S-a întâmplat în 23 aprilie 1563

0
48

S-a întâmplat în 23 aprilie 1563: Începerea construcţiei Palatului Escurial (El Escorial – în spaniolă) – palatul-simbol al monarhiei spaniole. Impunătorul şi sumbrul edificiu a  fost construit din ordinul celui mai catolic dintre toţi regii Spaniei, temutul Filip al II-lea. Acest rege rigid, dur şi orgolios, a dorit să construiască un palat-reşedinţă de dimensiuni nemaivăzute, pentru a marca astfel pentru vecie victoria sa în bătălia de la Saint Quentin din Picardia, împotriva trupelor lui Henric al II-lea, regele Franţei din acea perioadă.

          Soarta a făcut ca Juan Bautista de Toledo, arhitectul responsabil de designul şi planurile de construcţie al Escurialului, să moară înainte de a-şi vedea opera definitivată. Ucenicul său, tânărul şi ambiţiosul arhitect Juan de Herrera, a fost cel care a terminat Escurialul în anul 1584. Planul clădirii ascunde numeroase simboluri, având forma aproximativă a unui grătar. Conform credinţelor locale, acest design neobişnuit, onorează memoria Sfântului Laurenţiu, cel care în secolul al III-lea a fost martirizat prin ardere de viu pe un grătar metalic.

         Construit în mare măsură din piatră de granit cenuşie, masiv, pătrăţos, puţin ornamentat si cu un aer destul de agresiv, Escurialul zdrobeşte şi complexează la prima vedere prin simpla sa prezenţă. Aerul său pronunţat auster şi puternic în acelaşi timp, chiar înfricoşător pe alocuri, trimite cu gândul mai degrabă la o fortăreaţă decât la o mănăstire-palat. Cele 4 colţuri ale edificiului cu formă de dreptunghi gigantic sunt ornate cu turnuri de apărare. Instrucţiunile lui Filip al II-lea către arhitectul Toeldo au fost simple clare şi fără loc de concesii sau discuţii.

          Monarh absolutist prin simplă definiţie, Filip a dictat: -Vreau simplitate în construcţie şi să transpară un aer sever, indiferent din ce parte va fi privit. Vreau să emane aristocraţie fără aroganţă şi maiestuozitate fără ostentaţie. Pe lângă scopurile şi destinaţiile sale iniţiale, Escurialul a ajuns cu timpul un imens muzeu de artă care, paradoxal, adăposteşte între zidurile sale reci şi sumbre numeroase capodopere ale geniului uman. Aici pot fi admirate lucrări care aparţin lui Titian, Tintoretto, Velasquez, El Greco, Paolo Veronese, Roger van der Weiden, Claudio Coello şi alţii.

         Bibiloteca sa impresionată deţine mii şi mii de manuscrise şi documente inestimabile ca valoare. Aici există colecţia completă de documente a marelui sultan Zidan Abu Mali, care a domnit între anii 1603-1627 şi a fost unul dintre cei mai importanţi conducători ai Marocului. Biblioteca Escurialului a fost înfiinţată la ordinele aceluiaşi suveran. Cărturar pasionat, regele Filip al II-lea  şi-a donat întreaga colecţie personală de documente, după care a mai cumpărat şi donat unele dintre cele mai valoroase lucrări, tratate şi volume din Spania, precum şi din întreaga Europă Occidentală.

         Astăzi, colecţia completă a bibiliotecii cuprinde peste 40.000 de cărţi şi manuscrise, depozitate într-o sală a cărei lungime depăşeşte 40 de metri lungime şi 10 înălţime. Tavanul lăcaşului de cultură este decorat cu fresce ilustrând diferite domenii ale cunoaşterii: retorică, dialectică, muzică, gramatică, aritmetică, geometrie şi astronomie. Unele dintre cele mai impresionante obiective cultural-religioase din cadrul Escurialului sunt bisericile, capelele şi mănăstirea, adevărate simboluri ale catolicismului în regatul iberic al regelui Filip.Patio de los Reyes, vizibilă imediat ce pătrunzi în interiorul Escurialului, este o spectaculoasă biserică, cu o cupolă imensă, inspirată de cea a basilicii Sfântului Petru din inima Vaticanului.

          Capela sa uriaşă are trepte săpate în marmură roşie; altarul are înălţimea de 30 metri şi, la fel ca sacristia, este împodobit cu picturi şi sculpturi clasice, opere ale maeştrilor Coello, Velasquez, Tibaldi, Titian şi Zuccari. Panteonul regal, amplasat sub capelă, adăposteşte mormintele majorităţii regilor spanioli începând cu Carol I.

         Aici odihneşte inclusiv principele Juan de Bourbon, tatăl lui Juan Carlos I, suveran al Spaniei. Galeriile de artă, cu cele 11 săli ale lor, deţin mii de lucrări aparţinând şcolilor spaniole, italiene, lombarde, germane, ligurice şi flamande din secolele 15, 16 şi 17. Basilica San Lorenzo el Real este situată în mijlocul clădirilor din complexul arhitectural al Escurialului şi are forma aproximativă a unei cruci latine, asemenea multor catedrale în stil gotic din Europa Occidentală.

          Altarul său atrage privirea prin bogăţia ornamentală. Înalt de peste 28 metri, ioplit în granit roşu şi jasp, este împodobit cu un imens grup statuar din bronz, copleşitor ca prezenţă. Dacă regele Filip şi-a propus ca vizitatorii să fie impresionaţi la maximum de forţa, grandoarea şi omniprezenţa cultului catolic în Spania medievală, acest lucru i-a reuşit pe deplin.

Surse:

https://www.patrimonionacional.es/real-sitio/real-sitio-de-san-lorenzo-de-el-escorial

http://travel.descopera.ro/8325204-El-Escorial-palatul-simbol-al-monarhiei-spaniole

http://www.rador.ro/2018/09/13/documentar-el-escorial-edificiul-simbol-al-monarhiei-spaniole/

https://observator.tv/eveniment/el-escorial-cea-mai-mare-constructie-a-renasterii-mondiale-nascocirea-unui-rege-teribil-134844.html

https://www.infotour.ro/ghid-turistic/catedrale-si-biserici/manastirea-el-escorial-din-madrid-5991

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here