S-a întâmplat în 23 noiembrie 1976

0
33
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 23 noiembrie 1976: A murit André Malraux, scriitor francez, teoretician de artă şi politician. S-a născut la Paris, la 3.11.1901, ca fiu al lui Fernand Malraux şi Berthe Lamy. Bunicul patern era armator la Dunkerque, iar cel matern, brutar la Saint-Maur-des-Fossés. Părinţii s-au despărţit când André avea 4 ani. și restul copilăriei s-a petrecut în familia mamei sale. Nu a fost o copilărie fericită şi peste câteva decenii, celebrul, de acum, om politic şi scriitor, avea să scrie în Antime-morii (1967): „Aproape toţi scriitorii pe care-i cunosc, îşi iubesc copilăria. Eu, pe a mea, o detest”.

      Malraux se înscrie la Şcoala de Limbi orientale şi frecventează cercurile artistice ale capitalei, abandonează însă studiile la vârsta de 17 ani şi lucrează într-o librărie pentru o editură. Printr-o lectură bogată, îşi completează cultura, frecventând şi cursurile libere de la muzeul Guimet şi şcoala de pe lângă muzeul Louvre. Primele sale cronici literare sau artistice apar începând cu anul 1921, an în care se căsătoreşte cu Clara Goldschmidt, provenind dintr-o bogată familie germană.
       Se căsătoreşte, în 1921, cu scriitoarea Clara Goldschmidt, cu care călătoreşte la Praga, Viena, Berlin, Tunis, Sicilia şi, în cele din urmă, Phnom Penh, în Cambodgia. În Cambodgia, în 1923, are loc unul dintre cele mai stranii episoade din viaţa lui: speculaţii bursiere neinspirate conduc la pierderea întregii averi considerabile a Clarei şi, spre a reface cât de cât bunăstarea cuplului, André Malraux nu găseşte altă soluţie decât să desprindă un basorelief din faţada unui templu khmer spre a-l vinde unor colecţionari europeni. Basorelieful este însă descoperit şi André Malraux, arestat şi apoi condamnat la trei ani închisoare la Phnom Penh. Pedeapsa va fi redusă însă la un an cu suspendare, în urma lobby-ului făcut de personalităţi culturale din Franţa, mobilizate de Clara în sprijinul soţului ei. În 1925 revine la Saigon şi înfiinţează ziarul „L’Indochine”, cu o scurtă durată de apariţie.
       Din nou în Franţa, scrie diverse eseuri şi, în 1930, primul său roman, La voie royale, în care relatează evenimentele la care a luat parte în Indochina. În anii 1926-1927 întreprinde călătorii în Laos şi în China, unde participă activ la operaţiile grupurilor comuniste. Începând din anul 1933, devine militant anti-fascist, participă la Războiul civil din Spania de partea forţelor republicane, organizând o escadrilă de aviaţie pe care o va comanda până în 1937. Totuşi, după o participare în 1940 la congresul scriitorilor sovietici de la Moscova, începe să se distanţeze de ideile dogmatice ale comunismului.
      La izbucnirea celui de-al doilea război mondial se înrolează într-o formaţie de blindate în lupta împotriva Germaniei hitleriste. În timpul retragerii este rănit şi luat prizonier, reuşeşte însă să evadeze din lagărul de la Sens, pentru a intra organizaţiile de rezistenţă contra ocupanţilor germani, sub numele de „Colonelul Berger”. Este arestat de autorităţile germane la Grannat, fiind găsit în prezenţa unui ofiţer englez din serviciile de informaţie, şi interogat în închisoarea din Toulouse.Când forţele germane părăsesc în 1944 oraşul, Malraux era deja liber.Comandă brigada „Alsacia-Lorena” şi participă la eliberarea teritoriului francez.
      Intervine în 1945 pentru a împiedica Partidul Comunist Francez să preia sub egida lui totalitatea organizaţiilor din Rezistenţă. În acelaşi an, se întâlneşte cu generalul Charles de Gaulle, al cărui colaborator fidel şi prieten va rămâne până la sfârşitul vieţii. Începând din anul 1947 deţine mai multe posturi în guvern, între 1947 şi 1949 ministru al propagandei şi informaţiilor, ministru de interne, apoi din 1958 până în 1969 ministru de stat şi ministru pentru probleme culturale.
       Malraux a jucat un rol important în crearea mişcării „Rassemblement du Peuple Français” (R.P.F.), platforma politică a generalului de Gaulle. Malraux a fost un partizan al intervenţiei statului în fenomenele artistice şi literare, folosind mijloace bugetare pentru producerea operelor culturale, fapt care a dus la o limitare a spontaneităţii şi originalităţii în viaţa culturală a Franţei.
Opera literară
1928: Les conquérants (Cuceritorii);
1930: La voie royale, (Calea regală);
1933: La condition humaine, (Condiția umană) – Premiul Goncourt – cu subiect din revoluția chineză;
1935: Le temps du mépris (Timpul disprețului);
1937: L’Espoir, (Speranța) – inspirată din evenimentele războiului civil din Spania;
1943: Les noyers d’Altenbourg (Nucii din Altenbourg), fragment păstrat din La lutte avec l’ange (Lupta cu îngerul), parțial distrus;
1947: Le musée imaginaire (Muzeul imaginar);
1948: La création artistique (Creația artistică);
1950: La monnaie de l’absolu (Moneda absolută);
1951: Les voix du silence, (Vocile tăcerii);
La métamorphose des dieux, în trei volume: 1957, 1974, 1976;
1967: Antimémoires, (Antimemorii), memorialistică;
1971: Les chênes qu’on abat;
1973: La Corde et les Souris;
1974: La tête d’obsidienne et Lazare;
1976: Le Miroir des Limbes;
La psychologie de l’art (Psihologia artei).
Surse:

Olivier Todd, André Malraux, Une vie, Gallimard, 2001

http://www.alalettre.com/malraux-bio.php

https://www.linternaute.fr/biographie/litterature/1775198-andre-malraux-biographie-courte-dates-citations/

https://www.britannica.com/biography/Andre-Malraux

https://paginiromanesti.ca/2011/08/23/crochiu-andre-malraux-un-spirit-fantast-si-renascentist/

https://www.cotidianul.ro/drumurile-imprevizibile-ale-lui-andre-malraux/

https://www.etudes-litteraires.com/malraux.php

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here