dacă între 1927-1945 fusese unul dintre cei mai importanți oameni de cultură, după aceea este trecut la indexul autorilor interziși. Alături de Bacovia, Blaga, Ion Barbu, Arghezi, este scos din librării, exclus din antologii și manuale școlare, nu mai este solicitat de reviste și edituri.

       Sufletul și fizicul șubrezesc. Sufletul îi este mâhnit de moartea bunului prieten Ionel Teodoreanu în februarie 1954 în timp ce fizicul trebuie să suporte în mai 1955 o intervenție chirurgicală. E din ce în ce mai oboist. Fără acces la tipar, ajunge extrem de sărac. Era destul de strâmtorat, iar aceasta se cunoștea mai întâi după ținuta lui vestimentară, întotdeauna corectă, dar trădând intervenția repetată a curățătoriei chimice. Iarna nu avea destule lemne de foc și deseori dormea în căciulă și bocanci.

        Vasile Voiculescu este nevoit să facă un gest pe care niciun filolog nu ar vrea să-l facă. Se vede silit să vândă o parte din cărțile strânse cu atâta migală și răbdare. Face o listă și o trimite Patriarhiei. Alte 6000 de volume de literatură clasică universală le va dona Academiei. Nu apucă să le vândă deoarece în noaptea de 4 spre 5 august 1958 este arestat de Securitate deoarece era bănuit de „uneltire contra ordinii sociale” fiindcă păstrase legătura cu unii intelectuali indezirabili pentru comuniști.

        Pe 8 noiembrie 1958 este condamnat la 5 ani temniţă grea şi 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii.În timpul detenţiei a fost purtat prin închisorile de la Jilava şi Aiud. Aici el va contacta un TBC la coloană, fiind imobilizat de boală. La 2 mai 1962 a fost eliberat, însă a trebuit să fie ajutat să iasă pe poarta închisorii, deoarece nu mai putea merge.

         Timp de un an a trecut prin chinuri groaznice ca urmare a bolii din închisoare, dar și-a păstrat memoria și gândirea intacte. A trecut la cele veșnice în noaptea de 26 aprilie 1963. Fiul său nu s-a împăcat ușor cu moartea tatălui și cu faptul că acesta suferise o condamnare nedreaptă astfel că în februarie 1968 a reușit să obțină desființarea sentinței din 1958, iar numele lui Vasile Voiculescu nu va mai fi umbrit de niciun nor.

Surse:

http://www.autorii.com/scriitori/vasile-voiculescu/index.php

https://doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/vasile-voiculescu-poetul-coborat-din-icoana

https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/154-vasile-voiculescu-1884-1963

https://www.fericiticeiprigoniti.net/vasile-voiculescu/1462-inchisorile-lui-vasile-voiculescu

https://www.istorie-pe-scurt.ro/moartea-lui-vasile-voiculescu-progresul-tehnic-nu-i-mai-lasa-omului-timp-sa-gandeasca-sa-creeze/#more-13587

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here