S-a întâmplat în 22 septembrie 1955

0
20

S-a întâmplat în 22 septembrie 1955: Intră în tipografie primul volum al romanului „Moromeţii”, de Marin Preda; la 29 noiembrie romanul era pregătit pentru tipărire. Tirajul primei ediţii a fost de 20.100 exemplare. Un roman de tip frescă socială, opera ilustrează viața rurală în perioada interbelică și postbelică. Pe parcursul a o mie de pagini și aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a nucleului social rural, familia patriarhală, și distrugerea spiritului țărănesc.

       Romanul „Moromeții” de Marin Preda este alcătuit din două volume, care au apărut în 1955 și 1967. În roman, ne este prezentată viața familiei Moromete și viața rurală din perioada interbelică și postbelică.Acțiunea primului volum îl are în prim plan pe Ilie Moromete și familia sa, o familie numeroasă măcinată de multe nemulțumiri. În volumul al doilea, vechea imagine al lui Ilie Moromete este distrusă, fiind înlocuită de o alta, lipsită de glorie. Autoritatea lui în sat se diminuează, iar unitatea familiei s-a destrămat, practic asistăm la decăderea familiei lui Ilie Moromete.
      Acţiunea romanului se desfășoara cu trei ani înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, într-un sat din câmpia Dunării, Siliştea-Gumeşti, într-o perioadă în care „viaţa ţăranilor se scurgea aici fără conflicte mari”.Cartea începe cu întoarcerea de la câmp al lui Ilie Moromete împreună cu familia sa. Familia Moromeţilor este numeroasă, alcătuită din copii proveniţi şi din alte căsătorii: Ilie Moromete – tatăl, cu zece ani mai mare decât soţia sa, Catrina. Tatăl venise în această a doua căsătorie cu trei băieţi: Paraschiv, Nilă şi Achim, cărora li se adăugaseră două fete: Tita şi Ilinca, şi încă un băiat, Niculae, mezinul de doisprezece ani.
       O scenă importantă a romanului este cea a cinei, descrierea cinei se realizează lent, autorul Marin Preda punând foarte mult accent pe detalii. Moromeții se află la cină, strânşi „în tindă”, în jurul unei mese mici, joase şi rotunde, „pe nişte scăunele cât palma”, aşezaţi „unul lângă altul, după fire şi neam”. Cei trei fraţi vitregi stăteau spre partea dinafară a tindei „ca şi cum ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece”.În partea dinspre vatră, aproape de oalele cu mâncare stătea întotdeauna Catrina, având lângă ea pe Niculae, pe Ilinca şi pe Tita, „copii făcuţi cu Moromete”. Autoritatea capului familiei este sugerată încă de acum, deoarece „Moromete stătea parcă deasupra tuturor”, veghindu-şi familia, stăpânind „cu privirea pe fiecare”. Atmosfera este tensionată, fiecare dintre membrii săi având nemulţumiri ce mocnesc.
     Principalul conflict este între Catrina Moromete şi cei trei fii vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim, apoi între Ilie Moromete şi fiul său, Niculae, care ar fi vrut sa se ducă la şcoală, să înveţe, dar tatăl îl trimitea cu oile la păscut.Catrina Moromete mai fusese măritată înainte, dar bărbatul îi murise în timpul războiului, astfel, aceasta, îi crescuse de mici, cu greu, pe cei trei băieti ai lui Moromete, care însă începuseră s-o urască.
       Aceste resentimente erau alimentate de sora mai mare al lui Moromete, Maria (Guica), nemulţumită de căsătoria fratelui ei cu Catrina. Ea ar fi vrut să se îngrijească de gospodăria Moromeților şi de copii, ca să poată avea pretenţii asupra casei părinteşti şi a locului din spatele casei.Alt conflict se naşte între Ilie Moromete şi nevasta lui, deoarece Catrina revendica, din ce în ce mai insistent, un pogon de pâmânt pe care Moromete îl vânduse din lotul ei, în timpul foametei de după primul război mondial.
       Moromete îi promisese în schimb că îi face acte pe casă, ca ea să nu rămână pe drumuri, dar acesta nu numai că nu se ţinuse de cuvânt, dar acum chiar glumea când ea aducea vorba despre asta. Datoriile la bancă, plata foncierei şi traiul zilnic al unei familii numeroase îl sufocă pe Moromete, care trebuie să se descurce cumva, fără să vândă din pământ. Se hotărăşte să vândă lui Tudor Bălosu salcâmul din curte.
      Marin Preda descrie din nou această scenă a tăierii salcâmului într-un mod extraordinar, o scenă cu o valoare simbolică. Tăierea salcâmului, duminica în zori, în timp ce în cimitir femeile își plâng morții, prefigurează destrămarea familiei, odată distrus arborele sacru, în lumea Moromeților haosul se instalează treptat. Inima adevărată a satului era Poiana lui Iocan, locul unde se adună gospodarii, cei care sunt „nici săraci, nici bogaţi”, între care Moromete, Cocoşilă şi Dumitru al lui Nae, citesc ziarul şi comentează politica ironic şi cu umor, după legi anume, numai de ei ştiute.Poiana era plină de oameni, toţi gălăgioşi şi parcă nerăbdători, întâmpinându-l „de departe cu exclamaţii” entuziaste pe Moromete, care se miră, ca în fiecare duminică: „Ce e, mă, ce v-aţi adunat aicea?!”
     Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv, Nilă și Achim, își doresc independența economică și un trai mai bun la oraș. Ei se simt nedreptățiți pentru că, dupa moartea mamei lor, Ilie Moromete s-a însurat cu altă femeie, Catrina.Îndemnați de sora lui Ilie, Maria Moromete, poreclită Guica, cei trei băieți pun la cale un plan distructiv. Ei intenționează să plece la București, fără știrea familiei. Ei vor să ia oile, cumpărate printr-un împrumut la bancă și al căror lapte constituie principala hrană a familiei, și caii, indispensabili pentru munca la câmp.Prin vânzarea oilor și a cailor ar obține o sumă frumoasă pentru a începe viața la oraș. Datoria la bancă nefiind achitată, planul celor trei băieți dă o grea lovitură familiei.
      Achim îi propune tatălui să-l lase să plece cu oile la București, să le pască în marginea orașului și să vândă laptele și brânza la un preț mai bun în capitală. Moromete se lasă convins de utilitatea acestui plan, amână achitarea datoriei la bancă și vinde o parte din lotul familiei pentru a-și putea plăti impozitul pe pământ, foncierea. Însă, Achim vinde oile la București și așteaptă venirea fraților săi. După amânările generate de refuzul lui Nilă de a-și lăsa tatăl singur în preajma secerișului, cei doi fug cu caii și cu o parte din zestrea surorilor. Moromete este nevoit să vândă din nou o parte din pământ pentru a-și reface gospodăria, pentru a plăti foncierea, rata la bancă și taxele de școlarizare ale lui Niculae, fiul cel mic.
     Al doilea volum din romanul „Moromeții” a apărut dupa 12 ani faţă de primul, în anul 1967, reluând personajele principale și adăugându-se altele noi, urmărindu-le evoluţia destinului. Vechea imagine al lui Ilie Moromete este distrusă, fiind înlocuită de o alta, lipsită de glorie. Autoritatea lui în sat se diminuează, iar unitatea familiei nu se reface, se derulează o istorie tulbure.Guica, sora lui Ilie Moromete murise, fără ca relațiile cu fratele ei să se schimbe. Moromete se apucase de negoț, treburile îi mergeau bine, câstiga bani frumoși, dar, în mod inexplicabil, îl retrage pe Niculae de la școală pe motiv că nu-i aduce nici un beneficiu.
      Toată atenția și energia tatălui se concentrează în încercarea de a-i aduce acasă pe băieții fugari. Astfel, el cumpără la loc pământurile vândute odinioară și pleacă la București pentru a-i convinge pe băieții mai mari să revină în sat.Paraschiv care lucra acum ca sudor la tramvaie, Nilă, portar la un bloc și Achim, care avea un mic magazin de „Consum alimentar” refuză încercarea de reconcilere a tatălui. Mai mult decât atât, aflând de faptul că Ilie Moromete a fost la București pentru a-și convinge băieții să revină acasă, Catrina îl părăsește, ducându-se să locuiască la fata ei din prima căsătorie, Alboaica. Destrămarea familiei continuă cu moartea lui Nilă în război.
      Fiul cel mic, Niculae, se îndepărtează din ce în ce mai mult de tatăl său, se înscrie în partidul comunist, este trimis la o școală pentru activiști și se întoarce în sat cu sarcina de a supraveghea strângerea cotelor și predarea lor către stat.  După un timp, Niculae Moromete este destituit din funcție, iar acesta își continuă studiile si devine inginer horticultor. Pe de altă parte, Ilie Moromete își pierde prestigiul de altădată, autoritatea lui în sat se diminuează, vechii prieteni au murit sau l-au părăsit, iar noii prieteni i se par mediocri. Acesta trăiește o iubire târzie cu Fica, sora mai mică a fostei lui soții, care a fost toată viața îndrăgostită de el.
      Romanul se încheie zece ani mai târziu când Niculae, ajuns inginer horticol și căsătorit cu Mărioara, află că Moromete murise, se stinsese încet fără a suferi de vreo boală. În finalul romanului, tatăl și fiul se împacă în visul lui Niculae.
Surse:

http://bjteleorman.ro/marin-preda-2/

https://crispedia.ro/morometii-de-marin-preda-comentariu-literar-rezumat-literar/

https://www.academia.edu/14376319/MOROMEŢII_de_Marin_Preda

https://www.ganduriledintrepagini.com/morometii-marin-preda-scurta-prezentare-citate/

https://bgrmihailsturdza.files.wordpress.com/2014/02/marin-preda-morometii-volumul.pdf

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here