S-a întâmplat în 24 august 1949

0
40

S-a întâmplat în 24 august 1949: Intrarea in vigoare a Tratatului Atlanticului de Nord. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO în engleză şi OTAN în franceză şi spaniolă) este o alianţă politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat în Washington la 4 aprilie 1949. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949.Actualmente cuprinde 29 de state din Europa și America de Nord.

     Alianța s-a format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să răspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Olanda și SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia și Turcia, iar la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO.
      La constituirea ei, ideea de bază a alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al Tratatului se specifică: „Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un atac impotriva tuturor și în consecință, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul sau individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va da asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință, individual și concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restaura și a menține securitatea zonei Nord-Atlantice”.
        Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit.În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.
        Între 1945-1949, vestul era îngrijorat de expansionismul URSS care dorea să-și mențină forță militară la întreagă capacitate și să impună forme nedemocratice de guvernământ. Între 1947-1949, Norvegia, Grecia, Turcia și alte țări vest-europene sunt amenințate datorită blocadei Berlinului.În 1947 are loc Tratatul de la Dunkerque, tratat de apărare colectivă între Franța și Marea Britanie prin care își asumau asistență mutuală în cazul unui „atac german” asupra uneia dintre ele și prevenirea Germaniei de a redeveni o mare putere.
      În 1948 este încheiat Tratatul de la Bruxelles între Franța, Marea Britanie, Belgia, Olanda și Luxemburg care prevedea colaborare economică, socială și culturală prin articole formale. Conform articolului 4, sunt asigurate garanțiile de securitate. Conform articolului 51 din Carta ONU, Europa dorea să demonstreze Statelor Unite că era gata să fie anihilată pentru a se apară.Aderarea se făcea prin invitație, iar tratatul trebuia ratificat de toate statele care pot ieși din tratat după 50 de ani. Au loc negocieri cu Canada și SUA pentru formarea unei Alianțe Nord-Atlantice dintre Europa și America de Nord.Danemarca, Islanda, Norvegia și Portugalia au fost invitate de marile puteri să participe la Tratatul de la Bruxelles.
     În 1949 este încheiat Tratatul de la Washington din 1949 prin care cele 12 țări fondatoare: SUA, Canada, Franța, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca, Norvegia, Islanda, Portugalia, Italia pun bazele NATO.
    Tratatul garanta principii precum:
  • democrație
  • libertate individual
  • statul de drept
  • rezolvarea conflictelor pe cale pașnică
  • colaborarea economică
  • garanții de Securitate
  • solidaritatea defensivă în cazul unui atac asupra unui membru NATO, deși SUA își asumă o garanție juridică slabă pentru că nu doresc să se angajeze într-un conflict
  • apărarea teritorială în Europa și America de Nord la nord de Tropicul Racului
  • supremația Cartei ONU
  • tratatele internaționale nu intră în contradicție cu Tratatul
  • organizarea intalniriilor Consiliului de câte ori este necesar
  • aderarea la NATO prin care statele se pun de acord și invită statul care vrea să adere, actele fiind depuse la Washington.
  • ratificarea tratatului de aderare dacă majoritatea statelor votează
  • tratatul nu poate fi modificat timp de 10 ani
  • tratatul poate fi denunțat după 20 de ani cu notificarea SUA
  • limbile oficiale în care este încheiat tratatul
 Sarcinile fundamentale ale NATO:securitatea,consultarea,descurajarea conflictelor.apărarea.managementul situațiilor de criză,parteneriatul.NATO s-a structurat pe o platforma de comandamente militare:
  • Consiliul Nord-Atlantic, condus de miniștri de externe civili ce reprezintă statele, fiind un organism de conducere suprem.Anual, aveau loc summit-uri NATO la care participau șefii de stat și șefii de guvern.
  • Comandamentul Forțelor Aliate din Europa – (SHAPE), cu sediul la Paris
  • Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate din Europa – (SACEUR); cu cea mai înaltă poziție care a devenit Comandamentul de operații american după summit-ul din 2002
  • Comandamentul Forțelor Aliate din Atlantic din Norfolk
  • Comandamentul Suprem al Forțelor Aliate – (SACA); după 2002 a devenit Comandamentul de Transformare American
  • Comandamentul Forțelor Aliate din Canalul Mânecii care a fost desființat
  • Adunarea Atlanticului de Nord – parlament format din reprezentanții parlamentelor naționale, fiind un corp de dezbatere înainte de procedura de ratificare prin două faze: dezbaterea și ratificarea
  • Secretarul General NATO – cea mai înaltă autoritate civilă, fiind un european
      NATO a reprezentat legătură transatlantică prin intermediul căreia securitatea Americii de Nord este în permanentă conexiune cu securitatea Europei. NATO este o manifestare practică a efortului colectiv depus de membri pentru susținerea intereselor comune în problema securității.Statele își mențin suveranitatea și independența.Forța militară se bazează pe forța militară a statelor membre.

Surse:

https://www.nato.int/

https://www.nato.int/nato-welcome/index_ro.html

https://www.nato.int/cps/en/SID-ECAE8DB0-F591EC88/natolive/official_texts_17120.htm

http://www.prouniversitaria.ro/carte/organizatii-europene-si-euroatlantice-/rasfoire/

http://www.mae.ro/sites/default/files/file/pdf/TRATATUL%2520NORD-ATLANTIC.pdf

https://lege5.ro/Gratuit/g42dmojv/tratatul-atlanticului-de-nord-din-04041949

http://www.cdep.ro/proiecte/2004/000/40/1/tr041.pdf

https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/apararea_colectiva_o_necesitate_a_mentinerii_integritatii_statale.pdf

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here