S-a întâmplat în 24 iulie 1911

0
58

S-a întâmplat în 24 iulie 1911: Descoperirea oraşului incaş Machu Picchu. Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii.

     Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea. Ruinele oraşului Machu Picchu, redescoperite în 1911 de către un tânăr profesor de istorie de la Universitatea Yale din SUA, Hiram Bingham III, sunt unele dintre cele mai frumoase şi enigmatice locaţii străvechi din lume. În timp ce incaşii în mod sigur foloseau vârful muntelui (2761,50 m înălţime), ridicând sute de structuri de piatră începând cu anii 1400, legendele şi miturile indicau faptul că Machu Picchu (însemnând „vechiul pisc” în limba Quechua) era adorat ca un loc sacru din cele mai vechi timpuri.
         Oricare ar fi originile sale, incaşii l-au transformat într-un mic, dar extraordinar oraş. Invizibil de dedesubt şi complet limitat natural, înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia, şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret, cu palate, băi, temple, hambare şi în jur de 150 de case, toate aflate astăzi într-o remarcabilă stare de conservare. Aceste structuri, săpate în granitul din vârful muntelui sunt minuni atât arhitecturale cât şi estetice.
        Multe dintre cărămizile cântărind 50 de tone sau chiar mai mult sunt atât de precis sculptate şi unite cu atâta exactitate, încât îmbinările fără mortar nu permit nici măcar unei lame de cuţit să intre printre ele. Concluzia arheologilor este că Machu Picchu reprezenta o reşedinţă a clasei conducătoare a Imperiului Inca, care se muta aici temporar împreună cu câteva sute de servitori.
        Majoritatea lucrătorilor erau olari, pietrari, bijutieri pricepuţi în prelucrarea aurului şi argintului, ţesători şi alţi meşteşugari. Cercetările istoricilor indică faptul că aceşti meşteşugari erau aduşi la Machu Picchu din toate colţurile imperiului, având parte de o viaţă bună în această cetate-staţiune.Cetatea nu a avut o viaţă lungă: aceasta nu a fost locuită nici măcar 100 de ani, oraşul fiind abandonat în jurul anului 1530, odată cu supunerea civilizaţiei Inca de către conchistadorii spanioli.

Surse:

http://travel.descopera.ro/8496838-Machu-Picchu-100-de-ani-de-mister

https://www.raftulcuidei.ro/cafenea-culturala/machu-picchu-istoria-orasului-pierdut-din-peru/

http://www.reporterntv.ro/stire/orasul-monument-machu-picchu-un-veac-de-la-descoperire

http://m.ziare.com/magazin/cele-mai-mari-descoperiri-istorice-ale-ultimului-secol-1109479

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here