S-a întâmplat în 23 noiembrie 1916

0
172
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 23 noiembrie 1916: Primul război mondial: Trupele germane ocupă Ploieştiul, unde 26 de instalaţii de rafinare a petrolului, ca şi toate sondele, rezervoarele din schele şi rafinării fuseseră distruse de români la cererea guvernelor englez şi francez, pagubele ridicându-se la peste 9 milioane de lire sterline.

        În luna noiembrie, situația frontului românesc devenea una foarte grea: Armata Română era atacată din două părți (nordul și din sudul Munteniei), fiind cucerită încetul cu încetul de un inamic înzestrat superior din punct de vedere tehnic. Se ajunge astfel la cea mai importantă bătălie a lunii noiembrie, cea de pe Neajlov-Argeș, ce avea o miză însemnată: apărarea Bucureștiului. Bătălia a avut loc între 25 noiembrie și 3 decembrie 1916, iar în ciuda eforturilor depuse de Armata Română, aceasta a fost pierdută.A contat în egală măsură faptul că aliații ruși nu s-au implicat suficient în aceste lupte.Liderii militari ruși nu erau de acord cu planurile românești, considerând oportună o apărare în zona Siret. În plus, Rusia nu avea interesul unei Românii învingătoare; așa se explică ezitarea și încetineala armatelor ruse de a se implica direct în luptele din 1916.   Înfrângerea Armatei Române în lupta de pe Neajlov-Argeș s-a soldat cu ocuparea Capitalei de către trupele germane (6 decembrie).În tot acest timp, Armata Română a început să se retragă spre zona Moldovei.
      Pentru a întârzia înaintarea inamicului, dar și pentru a nu facilita capturarea resurselor și a bogățiilor țării, în timpul procesului de retragere, soldații noștri au fost nevoiți să distrugă infrastructura rutieră și feroviară, precum și componente ale industriei naționale.Incendierea rafinăriilor de la Ploiești și a sondelor de pe Valea Prahovei a fost întreprinsă la presiunea unui grup de specialiști din rândul aliaților din Antantă, condus de colonelul englez John Norton-Griffiths și asistat de reprezentanți ai statului român. Incendierea a provocat un adevărat dezastru ecologic.În lucrarea „1916. A Global History” (Bloomsbury Publishing, Londra, 2015), Keith Jeffery îl citează pe istoricul irlandez Alan Kramer, care consideră că incendierea rafinăriilor de pe Valea Prahovei și de la Ploiești a fost unul dintre cele mai semnificative acte economice ale Marelui Război, fiind distruse în jur de 800 000 de tone de petrol și derivate ale acestuia.În același timp, în momentul retragerii sale, armata a distrus numeroase poduri și obiective feroviare.
        Zeci de documente, cu privire la situația prahovenilor din timpul ocupației germane, au fost scoase la iveală cu ocazia publicării, de către Prefectura Prahova, a cărții „Contribuția județului Prahova la războiul de întregire a neamului”, realizate de Darie Codruț Constantinescu, cu sprijinul Asociației județene Cultul Eroilor Prahova, Bibliotecii Nicolae Iorga, Arhivelor Naționale Serviciul Județean Prahova, Asociației pentru Educație și Dezvoltare Urbană.
      După distrugerea industriei petroliere, înainte de intrarea germanilor în Prahova, acțiune care nu a ocolit Rafinăriile Astra Română, Oilfields și Standard, care au fost incendiate în același timp cu sondele și rezervoarele de petrol, Ploieștiul s-a predat la 23 noiembrie (stil vechi) 1916, sediul comandaturii germane devenind Palatul Primăriei Ploiești, Palatul Prefecturii găzduind Stabskommando, respectiv birourile generalului care conducea orașul.Prefectura s-a reorganizat rapid, instituția înființând un birou de aprovizionare a trupelor germane, dar și un birou de „informațiuni, reclamațiuni și corespondență”.
      Una dintre primele măsuri instituite a fost legea marțială germană, prin care se interzicea circulația pe timpul nopții. Mai mult,un raport al primarului Ploieștilor, George Ionescu, avea să descrie situația extrem de dificilă a prahovenilor, având în vedere cererile ocupanților care erau din ce în ce mai mari.Totul era confiscat, de la produse alimentare (făină, grăsimi, zahăr, ceai, tutun), până la cai, boi, unelte mecanice și chiar și manuale.În 1917, viața devenise cu mult mai aspră. Prefectul de la acea vreme a trimis o circulară prin care descria haosul care domnea în tot județul, în rândul celor care ar fi trebuit să aibă grijă de populație. ”Starea de destrăbălare care domnește prin comune nu a încetat și funcționarii comunali se ocupă numai de afaceri, neglijând cu desăvârșire interesele publice, din care cauză, populația rurală, mai ales cea săracă, suferă tot felul de vexațiuni și asupriri, iar vitele se fură întruna pentru contrabandă sau tăere, fără ca să se facă cercetări serioase spre a se da de urma”, se arată într-un document al acelor vremuri.
      Prefectul de la acea dată solicita, de altfel, administratorilor celor nouă plăși, formă administrativă care a dispărut după ocupația sovietică, să se deplaseze în teritoriu și liniștească populația, „să nu se dedea la devastări, făcându-le cunoscut că toți aceia care se vor prinde devastând vor fi împușcați de către comandantul militar german”.Cele mai multe reclamații, potrivit documentelor, au rămas însă nesoluționate.Aceeași soartă au avut-o și cele mai multe petiții direcționate către poliție, care transmitea în cele multe cazuri faptul că „Până în present nu s-a putut dovedi vitele furate sau autorii furtului”.
      Printr-un alt document transmis către toți primarii era anunțat faptul că fasolea și cartofii sunt „sechestrate”.”Toate proviziile trebuie să fie predate la Serviciul Agronom Văleni. Ultimul termen de predare este 20 decembrie.Se vor plăti pentru 100 kg cartofi 12 lei, pentru 100 kg.Fasole 36 de lei.Cine după data de 20 Decembrie mai posedă încă cartofi și fasole va fi aspru pedepsit”, se arăta în document.
        La Câmpina, potrivit unei ordonanțe, era oprit comerțul cu unt, untură și brânză, produse care erau rechiziționate. „Oricine va cumpăra, va vinde sau va preda altcuiva decât domnului ofițer cu aprovizionarea astfel de produse va fi pedepsit cu confiscarea mărfii, amendă până la 1.000 de lei sau închisoare până la trei luni, în cazuri mai grave cu amendă și închisoare îngreunate”, se arata în ordonanță.
        Multe petiții din acea vreme aveau să facă referire la viața din ce în ce mai grea a prahovenilor. Inclusiv angajații Prefecturii s-au plâns la un moment dat de scumpirea traiului, „datorită inflației, unul din efectele ocupației, pentru că germanii s-au apucat să tipărească lei fără valoare” și de salariile mici. Din păcate, nici astfel de cazuri nu aveau o rezolvare.Lista produselor rechiziționate era însă lungă.Potrivit documentelor de la acea dată, la Crângu lui Bot au fost tăiați 5.689 de arbori.Pe lângă produsele confiscate, forța de muncă era absolut necesară într-o astfel de perioadă. Prin urmare, ordonanța administrației militare viza și faptul că „Orice persoană capabilă de muncă între 14 – 16 ani este obligată a executa muncile ce i s-ar da de către un servici al puterilor aliate”.
Surse:

http://centenar.gov.ro/web/marele-razboi1914-1918/

https://prezi.com/hxtieebfdnez/ploiestiul-si-ploiestenii-in-timpul-ocupatiei-germane-din-pr/

http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Revista_074_2016.pdf

https://www.observatorulph.ro/viata-prahovei/107625-prahova-in-timpul-ocupatiei-germane-din-primul-razboi-mondial-jafuri-sechestru-pe-alimente-si-traume-umane

http://magazin.republicaploiesti.net/produs/ploiestii-in-marele-razboi-1916-1918/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here