S-a întâmplat în 23 noiembrie…

0
62
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 23 noiembrie…

– „Ziua Economiştilor din România”; semnifică deschiderea primului curs universitar de economie politică din ţara noastră, susţinut de Ion Ghica, la 23.XI/5.XII.1843, la Academia Mihăileană din Iaşi, cu tema „Despre importanţa economiei politice”; marcarea acestei zile a fost hotărâtă la cel de-al III-lea Congres al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România/AGER.
– 912: S-a născut Otto I cel Mare, împărat german, fondatorul Imperiului Sfânt Roman;Otto I cel Mare (d. 7 mai 973), fiul lui Henric I regele germanilor şi a Matildei von Ringelheim, a fost duce al saxonilor, rege al germanilor şi primul împărat al Sfântului Imperiu Roman.
– 1572: A murit Il Bronzino, pictor florentin. Agnolo Bronzino, Agnolo di Cosimo di Mariano, Agnolo Tori sau Il Bronzino (n.17 noiembrie, 1503 în Monticelli (Florenţa) –d. Florenţa) a fost un pictor italian reprezentat al stilului manierism. Bronzino a pictat mai ales fresce, picturi de altar sau alegorice şi cu teme din mitologie.Termenul de „manierism” a fost introdus de istoricul de artă elveţian Heinrich Wölfflin la începutul secolului al XX-lea în lucrarea Das problem des Stils in der bildenden Kunst („Problema stilului în arta plastică”, 1912).
Trăsături caracteristice
– pierderea clarităţii şi coerenţei imaginii
– multiplicarea elemenelor şi a planurilor în compoziţie
– simboluri complexe care se referă la domenii care nu aparţineau până acum tematicei artistice (alchimie, arta blazonului, limbajul florilor, …)
– gust pronunţat pentru un erotism estetizant
– deformarea şi torsiunea corpurilor
– scheme sinuoase („figuri în serpentină”)
– modificarea proporţiilor între diverse părţi ale corpului
– alungirea formelor
– 1644: Se publică „Areopagitica” de John Milton, prima publicaţie dedicată libertăţii presei
– 1682: A murit Claude Lorrain, pictor francez (n. ca. 1600)
– 1710: În Moldova are loc a doua înscăunare a lui Dimitrie Cantemir (până la 11.VII.1711); a mai domnit în 1693 (din 19 martie până la 8 aprilie).Dimitrie Cantemir (26.X.1673 – 21.VIII.1723), prozator, istoric, filosof, personalitate umanistă de talie europeană (la 25 de ani era un cărturar format, care îşi începea creaţia originală cu lucrări de etică, literatură, filosofie şi muzică; la 11.VII.1714 era ales membru al Academiei din Berlin); programul său politic ca domnitor al Moldovei s-a bazat pe ideea de independenţă şi unitate a ţărilor române, pe primul plan punând eliberarea Moldovei de asuprirea otomană; după înfrângerea de la Stănileşti (1711) s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilier al ţarului Petru I; după domnia sa va începe, în Moldova, epoca fanariotă
– 1754: S-a născut Abraham Baldwin, politician american, unul dintre părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii. Abraham Baldwin (d. 4 martie 1807) a fost un politician american, patriot şi unul din părinţii fondatori ai Statelor Unite ale Americii. Originar din statul american Georgia, Baldwin a fost reprezentantul acestuia în Congresul Continental, servind atât în Camera Reprezentanţilor, cât şi în Senatul Statelor Unite ale Americii după adoptarea Constituţiei ţării. Abraham Baldwin a fost unul din cei 39 de semnatari ai Constituţiei.
– 1760: S-a născut omul politic francez Francois Noel Babeuf, reprezentant al comunismului utopic în timpul revoluţiei franceze (m. 1797, a fost executat);François Noël Babeuf (cunoscut şi ca Gracchus Babeuf, d. 27 mai 1797) a fost un revoluţionar francez, teoretician al comunismului utopic, fondator al ziarului Le Tribun du peuple şi conducător al Conspiraţiei egalilor împotriva guvernului reacţionar al Directoratulului.Doctrina sa, babuvismul, poate fi considerată precursoare a comunismului.Depăşind iluminismul, Babeuf vizează ca obiectiv desfiinţarea proprietăţii private şi instaurarea comunismului (societatea egalilor) şi aceasta prin insurecţie populară. Republica urma să se transforme într-o mare „comună naţională”, care să asigure obligativitatea muncii şi împărţirea egalitară a bunurilor.Adepţii săi, babuviştii, au fost arestaţi în 1796 în urma unei trădări, iar în anul următor, Babeuf este executat.
– 1817: S-a nascut lexicograful francez Pierre Larousse.
– 1826: A murit astronomul german Johann Elert Bode; a stabilit o lege empirică pentru calculul distanţelor de la planete la Soare (n. 1747)
– 1843: La Academia Mihăileană din Iasi, Ion Ghica a inaugurat cursul de economie politică cu celebrul său discurs „Despre importanţa economiei politice”;
– 1859: S-a născut William H. Bonney (cunoscut sub numele de „Billy the Kid”), renumit bandit american, despre care legenda spune că ar fi ucis prima dată la vârsta de 12 ani şi ar fi împuşcat 27 de oameni înainte de a fi împlinit 21 de ani (m. 1881);
-1860: S-a nascut Hjalmar Branting, politician suedez, jurnalist, deţinător al Premiului Nobel pentru Pace (d. 24.02.1925).A contribuit la separarea paşnică dintre Norvegia şi Suedia, în anul 1905. A fost primul politician socialist din Europa care a ajuns la putere în urma alegerilor legale prin sufragiu universal din 1920. Ca prim ministru, a condus intrarea Suediei în Liga Naţiunilor.A fost în fruntea a trei guverne socialiste, între anii 1920 şi 1925 (cu întreruperi), practicând o politică socială avansată.În anul 1921, Karl Hjalmar Branting a împărţit Premiul Nobel pentru Pace cu Christian Lous Lange.
– 1876: S-a nascut Manuel de Falla, compozitor spaniol, autor de opere, balete, lucrari orchestrale (m. 14.11.1946);
– 1883: S-a nascut José Clemente Orozco, considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai picturii murale mexicane (d.07.09.1949)
– 1887: S-a nascut, la Londra, Boris Karloff (Charles Edward Pratt), actor de teatru si film; celebru prin interpretarile din filmele de groaza (seriile „Frankenstein”, 1931-1958, „Mr. Wong”, 1938-1940);
– 1889: A fost instalat, într-un cazinou din San Francisco, primul tonomat din lume;
-1893: S-a născut Arthur Marx (zis Harpo), unul dintre cei trei fraţi Marx (Leonard, zis Chico, Iulius, zis Groucho), actori de film de origine germană ce au excelat în genul burlesc (filmele: „Supa de raţă”, „O noapte la Casablanca”) (m. 28.09.1964);
– 1897: S-a născut Samuil Galkin, poet şi dramaturg evreu din Rusia;
-1897: S-a născut Nirad Chaudhuri, scriitor indian şi realizator de emisiuni radiofonice şi de televiziune; a trăit mulţi ani în Marea Britanie (m. 1999)
– 1898: S-a născut mareşalul sovietic Rodion Malinovski; a condus trupele Frontului 2 Ucrainean (1944 – 1945).A condus bătălia de la Stalingrad şi a fost preşedintele Comisiei Aliaţilor pentru România.Malinovski a fost onorat cu cele mai importante decoraţii sovietice.
– 1905: S-a născut Petru Comarnescu, eseist, critic literar şi de artă, memorialist şi traducător din România.
– 1908: S-a născut Nicolai Nosov, scriitor rus pentru copii;
– 1913: S-a născut scriitorul român Nistor Colac;
– 1916: Primul război mondial: Trupele germane ocupă Ploieştiul, unde 26 de instalaţii de rafinare a petrolului, ca şi toate sondele, rezervoarele din schele şi rafinării fuseseră distruse de români la cererea guvernelor englez şi francez, pagubele ridicându-se la peste 9 milioane de lire sterline
– 1916: S-a născut actorul de film britanic Michael Gough (m. 2011).Într-o carieră de peste 65 de ani, Michael Gough a jucat în peste 150 de lungmetraje şi filme de televiziune, inclusiv în serialul SF britanic pentru televiziune Doctor Who.Michael Gough a jucat rolul valetului Alfred Pennyworth în patru filme din seria Batman: Batman (1989) şi Batman se întoarce (1992), regizate de Tim Burton, Batman Forever (1995) şi Batman şi Robin (1997), regizate de Joel Schumacher. Actorul britanic a colaborat cu Tim Burton la alte trei filme importante ale acestuia, jucând în Legenda călăreţului fără cap/ Sleepy Hollow şi asigurând vocile unor personaje din filmeleMireasa Moartă/ Corpse Bride (2005) şi Alice în Ţara Minunilor.
– 1919: S-a nascut Claudio Santoro, compozitor, dirijor si violonist Brazilian.
– 1921:S-a născut episcopul Emilian Birdaş; între anii 1973 şi 1975, ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, s-a preocupat, cu precădere, de soluţionarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna şi Mureş, contribuind la apropierea dintre confesiuni şi etnii; ca episcop de Alba Iulia (1975-1990), a restaurat vechea biserică a Mănăstirii Râmeţ, alături de care a construit o biserică nouă, numită „Catedrala Munţilor Apuseni”; a contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe şi la repararea altor sute de lăcaşuri de cult; membru de onoare al Academiei Române din 1992 (m. 1996)
– 1923: A murit scriitorul Urmuz (Demetru Demetrescu-Buzau). S-a sinucis în 1923, iar opera sa, publicată postum în reviste de avangardă precum „Punct”, „Unu”, „Urmuz”, a avut un ecou deosebit în cercurile literare, autorul ei fiind considerat precursor al suprarealismului (volumul „Pagini bizare”).Urmuz, pseudonimul literar al lui Demetru Demetrescu-Buzău, s-a născut la 17 martie 1883 în Curtea de Argeş. Face studii de drept şi, după luarea licenţei, functionează ca judecător în judeţele Argeş, Tulcea şi la Târgovişte. După campania din Bulgaria (1913), la care participă, este numit grefier la Înalta Curte de Casaţie. Incepe să scrie, aparent fără conştiinţa că produce literatură. Textele lui atrag atenţia lui Tudor Arghezi, care îi găseşte pseudonimul şi îi publică, în 1922, în două numere consecutive din „Cugetul românesc”, Palnia şi Stamate. Absurditatea cea mai izbutită este Ismail şi Turnavitu, fiind premergătoare teatrului lui Eugen Ionescu. Alte scurte scrieri sunt: Cronicarii, Algazy & Grummer, Plecarea în străinătate, Cotadi şi Dragomir. În anul următor, 1923, se sinucide la 23 noiembrie, în Bucuresti, fără să lase vreo explicaţie asupra funestului sau gest. Scrierile sale – puţine la numar – cunosc o glorie postumă, care nu a încetat să se consolideze.
– 1925: S-a născut preotul ortodox Gheorghe Calciu-Dumitreasa; arestat între anii 1948 şi 1964 (anul eliberării oficiale a marii majorităţi a deţinuţilor politici din România) pentru opiniile sale anticomuniste, va fi condamnat din nou în 1979 pentru că a criticat dur intenţiile regimului de a demola biserica Enei din Bucureşti; condamnarea sa a stârnit un val de proteste atât din partea unor intelectuali români din diaspora, cât şi din partea unor personalităţi ca Papa Ioan Paul al II-lea, preşedintele Statelor Unite, Ronald Reagan, sau premierul britanic, Margaret Thatcher; ca urmare a presiunii internaţionale, părintele Calciu a fost eliberat în 1984, iar anul următor a fost obligat să părăsească definitiv ţara, stabilindu-se în SUA (m. 2006, la Washington).
– 1933: S-a născut istoricul literar Stancu Ilin.După ce a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia limba şi literatura română -limba germană (1957), a fost repartizat cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti, unde lucrează până în 1999. În 1963-1964 a îndeplinit funcţia de şef al serviciului UNESCO din cadrul Ministerului de Externe.Ilin debutează în revista „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”, cu studiul Nuvela şi povestirea contemporană (1959). Continuă să publice studii, articole, cronici literare şi contribuţii documentare în diverse publicaţii ale vremei. La recomandarea lui G. Călinescu, s-a consacrat unei vaste şi îndelungate explorări a arhivei lui Liviu Rebreanu. Un prim rezultat l-a constituit teza de doctoratLiviu Rebreanu în lumina manuscriselor şi a corespondenţei sale, susţinută în 1978. În formaţia ştiinţifică a lui Ilin, stagiul de specializare la Ttibingen, în perioada 1969-1971, ca bursier al Fundaţiei „Alexander von Humboldt”, s-a dovedit important. Aici a descoperit numeroase documente privitoare la relaţiile cu spaţiul şi cultura germană ale unor scriitori români ca N. Iorga, Ioan Slavici, Al. A. Philippide, Tudor Vianu şi mai ales Liviu Rebreanu.Contribuţia istorico-literară de substanţă a cercetătorului s-a concretizat în două exegeze, Liviu Rebreanu în atelierul de creaţie şi Liviu Rebreanu în agora (1988). În cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, a participat la elaborarea unor lucrări colective:Istoria literaturii române (II, 1968), Metodologia istoriei şi criticii literare (1969), Reviste progresiste româneşti interbelice(1972), Reviste literare româneşti din secolul al XIX-lea (1970), Studii de literatură universală şi comparată (1971), Reviste progresiste româneşti interbelice (1972), Reviste literare româneşti din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (1974), Reviste literare româneşti de la începutul secolului al XX-lea (1976), Atitudini şi polemici în presa literară interbelică (1984). Totodată, a editat operele unor scriitori clasici, îngrijind astfel primul volum din ediţia critică Opere de B.P. Hasdeu (1986), consacrat poeziei, şi, în colaborare cu I. Oprişan, următoarele trei volume (1996-2003), consacrate prozei şi dramaturgiei. În colaborare cu Rodica Florea, Ilin a alcătuit lucrarea I.L. Caragiale în conştiinţa contemporanilor săi (1990), în care au fost reunite articolele despre dramaturg apărute în presa românească între anii 1879 şi 1912.0 contribuţie importantă a avut la realizarea unui alt proiect, Bibliografia I.L. Caragiale (1997), ca şi la întocmirea ediţiei Opere de I.L. Caragiale, apărută sub egida Academiei Române (I-IV, 2000-2002; Premiul Academiei Române).Volumele Publicistică şi Corespondenţă cuprind peste cincizeci de articole noi şi aproape două sute de scrisori necunoscute, iar în note şi comentarii au fost introduse texte care vorbesc despre geneza operei şi despre receptarea scrierilor caragialiene de-a lungul timpului.
– 1933: S-a nascut compozitorul polonez Krzysztof Penderecki;
– 1935: Cercetătorul american Lincoln Ellsworth traversează pentru prima dată Antarctica cu avionul, de la marea Weddell până la marea Ross;
– 1935: S-a născut cosmonautul rus Vladislav Volkov; a participat la doua zboruri cosmice: în 1969, pe nava „Soiuz – 7” si în 1971 cu nava „Soiuz-11”;
– 1935: S-a născut Dan Marţian, om politic, membru fondator al FSN (Frontul Salvării Naţionale – decembrie 1989) şi copreşedinte al CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională – ianuarie 1990); primul preşedinte al Camerei Deputaţilor după 1989 (1990 -1992) (m. 2002)
– 1936: Iese de sub tipar primul număr al revistei americane Life
– 1937: A avut loc, la New York, premiera piesei „Oameni şi şoareci” de John Steinbeck”;
– 1940: Vizita generalului Ion Antonescu la Berlin; a fost semnată aderarea României la Pactul Tripartit împotriva Uniunii Sovietice (încheiat între Germania, Italia şi Japonia la 27.09.1940, Ungaria la 20.11.1940). Prin acest act, generalul Antonescu urmărea ca, mergând alături de Germania, România sa redobândească nordul Ardealului cedat Ungariei (21-24);
– 1941: S-a născut Franco Nero, actor italian.Franco Nero (n. Francesco Sparanero la San Prospero lângă Modena) este un actor italian. El devine cunoscut prin filmele italiene de western, sau ca poliţist în luptă cu mafia.
– 1942: S-a născut Gheorghe Rusnac, fost rector al Universitatii de Stat din Moldova;
– 1945: S-a născut pianista georgiana Elisabeta Leonskaia, stabilita la Viena din 1978;
– 1948: S-a născut Grete Tartler, scriitoare contemporană, traducătoare, orientalistă, diplomat român cu descendenţă germană; după căsătorie, numele său oficial, de stare civilă, este Margareta Tăbăraşi.Tartler învaţă la şcoala germană şi la Liceul de Muzică din Bucureşti, pe care îl va absolvi în 1967.Obţine licenţa la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” (1972) şi la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, secţia arabă-engleză (1976). Îşi ia doctoratul în filosofie în 1995, cu teza Utopia însingurării în Evul Mediu arab. Este profesoară de violă la Liceul „Dinu Lipatti” şi lector la Universitatea din Bucureşti, iar din 1985 lucrează ca redactor la „Neue Literatur” şi ca editor al revistei „Orient” (Bucureşti-Viena).Conduce Societatea de Studii Orientale. Din 1992, intră în diplomaţie: director al Centrului Cultural din Viena (1992-1995), consilier în Ministerul Afacerilor Externe (1995-1997), ambasador în Danemarca (1997-2001), ministru plenipotenţiar al Ambasadei României la Atena (din 2002). Debutează cu versuri la „Amfiteatru”, în 1968, iar editorial în 1970, cu volumul Apa vie.A tradus mult din poezia şi din literatura sapienţială persană şi arabă (antologia Cele şapte mu’allaqate.Poezie arabă preislamică, 1978, a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor), dar şi din germană, daneză, engleză. Este autoarea unor cărţi de literatură pentru copii, dintre care se remarcă volumul de versuri Râsul ocrotit de lege şi a câtorva volume de eseuri: Melopoetica (1984), Proba Orientului (1991), Europa naţiunilor, Europa raţiunilor (2001). Apa vie, prima carte de poezie, se încadrează într-o paradigmă specifică anilor ’70, pentru care lirica de „semne” constituia modelul predilect: motive folclorice se suprapun pe o complicată reţea simbolică, mergând până la ermetism. Următorul volum, Chorale (1974), continuă linia simbolismului de conotaţii folclorice: ţara, pământul, lumina, inima, apa vie. Astronomia ierbii (1981) marchează un punct de cotitură. În volumul din 1982,Scrisori de acreditare, lirismul, de asemenea unul interiorizat, se cerebralizează, spaţiul poemului se modifică, în sensul citadinizării optzeciste, adesea cu inserţii metaforice surprinzătoare, de tip expresionist.
– 1949: A murit scriitorul Carol Ardeleanu (n. 1883). Clasele primare le va fi făcut într-una din şcolile mahalalei din Bucureşti, iar studiile secundare la Liceul „Gh. Lazăr”.În 1904, se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase, pe care o frecventează timp de patru ani. Pentru a-şi câştiga existenţa, lucrează ca „zugrav de biserici”, apoi ocupă un post de funcţionar în Ministerul Comunicaţiilor, unde peste ani ajunge şeful secţiei de căi ferate particulare. O experienţă dură, în care însă Ardeleanu va şti să afle nucleul epic al primelor sale cărţi, va fi aceea a Primului Război Mondial. În preajma ocupării Bucureştilor, însoţit de familie, ia calea refugiului. De la Iaşi, poate cu însărcinări de serviciu, trece Prutul şi Nistrul, plecând la Aleşa, o suburbie a oraşului ucrainean Kerson.Aici îl vor prinde evenimentele din octombrie 1917. Revenit în ţară, la începutul anului 1918, locuieşte scurt timp la Iaşi, apoi se întoarce la Bucureşti.Ardeleanu debutează relativ devreme, la şaptesprezece ani, în „Pagini literare”.Evenimentele insolite ale refugiului în Ucraina vor fi evocate în prima lui carte, culegerea de nuvele Rusia revoluţionară (1918). Mai multe nuvele şi o piesă de teatru, rodul experienţelor din anii de război şi din cei care au urmat, sunt strânse în cărţile Pe străzile laşului (1920), Rochia albă (1921),În regatul nopţii (1923) şi Casa vechiturilor (1923), ultima fiind o dramă. Alte două drame, Un om din altă lume, inclusă în 1919 în repertoriul companiei Excelsior, şi Ultimul capitol, care figura în cel al Teatrului Naţional din Bucureşti în stagiunea 1926-1927, nu s-au jucat şi nici nu au fost tipărite. Romanul Diplomatul, tăbăcarul şi actriţa (1926) îi aduce Premiul „I. Al. Brătescu-Voineşti” al Societăţii Scriitorilor Români şi îl impune atenţiei criticii literare. În 1931 cartea va fi tradusă în limba cehă. Cu oarecare regularitate, Ardeleanu îşi publică între anii 1929 şi 1943 romanele Am ucis pe Dumnezeu (1929), Casa cu fete(1931), Viermii pământului (1933), evocarea biografică Domnul Tudor (1934), Viaţă de câine (1937) şi O crimă.Toţi la fel şi nici unul ca altul (1943).
– 1953: A murit Ilie E. Torouţiu, critic şi istoric literar, folclorist şi traducător; membru corespondent al Academiei Române din 1936 (n. 1888).
– 1956: A murit Jean Alexandru Steriadi, pictor şi grafician, membru titular onorific al Academiei Române. Jean Alexandru Steriadi (n. 29 octombrie 1880, Bucureşti, d. Bucureşti) a fost un pictor şi grafician român, profesor universitar la Școala de Arte Frumoase din Bucureşti şi membru de onoare al Academiei Române din anul 1948.Absolvent al Şcolii de Belle – Arte din Bucureşti, la clasa profesorilor G.D. Mirea şi Eugen Voinescu, artistul plastic Jean Alexandru Steriadi a studiat şi la Academia Regală de Belle-Arte din Munchen, precum şi la Academia Julian din Paris. Numit, în anul 1909, director al Muzeului Aman din Bucureşti, Steriadi a participat la Expoziţia oficială de la Ateneul Român, unde a primit Premiul al II-lea, ex-aequo, cu Brîncuşi, Paciurea şi Teordorescu-Sion.Jean Alexandru Steriadi a fost ales, în anul 1912, preşedinte al Societăţii „Tinerimea Artistică” şi director la revista de specialitate „Ilustraţiunea Română”. Pe parcursul carierei sale artistice, plasticianul a fost distins cu numeroase premii, precum Premiul Academiei În prima perioadă de creaţie, Steriadi a fost preocupat de compoziţia de mari dimensiuni, înfăţişând scene din viaţa oamenilor simpli („Hamali în portul Brăilei”, „Chivuţele în Piaţa Mare”, „Vânzătoare de dantelă”), şi de portret, demostrând o sensibilitate receptivă la vibraţiile sufletului uman. Mai târziu a pictat, cu o emoţie uneori învăluită de o uşoară melancolie, peisaje urbane şi acvatice, colţuri ale vechiului Bucureşti, imagini din Dobrogea şi din numeroasele sale călătorii.Pictura lui Steriadi, de o luminozitate delicat nuanţată, atestă asimilarea celor mai preţioase trăsături ale impresionismului. Desenator talentat, este autorul a numeroase portrete-schiţă (în creion sau în peniţă), care ating, în grafica românească, o culme a genului prin precizia caracterizării, spiritul de observaţie, umorul inteligent.Steriadi a practicat cu succes şi litografia.
– 1971: A murit prozatorul Ury Benador (pseudonimul lui Simon Moise Grinberg) (n. 1895)
– 1971: China a devenit membru permanent al Consiliului de securitate al ONU;
– 1974: A murit Cornelius Ryan, ziarist (corespondent de război în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale) şi scriitor american de origine irlandeză (autor a numeroase cărţi despre război – „Ziua cea mai lungă”, „Un pod prea îndepărtat” ş.a) (n. 1920, la Dublin).
– 1976: A murit André Malraux, scriitor francez, teoretician de artă şi politician (n. 3.11.1901).
– 1979: A murit actriţa Merle Oberon, vedetă anglo-americană a anilor ’30 – ’40 ai secolului XX (n. 1911, la Bombay/India)
– 1991: Freddie Mercury anunţă public că are SIDA; a murit a doua zi
– 1991: A murit actorul de film de origine poloneză Klaus Kinski (n. 1926)
– 1995: A murit (la Los Angeles, unde se stabilise) Louis Malle, regizor de film, actor, scenarist şi producător francez; şi-a început cariera sub auspiciile Noului Val Francez (n. 1932.
– 1997: La Radio România Cultural a debutat emisiunea „Clasicii dramaturgiei universale” în cadrul careia au fost realizate portrete radiofonice dedicate marilor autori din dramaturgia universala;
– 1999: Premiul „Pana de aur pentru libertatea presei” a fost acordat de Asociaţia Mondiala a Ziarelor (AMJ) ziaristului sirian Nizar Nayyouf, deţinut din 1991 într-o închisoare militară din Damasc
– 2002: Presedintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush s-a aflat la Bucureşti într-o vizita oficială, la invitaţia şefului statului român, Ion Iliescu. Sosit la Bucureşti dupa încheierea summit-ului de la Praga, la care România a fost invitată sa adere la structurile NATO, liderul de la Casa Albă a ţinut un discurs în Piata Revoluţiei, în care i-a asigurat pe zecile de mii de români prezenţi de sprijinul SUA. George W.Bush, cel de-al patrulea preşedinte american care a vizitat România, dupa Gerald Ford, Richard Nixon şi Bill Clinton, a fost decorat cu Ordinul National „Steaua României” în grad de mare Colan, cea mai înaltă distincţie a României;
– 2003: Revoluţia Trandafirilor din Georgia: Preşedintele Georgiei, Eduard Şevarnadze, a demisionat. Decizia intervine după trei săptămâni de proteste ale opoziţiei, iniţiate la 2 noiembrie
– 2004: A murit operatorul Sergiu Huzum, inventatorul procedeului transtrav; din 1970 a lucrat, în Franta, film documentar si de televiziune (a fost director de imagine la filmele „Duminica la ora 6” şi „Reconstituirea”, primele două filme semnate de regizorul Lucian Pintilie) (n. 17.05.1933);
– 2006: A murit Philippe Noiret, actor francez (n. 01.10.1930).
– 2010: A murit Ingrid Pitt, actriţă de film şi scriitoare britanică de origine poloneză (n. 1937).
– 2011: A murit soprana catalană Montserrat Figueras; s-a consacrat interpretării unui repertoriu vocal foarte vast din epocile medievală, renascentistă şi barocă (n. 1942).

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here