S-a întâmplat în 23 februarie 1953

0
118

S-a întâmplat în 23 februarie 1953 . Structura ADN-ului a fost decodificată de către americanul James D. Watson şi britanicul Francis Crick. Grupul de majuscule AND este cunoscutul acronim pentru acidul dezoxiribonucleic. Noţiunea de acid dezoxiribonucleic desemnează una dintre cele mai complexe molecule organice, substanţă care se găseşte în fiecare celulă a unei fiinţe vii şi care este esenţială pentru identitatea oricărui organism, de la Euglena Viridis, micuţa fiinţă unicelulară aflată la graniţa dintre plante şi animale, la Homo Sapiens Sapiens, omul contemporan.

          Structura ADN-ului a fost decodificată la începutul anilor 1950.

         Savanţii de limbă engleză, americanul James Watson şi britanicul Francis Crick (Watson şi Crick), sunt cotaţi ca fiind cei care au descrifrat primii structura de dublă spirală a ADN-ului (DNA, deoxyribonucleic acid, în limba engleză).Conform propriilor afirmaţii, saltul calitativ al descrifrării „secretului vieţii”, s-ar fi produs în ziua de 23 februarie 1953.

           Aflaţi în competiţie contra cronometru cu alte echipe, mult mai celebre şi mult mai bine dotate, aşa cum a fost cea a chimistului american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel pentru chimie în 1954, aparentul „cuplu ciudat” a învins tocmai datorită orizontului lor intelectual foarte larg în care operau, a solidei şi variatei lor pregătiri interdisciplinare precum şi a minţilor lor flexibile şi deschise oricărei ipoteze confirmabile de către realitate.

           Este demn de remarcat faptul că impecabilele imagini luate unor molecule „iluminate” prin difracţia raxelor X de către Rosalind Franklin, specialistă în fotografii de difracţie create cu raze X, a facut pe Watson şi Crick să întrevadă structura de dublă elice a ADN-ului.

         Colegul acesteia, Maurice Wilkins,a contribuit de asemenea decisiv la luarea unor fotografii edificatoare.Din păcate Franklin a murit de cancer în 1958, în vârstă de numai 37 de ani, foarte probabil fiind ţinta a prea multe iradieri.

           Cum premiul Nobel nu se dă post-mortem, în 1962, doar Watson, Crick şi Wilkins au fost răsplătiţi cu aceasta prestigioasă cunună de lauri ştiinţifică mult-dorită de către toţi savanţii din lume.

           Molecula de ADN, care stă la baza tuturor formelor organice de viaţă de pe Terra, este de departe mai complexă decât orice galaxie spirală, deoarece structura ADN-ului conţine ceva nou – ceva ce lipsea materiei neînsufleţite – şi anume conţine informaţie.

              Molecula de ADN codifică nu doar informaţia necesară auto-replicării, ci şi informaţiile necesare construirii unui întreg organism viu.Planurile şi schiţele pentru o furnică, un delfin, o broască-bou americană sau un om – toată această informaţie – este încorporată în structura ADN-ului organismului respectiv, în cadrul unui cod molecular lung de miliarde de litere.

            Fiecare dintre cromozomii fiecăruia dintre noi este de fapt un fir unic, continuu de ADN – o moleculă enormă. Pe măsură ce această moleculă se înfăşoară sau se desface, fiecare cromozom poate varia ca formă plecând de la o formaţiune de tip filament, larg desfăşurată, atunci când îndeplineşte un anumit rol, până la o masă foarte dens împachetată atunci când se apropie momentul subdivizării celulei.

          Această împachetare este atât de eficientă încât 1 metru de spirală ADN este cuprins în nucleul unei celule. Fiecare treaptă a acestei scări spiralate măsoară 3.4 angstromi. Fiecare dintre aceste trepte reprezintă doar una dintre cele 3 miliarde de litere care compun manualul de instrucţiuni necesar creării şi dezvoltării unei fiinţe umane.

           Aceşti paşi ai spiralei de ADN sunt formaţi din doar 4 molecule distincte – adenină, timină, citozină şi guanină. Ne referim la acestea folosind iniţialele lor: A, T, C şi G. Spirala de ADN are formă dublu elicoidală, un aşa-zis „helix (arc spiral) dublu”.

          Pentru fiecare treaptă a „scării” coexistă două dintre cele 4 baze azotate  şi vorbim întotdeauna de perechi de tipul A şi T sau G şi C, astfel că dacă se cunoaşte o parte laterală a unei trepte a scării, în mod automat cealaltă este cunoscută şi ea. Pas cu pas şi preţ de 3 miliarde de litere se dezvăluie astfel „formula”, „codul” necesar apariţiei unei fiinţe umane.

            Existenţa acestui cod minuscul, scris moleculă cu moleculă în interiorul fiecărei celule, reprezintă în sine o descoperire epocală. Dar, recent, oamenii de ştiinţă au făcut şi mai mult, decodificând acest cod, deci examinând literă cu literă şi înregistrând ori memorând sub diverse forme atât genomul uman, dar şi codurile genetice ale altor vieţuitoare.

           Molecula de ADN poate fi asemănată deci cu o „scară răsucită ori spiralată”.Treptele acestei scări constau, cum am menţionat şi anterior, din patru molecule diferite – adenină, timină, citozină şi guanină – A, T, C, G.

           La nivel genetic noi, oamenii, suntem cu toţi aproape identici. Deşi diferenţele între genele oamenilor sunt neînsemnate prin comparaţie cu dimensiunile genomului uman, tehnologiile moderne de decodificare a secvenţelor de ADN pot detecta şi identifica aceste diferenţe.

         Unicitatea codului genetic al fiecărui om reprezintă o caracteristică importantă. Ea transformă procedura de decodificare într-o unealtă foarte utilă. Aceasta, într-o mulţime de aplicaţii, de la identificarea pe baza ADN-ului sau stabilirea paternităţii, până la medicina legală şi investigaţiile criminalistice.

         Specialiştii în acest domeniu pot recupera şi extrage probe de ADN din cele mai mici mostre de ţesut uman. Odată ce a fost obţinută o mostră suficientă cantitativ şi corespunzătoare calitativ, începe un proces în mai mulţi paşi. Procesul este numit „electroforeză AND”. Această procedură care scoate în evidenţă şi cele mai mici diferenţe la nivel molecular în cadrul unei secvenţe genetice.

         La început, enzime specializate sunt folosite pentru a separa chimic „firele” de ADN la poziţii specifice din structura secvenţei genetice. Acest proces are ca rezultat fragmente de ADN de dimensiuni diferite pentru diferite persoane. Aceste fragmente de ADN sunt cufundate într-un gel special la nivelul căruia este aplicat un curent electric.

         Fragmentele de ADN de diferite dimensiuni se deplasează prin gel cu viteze diferite la momentul aplicării curentului electric. Rezultatul este o distribuţie specifică a ADN-ului în soluţia coloidală, pe baza căreia poate fi identificat „posesorul” ADN-ului. Modelul astfel obţinut este o aşa-zisă „amprentă AND”, unică fiecărui individ în parte.

Surse:

https://www.history.com/this-day-in-history/watson-and-crick-discover-chemical-structure-of-dna

ADN-ul uman. Structura chimica decodificata in anul 1953

http://news.bbc.co.uk/onthisday/hi/dates/stories/april/25/newsid_2932000/2932793.stm

Despre ADN

https://www.scientia.ro/biologie/concepte-fundamentale/395-ce-este-adn-ul.html

ADN-ul

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here