S-a întâmplat în 24 februarie 303

0
96
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 24 februarie 303 . Împăratul roman Diocleţian publică edictul prin care se începe persecuţia creştinilor în Imperiul Roman de Răsărit.

           Încercarea de a reforma viaţa religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu) duce, în anii 303-304, la promulgarea a 4 edicte anti-creştine care declanşează cea mai mare persecuţie din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de Persecuţia lui Diocleţian.

           Persecuţia lui Diocleţian (Marea Persecuţie) a fost cea mai severă dintre persecuţiile asupra creştinilor din timpul Imperiului Roman.

          În anul 303, împăratul Diocleţian şi colegii săi Maximian, Galerius şi Constantius Chlorus au emis o serie de edicte de revocare a drepturilor legale ale creştinilor şi le cereau acestora să respecte practicile religioase tradiţionale din Roma antică (printre care închinarea la statuile zeilor din temple şi aducerea de jertfe acestora).

           Mai târziu, edictele vizau clerul creştin şi impuneau sacrificii universale, prin care toţi locuitorii imperiului urmau să facă sacrificii zeilor „oficiali”. Persecuţia a variat în intensitate pe cuprinsul teritoriului imperiului – cea mai indulgentă formă de persecuţie a fost în Galia şi Britannia, unde doar prima parte a edictului a fost aplicată, şi cea mai acerbă a fost în provinciile orientale. Creştinii au fost întotdeauna obiectul unor discriminări locale în imperiu, dar împăraţii timpurii au fost reticenţi în a emite legi generale împotriva lor.

            Acesta a fost situaţia până în jurul anului 250. Atunci, sub conducerea lui Decius şi Valerian au fost emise legi contra creştinilor. Conform noii legislaţii, creştinii au fost obligaţi să facă sacrificii zeilor păgâni sub ameninţarea cu închisoarea şi apoi execuţia.

          După ascensiunea la putere a lui Gallienus, în 260, aceste legi au fost suspendate. Venirea la putere a lui Diocleţian în 284 nu a fost marcată imediat de o creştere a intransigenţei faţă de creştinism. Dar s-a început o modificare treptată a atitudinii oficiale faţă de minorităţile religioase.

          În primii cincisprezece ani ai domniei sale, Diocleţian a epurat armata de creştini. A condamnat maniheismul şi s-a înconjurat cu adversarii publici ai creştinismului.

         În iarna anului 302, Galerius a cerut lui Diocleţian să înceapă o persecuţie generală contra creştinilor. Diocleţian a fost precaut şi a mers la Oracolul lui Apollo pentru a cere îndrumare. Răspunsul oracolului lui Apollo a fost interpretat ca o susţinere a poziţiei lui Galerius, astfel încât persecuţia generală a început pe 24 februarie 303.

            Preferinţa lui Diocleţian pentru un guvern activist, combinat cu imaginea de sine ca restaurator al gloriei trecutului roman, a dus la cea mai mare persecuţie din istoria romană. Legile persecuţiei au fost abrogate de diferiţi împăraţi în momente diferite. Dar Edictul din Milan al lui Constantin şi Licinius (313) marchează în mod tradiţional sfârşitul persecuţiei.

Surse:

http://biserica.org/ro/compendium/carti/bisericauniversala/persecutiile.htm

http://www.scritub.com/istorie/Persecutiile-contra-crestinilo7322275.php

http://ziarullumina.ro/constantin-cel-mare-si-edictul-de-la-milan-78931.html

Imperiul şi Biserica timpurie (II)

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here