S-a întâmplat în 25 iunie 1901

0
28

S-a întâmplat în 25 iunie 1901: A murit Alexandru Candiano-Popescu. Alexandru Candiano-Popescu (n. 27 ianuarie 1841, Lipia, Buzău), avocat, ziarist și general al armatei române, a fost fondatorul ziarelor „Perseverența” și „Democrația” și inițiatorul mișcării republicane antidinastice din 20 august 1870, cunoscută și sub denumirea de Republica de la Ploiești.

        A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti la 10 iulie 1857, ca sublocotenent de artilerie, parcurgând ierarhia militară până la gradul de căpitan. A participat la detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866. În 1867 a demisionat din armată, urmând studii juridice in Italia şi înfiinţând două ziare, „Perseverenţa” şi „Democraţia”. Fiind considerat un agitator politic, a fost arestat de trei ori, inclusiv o dată în Austro-Ungaria, unde a petrecut câteva săptămâni în închisoarea din Arad.
      Având un pronunţat spirit de frondă, în august 1870 a condus mişcarea republicană de la Ploieşti împotriva lui Carol I. Mişcarea a fost înfrântă, iar el împreună cu alţi 40 participanţi a fost pus sub acuzare, fiind însă achitaţi de tribunalul din Târgovişte. La 24 mai 1875 Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, A.G. Golescu, Gheorghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chitu, C.G. Pascov şi N.C. Furculescu şi-au pus semnătura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Naţional Liberal.

       Mobilizat în 1877, a participat la Războiul pentru Independenţă, remarcându-se la comanda Batalionului 2 Vânători în celebrul atac pentru cucerirea redutei Griviţa 1. Citându-l pe ordinul de zi a armatei pentru comportarea eroică avută la comanda Batalionului 2 Vânători, generalul Alexandru Cernat, ministrul de război, aprecia faptul că acesta, înrolat ca voluntar în război, s-a oferit să conducă batalionul „nefiind chemat la comanda acestuia”.

       Pentru faptele sale de arme a fost avansat la gradul de locotenent-colonel şi decorat cu cele mai înalte ordine şi medalii: „Steaua României” în gradul de ofiţer, „Virtutea Militară” de aur, „Trecerea Dunării”, „Apărătorilor Independenţei” şi „Crucea Sf. Gheorghe”. În 1894 este avansat la gradul de general de brigadă. A scris versuri (Când n-aveam ce face – 1866), cântece de război şi un volum de memorii „Amintiri din viaţa-mi”. În 1879 devine prefect al poliției Bucureștiului timp de 4 luni. Deși participase la mișcarea antidinastică, el este, între anii 1880-1892, adjutant al regelui Carol I. În 1894 este avansat la gradul de general de brigadă.
        Nici azi nu se știe prea bine cum au stat lucrurile cu Republica de la Ploiești a lui Candiano-Popescu.Când s-a pus în fruntea încercării de a-l detrona pe regele Carol I, Candiano era căpitan de artilerie. A murit general al armatei Române, după un parcurs furtunos în viață. Arestat pentru sedițiune și asta nu numai în România, ci și în Ungaria, după ce a scăpat, suspect de repede, de acuzațiile că a făcut și a dres împotriva orânduirii, când cu Republica sa, Candiano-Popescu și-a încercat norocul în avocatură și gazetărie. După povestea cu republica eșuată, Candiano n-a fost degradat, a plecat din armată vrând să-și facă o carieră în civilie.
      Declarat erou al războiului, Candiano-Popescu se vede cu pieptul plin de decorații și nu mult după aceea, ajunge în poziția de adjutant al regelui pe care încercase să-l detroneze.Personajul făcuse parte și din conspirația care l-a dat jos de pe tron pe Cuza și se pare că asta i-a făcut pe fondatorii Partidului Liberal să-l ia între ei în grupul lor de inițiativă. Asta deși îl calomniase intens în ziarele sale pe Kogălniceanu, unul dintre părinții acestui partid și care dezavuase lovitura de stat căreia îi căzuse vodă Cuza victimă. Când Candiano a fost numit adjutant al regelui, Mihai Eminescu i-a „pictat” în negru pe liberali în „Timpul” cu acuzația că lângă rege fusese adus un ofițer care încercase să doboare monarhia cu republica lui de la Ploiești. În „Boborul”, Caragiale dă de înțeles că republica lui Candiano-Popescu nu fusese decât un imens caraghioslâc politic, soldat la Ploiești cu chefuri și beții publice.
      Mai recent se vehiculează păreri care spun că rețeaua republicană ar fi fost mult mai mare și că, de fapt, Candiano-Popescu ar fi încurcat voit momentul declanșării loviturii de stat, în înţelegere fiind cu monarhiștii. Asta le-ar fi dat timp autorităților să lichideze republica și să-i facă pe ceilalți conjurați să se astâmpere. Poate că așa or fi stat lucrurile și Candiano-Popescu era, în realitate omul monarhiei, care-i făcuse cu viclenie pe republicani să-l pună în fruntea lor, ca ofițer revoltat de domnul străin ce părea. La timpul potrivit nu s-a găsit nimeni care să se întrebe ce hram purta Candiano-Popescu. Era un monarhist vopsit în republican sau un republican care devenise un fidel al monarhiei? Probabil că, la fel ca în cazul asasinării lui Barbu Catargiu pe dealul Mitropoliei, nu vom afla niciodată.

Surse:

Bacalbaşa, C., Bucureştii de altădată, vol. I, (1871-1877), Editura Eminescu, Bucureşti, 1987

Bejancu, Gh., col, Ceauşescu, I., lt.-col., Mocanu, V., lt.-col., Olteanu, C., col.‚ Asalt la redute. Eroi ai războiului pentru independenţă, Editura Militară, Bucureşti, 1969,

Florian Gheorghe, Mihai Popescu, conf.univ. dr. Ion Rotaru, Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1982

http://www.ziare.com/cultura/documentar/republica-de-la-ploiesti-a-lui-candiano-popescu-documentar-1086658

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/alexandru-candiano-popescu-un-personaj-cat-o-intreaga-clasa-politica

https://radioromaniacultural.ro/gaudeamus-cine-a-fost-de-fapt-candiano-popescu/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here