S-a întâmplat în 23 aprilie 1894: S-a născut, la Drăgăşani, jud. Olt, Gib. I. Mihăescu, prozator român. Nuvelele La Grandiflora (1928) şi Vedenia (1929), precum şi romanele Rusoaica (1933) şi Donna Alba (1935) analizează stările obsesive, mai ales cele erotice. A adus o contribuţie importantă la dezvoltarea modernismului românesc în literatură.
Gib I. Mihăescu (d. 19 octombrie 1935, Bucureşti) a fost un prozator, romancier şi un dramaturg român interbelic. A absolvit cursurile Colegiului Naţional „Carol I” din Craiova. Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 şi Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariţiei unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus şi în limba slovacă), Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţile unui student întârziat, Donna Alba.
A scris şi piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) şi a purtat o interesantă corespondenţă cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu şi Susanne Dovalova, din Bratislava. Gib Mihăescu a fost un prozator foarte apreciat de public şi stimat de critici, indiferent de orientarea lor. A fost unul dintre întemeietorii revistei neotradiţionaliste Gândirea, dar a fost comentat cu obiectivitate şi, în general, favorabil inclusiv de critica modernistă a vremii.
Era privit şi ca un om bun, generos şi dezinteresat, iar sfârşitul său prematur (la doar 41 de ani) şi trist, de tuberculoză, undeva într-o clinică a Poliţiei din Bucureşti, a fost deplâns de toată lumea. Mihail Sebastian, de pildă, a scris un necrolog mişcător. Avea şi unele ciudăţenii simpatice – spre exemplu, îşi construise la Drăgăşani un observator astronomic de uz personal, era pasionat de astronomie. Era preocupat, apoi, de problematica morală şi religioasă în situaţii-limită, de criză şi în general făcea figură de idealist intratabil. Proza lui conţine destul de puţin din biografia exterioară a autorului şi foarte mult din biografia sa interioară.
Romanele lui Mihăescu au influente ruseşti, mulţi critici vorbind despre „dostoievskianism”, însă textele sale, deşi asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate şi limpezime de tenebrele şi atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski. El a murit la vârsta de doar 41 de ani, bolnav de tuberculoză, şi a fost înmormântat la Drăgăşani. La Drăgăşani un colegiu naţional îi poartă numele, iar la Râmnicu Vâlcea o stradă este numită în cinstea lui. La Muzeul Literaturii Române sunt păstrate unele manuscrise ale sale.
Surse:
http://www.viatasiopera.ro/mihaescu-gib/biografie.html
https://www.artline.ro/Gib-Mihaescu-30310-1-n.html
https://serialreaders.com/4425-biografie-gib-i-mihaescu.html
https://www.tititudorancea.org/z/biografie_gib_mihaescu.htm
Alte articole găsiţi aici.
Nicolae Uszkai