S-a întâmplat în 25 mai 1987, 25-27

0
89

S-a întâmplat în 25 mai 1987, 25-27: Vizita oficială în România a lui Mihail Gorbaciov, secretar general al CC al PCUS. Autorităţile comuniste au luat măsuri speciale ca în presa română să nu apară niciun fel de informaţii privind politica de „glasnost” şi „perestroika” iniţiată de noua conducere din URSS. Nicolae Ceauşescu a afirmat că în România reforme asemănătoare fuseseră făcute încă de la sfârşitul anilor ’60.

       Evenimentul a generat un interes deosebit din partea mass media occidentală, care a relatat pe larg vizita liderului sovietic la București. Articolele și analizele apărute în presa internațională au devenit cunoscute românilor prin intermediul posturilor de radio care emiteau în limba română (Europa liberă, Vocea Americii etc.). Emisiunile difuzate de acestea prezentau românilor, afectați de izolarea informațională la care erau supuși, comentarii, reacții, percepții occidentale în privința vizitei, dar și asupra regimului de la București.

        În pofida rezervelor serioase faţă de sensul reformelor iniţiate de Gorbaciov, liderul român nu putea ignora dezvoltarea raporturilor cu această ţară, presat, în primul rând, de nevoia asigurării materiilor prime necesare industriei şi asigurării unei pieţe de desfacere pentru propriile produse. Era conştient că menţinerea unor contacte personale cu liderul sovietic îi permitea să apară în faţa opiniei politice interne, dar în primul rând internaţionale, drept un partener cu autoritate.

       Nu avea niciun motiv să neglijeze raporturile cu URSS, cu atât mai mult cu cât principiile pentru care militase încă de la instalarea sa în fruntea PCR, şi care îi pricinuiseră atâtea necazuri, acum erau proclamate cu fermitate de noul lider de la Kremlin. Interesat în stabilirea unor contacte mai strânse cu Gorbaciov, Nicolae Ceauşescu i-a adresat acestuia invitaţia de a face o vizită în România chiar în anul 1985. Participarea unei delegaţii a PCR condusă de Ceauşescu la cel de-al XXVII-lea Congres al PCUS şi întrevederea lui cu Mihail Gorbaciov aveau să indice, de asemenea, voinţa celor două părţi de a conlucra.

       Disponibilitatea pentru dezvoltarea relaţiilor româno-sovietice a fost semnul sub care s-a desfăşurat vizita întreprinsă de o delegaţie română condusă de Ceauşescu la Moscova, la 16 mai 1986, la încheierea căreia au fost semnate o serie de programe şi acorduri de colaborare în domeniile economic, tehnico-ştiinţific şi cultural. La înapoierea în ţară, liderul român s-a limitat să constate doar că „a fost o vizită de lucru scurtă, cu rezultate bune“.

       După o serie de ezitări, Mihail Gorbaciov a acceptat să viziteze România (25-27 mai 1987), din dorinţa de „a sparge blocada informaţională“ faţă de reformele din URSS şi a-l convinge pe omologul său, cu tact, de necesitatea unei democratizări autentice a regimului. Chiar dacă discursurile celor doi lideri la mitingul din Capitală au fost într-un fel paralele, fiecare încercând să prezinte justeţea propriilor viziuni în abordarea problemelor construcţiei socialiste, vizita liderului sovietic a reprezentat un moment pozitiv în relaţiile bilaterale.

       Reîntors la Moscova, Gorbaciov le împărtăşea colegilor din Biroul Politic că „răbdarea şi principialitatea“ părţii sovietice faţă de Ceauşescu şi România se justificaseră. Înţelegerea realizată în urma vizitei răspundea de fapt scopului urmărit de conducerea română: impulsionarea relaţiilor economice dintre cele două state, dictată de nevoile presante ale României. Impresiile lapidare ale lui Ceauşescu după această vizită evidenţiau faptul că acesta înţelesese foarte bine cursul noii politici iniţiate de Gorbaciov şi, totuşi, se încăpăţâna să persevereze în promovarea unei politici interne ce se dovedea tot mai falimentară.

       Gorbaciov i-a făcut însă în memoriile sale un portret din care rezultă cu prisosință iritarea ce i-o producea liderul român. „Mi-a fost dat să mă întâlnesc cu mulți oameni ambițioși, a consemnat el. Este, în general, greu să-ți imaginezi un mare politician fără o doză de orgoliu și încredere în sine. În acest sens, Ceaușescu era în afara oricărei concurențe. De pe buzele acestuia nu dispărea zâmbetul arogant, care-i sugera intrelocutorului că citește prin el și nu dă un ban pe el. Aplombul, atitudinea disprețuitoare față de oameni care atingea dimensiuni extreme în urma unor decenii de putere lipsită de control, se transfera, probabil, fără să observe acest lucru, de la slugile sale, asupra partenerilor egali de statut”.

        Deosebirile de vederi evidenţiate pe parcursul vizitei secretarului general al CC al PCUS nu au fost de natură să diminueze volumul şi intensitatea schimburilor româno-sovietice. Acestea au fost marcate de participarea unei delegaţii române conduse de Ceauşescu la festivităţile de la Moscova consacrate celei de-a 70-a aniversări a Revoluţiei din Octombrie, precum şi de vizita oficială în România, în mai 1988, a lui Andrei Gromîko, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, căruia Ceauşescu s-a străduit să-i rezerve o primire extrem de caldă, în speranţa că îl va convinge de justeţea politicii promovate de conducerea română. (Cu această ocazie, oaspetele sovietic i-a înmânat lui Nicolae Ceauşescu cea mai înaltă distincţie sovietică – Ordinul „Lenin“ –, conferită de Moscova cu prilejul celei de-a 70-a aniversări a zilei de naştere.)

      Vizita oficială de răspuns la Moscova, întreprinsă în perioada 4-6 octombrie 1988, de Nicolae Ceauşescu, însoţit de Elena Ceauşescu, a scos în evidenţă divergenţele ireconciliabile care îi separau pe cei doi lideri în abordarea chestiunilor teoretice şi practice ale construcţiei socialiste.În cadrul convorbirilor oficiale, Ceauşescu a insistat pe dezvoltarea colaborării în sfera economică. Făcând bilanţul convorbirilor, Mihail Gorbaciov s-a declarat satisfăcut de discuţiile purtate, subliniind că, în general, poziţiile celor două ţări coincideau, iar deosebirile care existau priveau doar activitatea practică şi abordările concrete. Înapoiat în ţară, Ceauşescu a fost extrem de rezervat în aprecierea rezultatelor vizitei, limitându-se să evidenţieze acordul la care se ajunsese la Moscova, îndeosebi în colaborarea economică, evitând să facă vreo referire concretă la aspectele de ordin politic discutate în timpul vizitei.

      Pe parcursul anului 1989, pe măsura izolării tot mai pronunţate a României pe are­na internaţională, contactele la nivel înalt dintre cele două partide au scăzut în inten­sitate, continuând însă la alte niveluri, inclusiv pe linia organelor locale de partid şi de stat, fără niciun fel de restricţii. La sfârşitul lunii ianuarie, a avut loc vizita la Bucureşti a lui Vadim Medvedev, secretar al CC al PCUS, pentru semnarea Planului de colaborare ideologică dintre cele două partide pe anii 1989-1990, urmată de participarea unei delegaţii de partid şi guver­namentale sovietice la aniversarea zilei naţionale a României şi a unei delegaţii a PCUS la ultimul Congres al PCR.

      În cea de-a doua jumătate a anului 1989, relaţiile româno-sovietice ating un grad maxim de încordare, pe măsura prăbuşirii regimurilor din țările socialiste central și est-europene.Tot mai îngrijorat de evoluţiile din aceste ţări,Ceauşescu începe să suspecteze conducerea sovietică de faptul că nu este străină de declanşarea unei campanii concertate îndreptate împotriva României.

      Ştirea privind organizarea întâlnirii sovieto-americane la nivel înalt din 2-3 decembrie 1989, la Malta, a fost primi­tă cu rezerve serioase de către liderul român, care nu s-a sfiit să transmită liderului sovietic obiecţiile sale faţă de agenda convorbirilor, care depăşea problematica relaţiilor bilaterale. Acesta a exprimat, de asemenea, îndoiala faţă de oportunitatea participării sale la întâlnirea din 4 decembrie a conducătorilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din statele Tratatului de la Varşovia şi a condiţionat participarea la aceasta de organizarea, cu acest prilej, a unei întâlniri la vârf româno-sovietice.

        Solicitarea unei asemenea întâlniri, acceptată de conducerea sovietică, a fost determinată de dorinţa liderului român de a aborda o serie de probleme ale colaborării economice, îndeosebi chestiunea importului de materii prime pentru nevoile economiei româneşti, aflată într-o criză profundă, cu impact serios asupra nivelului de trai al populaţiei.

       Convorbirile din după-amiaza zilei de 4 decembrie 1989, dintre Ceauşescu şi Gorbaciov, de la ultima întâlnire a celor doi lideri, a fost axată pe tema relaţiilor economice, precum şi pe evoluțiile din ţările socialiste, soarta socialismului în general. Discuțiile au ilustrat din nou abordările diferite ale celor două părţi faţă de căile şi modul de perfecţionare a socialismului, precum şi cerinţa presantă a părţii române de organizare a unei întâlniri a prim-miniştrilor celor două ţări pentru examinarea unor aspecte ale relaţiilor economice, reuşindu-se chiar convenirea acesteia pentru începutul lui 1990. Pledoaria liderului român pentru organizarea unei conferinţe care să examineze soarta socialismului a fost primită cu rezerve de către Gorbaciov, care a făcut o ultimă încercare de a-l determina pe liderul român să opereze o democratizare a regimului din România.

       Discuţiile de la Moscova l-au convins pe Ceaușescu că Gorbaciov nu era străin de schimbările ce avuseseră loc în celelalte ţări socialiste europene. În faţa semnelor tot mai evidente ale deteriorării situaţiei interne, izolării ţării pe plan internaţional, Ceauşescu a continuat să creadă că linia promovată de el era cea corectă. În pofida perspicacităţii şi inteligenţei sale native, nu a intuit nevoia unei schimbări în politica sa internă, în concordanţă cu spiritul vremii, rămânând un credincios fanatic al idealurilor socialiste, la nivelul la care le înţelesese el. A fost un calcul greşit care i-a grăbit sfârşitul dramatic, în urma revoltei populare din decembrie 1989…Şi a intervenţiei străine de tip asimetric, fireşte…

Surse:

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/reformatorul-gorbaciov-primit-cu-frica-de-ceausescu

https://revista22.ro/eseu/vasile-buga/nicolae-ceau537escu-vs-mihail-gorbaciov-rela539iile-romano-sovietice-1985-1989

http://betea.ro/index.php/2015/10/07/fata-n-fata-cearta-sotilor-ceausescu-cu-sotii-gorbaciov/

 

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here