S-a întâmplat în 24 noiembrie 1796

0
44
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 24 noiembrie 1796: S-a născut  Stephan Ludwig Roth, învăţător sas, participant la Revoluţia de la 1848 din Transilvania; pentru activitatea sa revoluţionară a fost condamnat la moarte şi executat.Stephan Ludwig Roth (n. Mediaş – d. 11 mai 1849, Cluj) a fost un gânditor umanist, istoric, profesor şi pastor luteran sas din Transilvania, participant la Revoluţia de la 1848.

      El a urmărit reformarea învăţământului şi înfiinţarea mai multor şcoli săteşti, a unei şcoli pedagogice spre a combate înapoierea şi sărăcia, întrucât „conştiinţa omului se luminează prin educaţie şi cultură”. La sugestia lui Roth, în programa de învăţământ au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte gimnastica şi muzica.În 1842 Dieta de la Cluj era preocupată (pentru maghiarizare) să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine. Revoltat, Roth a scris în celebra broşură „Războiul limbilor în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a ţării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveţi singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveţi limba aceasta, o înmiită trebuinţă impune cunoştinţa (cunoaşterea) ei.(…) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naştere. Iar cu pierderea limbii dispare naţiunea însăşi”.
        În 1846, Roth a alcătuit Istoria Transilvaniei în 3 volume şi a tradus în limba germană (traducere rămasă netipărită) şi a prefaţat lucrarea de istorie bisericească „Istorie pe scurt a credinţei românilor” scrisă de Iosif Pop Silaghi (Sălăgianu) în 1845, mai târziu episcop unit al Orăzii (Oradei).Stephan Ludwig Roth a participat şi la Marea Adunare populară de la Blaj, din 3/15 mai 1848 unde a văzut deşteptată conştiinţa naţională a românilor şi hotărârea zecilor de mii de ţărani da a sfărâma lanţurile iobăgiei şi de a cere drepturi politice pentru elita românească.
         „Ţăranul în haină de savant”, sintagma prin care îl denumeau concetăţenii săi, ne-a lăsat câteva lucrări, de un real interes pentru istorici până în ziua de astăzi. Este vorba, în primul rând, de Greschichte von Siebenbürgen (Istoria Transilvaniei) (1846) rămasă în manuscris;ei i se adaugă Untersuchugen und Wohlmeinungen über Ackerbau und Nomadenwesen (Cercetări şi referiri asupra agriculturii şi vieţii nomade) (1842);.Der Sprachkampf in Siebenbürgen (Lupta pentru limbă în Transilvania) (1842),în sfârşit, în Der Goldmangel und edie Veramung in Siebenbürgen (Lipsa de bani şi pauperizarea în Transilvania) (1843) el analizezaă cauzele economico-financiare ale înapoierii acestui ţinut, între care cea mai importantă este considerată menţinerea iobăgiei, care nu permite un avânt al meşteşugarilor;servajul feudal este însă şi imoral şi de aceea înlăturarea lui este cerută de „umanitate şi folosul ţării;cerul şi pământul cer dreptate, nu menţinerea asupririi istovitoare”.
         Într-un moment în care Transilvania părea pierdută pentru habsburgi şi ultimul punct de rezistenţă se găsea în Munţii Apuseni, „tribunalele de sânge”, isterizate, condamnă haotic ţărani, preoţi, intelectuali români, saşi şi chiar maghiari, cu toţii caracterizaţi drept „trădători” (evident, şi cauzei maghiare!):”Printre ei şi Stephan Ludwig Roth, eruditul pastor sas, disipolul lui Pestalozzi, prieten al poporului român, care manifestase prin scris şi acţiune o poziţie mult avansată faţă de cea a multor fruntaţi revoluţionari maghiari”.
         Stephan Ludwig Roth a făcut parte, în 1848, din administraţia locală austriacă în comitatul Cetatea de Baltă, având funcţia de Ad-Latus sau vice-span (adjunct al unui viceguvernator într-un comitat, secundul unui subprefect). După retragerea austriecilor, Roth s-a întors în parohia sa din Moşna „şi a trăit acolo în linişte, până la începutul lui mai, încrezându-se în amnistia dată de generalul Bem”. Trebuie să admirăm „hărnicia” Tribunalului clujean, căruia i-a fost suficient ceva mai mult de o săptămână pentru a aresta, a acuza, a judeca şi a executa o remarcabilă personalitate!
       Iată acuzaţiile care i-au fost aduse:1.Acceptarea unui post sub ocupaţia duşmanului;2.Introducerea limbii române ca limbă oficială în afacerile comitatului:protocolul redactat în această limbă a fost înfăţişat Curţii de judecată ca corpus delicti;3.Despărţirea a 13 sate aparţinând comitatului, pe care le-a unit scaunelor săseşti – faptă considerată o violare a teritoriului maghiar;4.Jefuirea locuitorilor maghiari, el fiind în frunta Landsturm-ului (răscoalei) saşilor şi valahilor”.Aşadar asumarea unei răspunderi civice într-o perioadă de haos politic şi militar şi introducerea firească a limbii române în administraţie devin acuze grav, iar un document redactat în limba română un corp delict!!! De asemenea, o ajustare teritorială minoră se transformă în „violare a teritoriului maghiar”, dovadă că şi între reprezentanţii „naţiunilor unite” apăreau tensiuni îndată ce erau lezate interese economice…
       Roth nu a negat primele trei acuzaţii şi a spus că iniţiativele sale, „conform vederilor sale politice şi a opiniilor sale de atunci apăreau drepte şi legale şi că potrivit stării lucrurilor din acea vreme el a crezut că a acţionat corect”. Ultimul cap de acuzare l-a respins, afirmând că aşa-zisul „jaf” a constat în rechiziţiile de cai şi vite ordonate de superiorii săi.Chiar dacă acuzaţiile s-ar fi dovedit întemeiate,Stephan Ludwig Roth ar fi trebuit să fie achitat în baza amnistiei generalului Bem.Însă Dieta n-a ţinut niciodată seama de această amnistie şi „în consecinţă nu a fost niciodată respectată de către comisarul Csány”;Curtea de justiţie nu va avea nici o indepedenţă faţă de Dietă, aşa că tăvălugul urii aluneca nestingherit înainte. Contelui Karacsay nu-i mai rămânea decât să constate:”Când s-a recunoscut el însuşi vinovat, prin aceata şi-a pronunţat singur sentinţa de moarte, pentru că punerea sub acuzaţie conform dispoziţiilor indica foarte clar aceasta.
     Singura salvare ar fi fost o graţiere cerută de comunitatea săsească;contele Karacsay constată însă cu amărăciune că „foarte numeroşii săi concetăţeni locuind în Cluj au fost fie atât de laşi, fie atât de lipsiţi de inimă încât nici unul nu a îndrăznit să facă un singur pas să-i schimbe soarta”.De-abia după „linişterea apelor”, trupul lui Stephan Ludwig Roth a putut fi reînhumat la Mediaş în 1850.

Surse:

Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie în date şi mărturii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982

Silviu Dragomir, Avram Iancu, Prefaţă şi tabele cronologice de Francisc Păcurariu, Editura „Minerva”, Bucureşti, 1988

http://www.mediasch.net/rothro.htm

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/un-martir-al-revolutiei-de-la-1848-stephan-ludwig-roth

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Stephan_Ludwig_Roth

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here